Ganduri de departe

The last one

2006-06-04T11:48:00.000-07:00

I've been meaning to write this for some time, and lately more and more friends leave comments asking for some kind of proof of life - so there. This is the last post I write in this blog. Maybe I'll start a new one if I ever feel like sharing again.

Perhaps the most relevant update would be that I've found my mathematician. My best friend. My soul mate, if you believe in that at all. Whenever I had a crush, or thought I was in love, I had an unstoppable desire to share it with my friends, to tell everyone about him, about what he does or says... For the first time, my love leaves me silent in front of the world, and I feel no need to share my joy with anyone but him. I find it pointless to start trying to explain to anyone what is between us, because probably no one would believe me or understand me, and because, once again, I don't really care if anyone understands or not. I keep it all to myself, like a selfish queen holds her greatest treasure in a deep hidden dungeon, only she knows the secret passage to.

I'll say this though. It's all very scary. For quite a while, I lived with a terrible fear that controled me, a fear I've decided to let go of tonight. You know how we all have a surface, a mask, a shell... call it whatever you want. I never even realized how important my shell really was to me, until someone broke right through it, so naturally, that I don't think he even saw it. He went straight for the soul, he didn't ask permission to take it, and I put forth zero resistance. So unlike me. I surrendered before the war had even started. All I did was say hello, and ask for a cigarette, and a couple of days later, I suddently realized I wasn't alone on the inside anymore, that he inhabited me completely. How afraid I was that he was going to ruin things in my world, misplace my thoughts and ideas, and step all over my rose garden. He has all opportunities to do that, but I shall let go of any fear, and put my faith in the thought that he will not. He's not an equation, he's no complex number, and he's not the music of the spheres. He's just a man, therefore not perfect. He's not perfect, like all the things I've put my faith in before, and from my mathematical perspective, faith in him is scary and divergent. I can't prove him like a theorem, I can't use induction to predict our future, but that's alright. I'll believe in him anyway, because that's what my whitchy instinct tells me. The same instict led me to him, and I don't believe in coincidences.

I'm happy, and I don't mean temporarily happy about getting an A, an award, or seeing my friends. This is a happiness of background. I've never had a happy background, and I'm not sure I even know how to be happy. I guess I'm learning... But I'm a really good student, and he's a really good teacher.

This blog has always stood under the sign of... well, loneliness of thought. It no longer represents me...

If this blog were a movie, here's your happy ending.

Corespondenta

2006-04-12T23:34:00.000-07:00

Irina wrote:

Ma faci sa zambesc si ma inveselesti ca intotdeauna :) daca vara asta nu ma lasi sa iti iau un santal de mango sau ce bei tu in laptarie... well, nu stiu ce o sa iti fac, nu stiu unde locuiesti, dar o sa ma supar :) mi-e asa drag de tine cu toate ca nu te cunosc personal... mereu esti asa cald si bun, si esti prima imagine care imi vine in minte cand aud de Santal.

Nu am sunat inca la 911, si sincer.. as a paranoid single (but fabulous) single gal living alone, I hope not to ever have to.

La mine e spre 2 noaptea, casa miroase a cafea freshly brewed, si ascult pe repeat noua mea melodie obsesie, "Bad Day". Am adorat faza cu biscuitii, parca am primit o imbratisare calda de acasa... de la tot ce inseamna acasa.

Thx Zookie...

p.s. o sa postez seria asta de mailuri :P

Zookie wrote:

E ca in dimineata de Craciun, cand te trezesti si gasesti sub brad cadouri. Eu m-am
trezit si am gasit ceea ce ar fi, ceea ce este, un post perfect. Multumesc Irina.
Poate in curand o sa reincepi totusi sa mai lansezi cate un gand si pe blog,
lucruri marunte, nevinovate, gen "astazi am mancat biscuiti, de obicei nu sunt buni
pentru ca americanii nu se prea pricep la biscuiti, dar astazi au fost excelenti.
Probabil la fabrica lucreaza un roman care se gandeste cu drag la romania si astfel
toata dragostea lui intra in biscuiti, salvand economia americana". Daca nu, well,
eu sunt destul de egoist si pot sa primesc toate insemnarile, sa le tin doar pentru
mine! :))))

Ai sunat pana acum la 911? Eram doar curios. :)))) Am visat ca sunam acolo.

Lasa bah ca e nasol, dar e drumul tau in viata. Makes you stronger.

O zi buna si sari peste fragmentul cu biscuitii, era doar efectul unei pofte
matinale. Plec la meditatii. Chimie. Yummy. :/

Zookie

Irina Craciun wrote:

Am vrut sa postez asta, dar nu mai postez... iti trimit doar tie...

E ciudata seria de revelatii pe care le-am avut in ultima vreme. Am incetat sa
mai scriu in blog... chestia asta cu plecatul din Romania e un subiect foarte
delicat pentru cei care au plecat. Si cumva, fiecare pare sa creada ca parerea
lui e cea corecta, si sentimentele lui sunt cele justificate. Eu cu atat mai
mult, eu care nu pot fi contrazisa si eu care trebuie sa am mereu dreptate (un
defect de caracter pe care mi-l recunosc deschis). Si de fiecare data cand postam
ceva care batea in "nu sunt fericita aici", comentariile de gen "lasa bah ca nu e
chiar asa de nasol" ma calcau pe nervi, motiv pentru care mi s-a facut sila sa
mai scriu.

Ce mi se pare amuzant acum e ca incep sa observ cum majoritatea celor care imi
lasau asemenea comentarii (pe blog si pe mai ales pe mail sau yahoo), se intorc
in Romania. OK, poate nu amuzant, dar cel putin ironic. Just had to say that.

They don't have meetings about rainbows

2006-02-19T17:35:00.000-08:00

- We were supposed to draw a picture. Anything we wanted...
I drew a man. He got hurt in the neck by another man with a screwdriver.
- You saw that on T.V., Cole?
- Everybody got upset. They had a meeting. Momma started crying.
I don't draw like that anymore.
- How do you draw now?
- I draw people with smiles, dogs running, and rainbows.
They don't have meetings about rainbows.
- I guess they don't...

("The Sixth Sense")

Re: bleapsa

2006-02-12T12:40:00.000-08:00

:) De ceva vreme imi fac curaj sa ma reapuc de bloguit... si mereu zic ca maine... mereu am fost genul de persoana cu "moods", si simt de ceva vreme nevoia sa ma reapuc de bloguit... Thanks Alex pentru provocare... I accept:

Patru joburi pe care le-am avut:

am indeplinit rolul celei care "nu se potriveste", in toate scolile/joburile de pana acum, celei care se lupta mereu sa ajunga intr-un alt loc, mai bun, unde spera sincer ca isi va gasi menirea, si ca acolo in sfarsit "va fi bine"... numai ca sa descopere ca nici "locul urmator" nu este bun, si sa inceapa sa caute imediat un nou "unde vreau sa ajung" (full-time)
Alina's best friend (full-time)
lucrez intens la proiectul care are ca scop sa fiu intr-o zi in stare sa spun (si sa cred) "I'm the man I wanna be, it's midnight in Chelsea..." (full-time)
CCT... (part-time)

Patru filme care mi-au placut

Interview With the Vampire
Lost in Translation
The Butterfly Effect
Pretty Woman (laugh all you want)

Patru mancaruri preferate

orice gateste mama in seara asta, acasa, fara ca eu sa fiu acolo sa ii povestesc ce am facut azi la scoala si sa fiu totally oblivious la ce face
orice as comanda daca as fi acum la Pizza Hut la Romana cu Alina
cartofii prajiti soiosi si de neatins pe care i-am gatit cu Alina in seara aia...
sifonul pe care l-am comandat cand am fost cu Alina la Pizza Hut intr-o ora de romana, si nu aveam decat 10.000 de lei amandoua...

Patru carti preferate

Crima si Pedeapsa
Idiotul
Queen of the Damned
(on a totally different note) seria "Shopaholic", Sophie Kinsella

Patru locuri unde mi-as dori sa fiu acum

acasa in camera mea, e toamna, ploua, am 16 ani, si invat la geografie pentru lucrare...
acasa, e vara, am 15 ani, si lucrez la mate pentru olimpiada
acasa, beau cafeaua cu mama
ACASA

Patru locuri unde am locuit

acasa, in Bucuresti...
Baton Rouge, Louisiana
o serie interminabila de Neverlanduri in care inca traiesc
New Orleans - pentru o zi? se pune?

Patru emisiuni TV preferate

The Daily Show with Jon Stewart
The Late Late Show with Craig Ferguson
Everybody Loves Raymond
Friends

Patru site-uri pe care le vizitez zilnic

Ziare.com
PAWS
Italiana
blogs... my absolute favorite being Frank

In curand, ceva mai mult... promit, Alex!

Bridge Over Troubled Water

2005-12-09T22:42:00.000-08:00

Bridge Over Troubled Water
Originally uploaded by jovi girl.

Am ajuns la concluzia ca nu sunt un adevarat "blogger". Recunosc asta, si sincer nu ma afecteaza foarte mult, nu aveam de gand sa imi fac o obsesie si o cariera din "bloguit"... Postez numai cand am chef si cand am ceva de spus, si in ultima vreme nu am avut prea multe de spus - nu simt niciodata nevoia sa postez ce am mancat aseara numai de dragul de a zice ceva...

Dar, un mic update se cere, sa stie lumea ca macar mai sunt in viata si ca nu "m-am dat la fund"... in ultimele doua luni, viata mea a insemnat trei lucruri: fizica cuantica, probabilitati si proiectul de la servici. Cele doua cursuri mai sus mentionate s-au dovedit a fi mai grele decat as fi crezut, si cate o nota mai mica la fiecare m-a facut sa intru in panica. Acum sunt mult mai relaxata, notele s-au balansat, si mai am finalele saptamana viitoare. (sunt geloasa pe toti romanii pe care ii cunosc pe la alte universitati americane, care au terminat deja sesiunea... la noi cu Katrina s-a decalat scoala cu o saptamana, asa ca eu intru in sesiune de-abia de luni). Proiectul la servici parea o gaura neagra din care nu aveam sa ies vreodata, dar iata ca dupa o noapte de inspiratie divina, l-am dus si pe proiect la bun sfarsit... Primul meu proiect adevarat, terminat cu o posibila publicatie, cu o posibila prezentare la o conferinta - the real deal.

I'm sorry ca nu am mai avut timp nici sa raspund la mailuri de la prieteni dragi - you know I love you, Rodi :) Eu citesc, zambesc, si pun in cutiuta in suflet... chiar daca uneori am delay in raspuns...

Azi, Christmas shopping timp de 8 ore, lol, probabil cele mai fericite 8 ore din semestrul asta. Am luat niste cadouri exceptionale pentru dragii de acasa, exact ce imi doream pentru fiecare... Am asteptat cu sufletul la gura aceasta zi, ziua de salariu, ziua de plimbat prin T.J.Maxx, J.C.Penney, Marshall's etc etc......

A fost un semestru foarte foarte greu, incarcat de evenimente, uragane, fermioni si bozoni, ecuatii si gauri negre.... am muncit mult, mai mult decat am muncit vreodata, dar acum spre final incep sa se vada rezultatele si totul a fost cu folos... nu mi-a adus decat satisfactii, si per total au fost 4 luni foarte productive. Nu am mai avut depresii - poate ar trebui sa fiu mandra de mine si sa cred ca m-am mai maturizat, desi pe de alta parte e posibil sa nu fie deloc meritul meu, ci sa fie doar vorba de o lipsa de timp pentru depresie... Nu stiu. Cred ca pur si simplu am inceput sa refuz sa ma mai gandesc. La departare, la prapastia dintre lumi, la intoarcerea in trecut, la inima lasata acasa, la conflictul intre a avea trei valize si a avea nici una, ca pe vremuri. Conflictul dintre "pe vremuri" si un prezent care nu imi apartine.

O intindere imensa de apa, agitata de vanturi puternice, vartejuri si capcane... asta e mintea mea de cand am plecat... si eu nu stiu sa inot... un an de zile m-am luptat si m-am inecat in fiecare zi, si am renascut de fiecare data, in mijlocul aceleiasi ape care m-a inecat inainte... Acum am construit un pod... un pod peste apa tulburata... si nu ma uit in jos, ca sa nu cad... sper Doamne sper sa nu mi se prabuseasca podul...

Incerc sa imi dau seama de ce incerc atat de tare sa reusesc in toate... o fac pentru mine, sau de teama de a nu dezamagi? Oare se cere de la mine mai mult decat la altii sa reusesc, doar pentru ca am plecat?... Sau poate ca o fac doar pentru a avea sufletul impacat in acele 30 de zile pe care le voi petrece acasa?... Ok, deschid tot felul de usi pe care le tin inchise demult, si nu am energia necesara...

Sunt obosita, sunt foarte obostia, si nu imi doresc decat sa se termine semestrul cu bine, si sa plec acasa...

Sambata dimineata, cu tigru

2005-11-12T10:07:00.000-08:00

Azi am fost la Kiwana Annual Pancakes Festival, o mica distractie de familie, sambata dimineata... mereu cand ma duc la chestii din astea raman cumva pe ganduri... toti se duc in familii, se cunosc intre ei... si in timp ce discuta ultimele noutati, copii de clasa a 4-a pe o scena, imbracati ca Britney Spears, in haine lucioase, isi incearca talentul muzical... chiar azi, intr-o trupa de vreo zece copilandrii care dansau pe ceva hip-hop, am zarit-o pe viitoarea Jennifer Lopez... simt ca nu apartin, dar nu ma simt nici "uncomfortable"... sunt un observator tacut venit dintr-o alta lume, care incearca sa asimileze, sa inteleaga, si sa se faca placut... de fiecare data raman o perioada tacuta, si ma uit in jur, absorbita de ideea ca sunt intr-o alta lume, intr-o alta cultura, unde cam totul se face altfel, in care oamenii gandesc altfel... parca nu imi venea sa cred, pe vremuri, ca exista si altceva...

Si in astfel de momente imi dau seama ca nu cunosti o cultura decat atunci cand vezi si intelegi ce face si de ce face in timpul liber... imi dau seama ca la scoala si la servici, eu nu cunosc de fapt America... o cunosc cand vad cum se distreaza intr-o sambata dimineata, cu pancakes, cand vin sa ma ia cu van-ul de familie, si de Thanksgiving, cand invita si cativa internationali la masa... atunci cand orele de curs se termina, si ei parcheaza masina in garajul cu loc pentru 3 masini, si se schimba in pantalonii de trening - atunci incepe America... Si ma bucur ca sunt aici, sa ii cunosc la ei acasa, chiar daca mereu ma voi simti un strain. Incet, incet, incet, internationalul fara accent incepe sa se obisnuiasca prin lumea ciudata in care a aterizat - ca Alice in Wonderland...

Pe drumul inapoi, o plimbare solitara, contampland tot ceea ce am vazut... imaginati-va parcul Cismigiu intr-o dupa-masa de martie, minus aurolacii, parcul pustiu complet, doar tu te plimbi prin el... asa e campusul intr-o lenesa sambata dimineata de noiembrie, cu soare bland si nori pufosi, alei pietruite si flori prin crengile copacilor... am fost sa il vad pe Mike. Mike the Tiger , mascota echipei de fotbal, LSU Tigers (care by the way se pare ca e un fel de Knicks in college football) Mike e un tigru bengalez imens, sanatos, bine intretinut, si sfasietor de frumos. Locuieste intr-un "habitat", pentru ca nu se poate numi cusca, unde are si un lac micut, stanci, verdeata, copaci, si tot ce ii mai trebuie lui... Sigur ca totul e inconjurat de vitrine, pentru ca toata lumea sa ii poata incalca dreptul la intimitate - pe care, chiar daca e un tigru, eu cred ca il are. Mereu ma duc sa il vad cand imi permite timpul. Am impresia ca e o legatura speciala intre mine si Mike, pentru ca eu niciodata nu ma duc sa il vad ca pe o curiozitate, ci ca pe un vechi prieten... Se uita fix in ochii mei, cu ochii lui mari si calzi, si imi dau seama ca e mai trist decat mine. Apoi inchide ochii incet si tacticos, ca o pisica, si isi aseaza capul pe laba lui mare si galbena, si atipeste. E mult mai trist decat mine, si de fiecare data cand il vad, oricat as fi de gandita, nu mai sunt. Si imi dau seama ca eu nu mai sunt intr-o cusca, intr-un "habitat", eu acum traiesc in jungla, si e bine... e locul meu...

Diseara, bilete la orchestra simfonica din Baton Rouge. De-abia astept :)

Chill

2005-11-04T09:21:00.000-08:00

Ok, toata lumea chill... stiu ca ultimul post a fost putin sinistru, dar na. Se mai intampla. Nu stiu de ce ia toata lumea atat de in serios - a fost chiar atat de sinistru? ;) Serios acum, eram chiar suparata in noaptea in care am scris ce am scris, si Cezar poate depune marturie - ;) - si nu de dor de casa, nu de probleme cu banii, ci din cauza unei probleme strict personale. Oricum, la cateva ore dupa ce am scris, am pus un Aerosmith sanatos, si dansam prin casa cu vaca mea rosie, pe "Rag Doll"... Asa sunt eu, ma schimb de la o secunda la alta si initiatii sunt obisnuiti... Nu zic ca traiesc superficial ceea ce simt, dimpotriva, simt poate prea mult totul, deci nu zic sa nu ma luati in serios... dar fiti totusi constienti de faptul ca nici o stare nu ma tine prea mult, si ca daca acum vorbesc despre ingeri cazuti si apocalipsa, exista sansa sa ma descarc si sa ma linistesc prin asta, si cateva minute mai tarziu sa fiu perfect calma, sau poate chiar sa fiu atat de beata de fericire incat sa dansez pe Jennifer Lopez. (si atentie ca am zis "beata" ;) )

Cred ca asta poate constitui un fel de problema de personalitate, dar it works for me, si macar nu se plictiseste nimeni cu mine ;)

Now comes the night

2005-11-01T22:22:00.000-08:00

Intuneric total in afara de lumina de la ecran... singura lumina ramasa aprinsa in lume, si suntem singurii oameni ramasi treji pe lume, eu si S. pe yahoo messenger... doar noi doi in intreaga lume, in lumea parasita de Dumnezeu, noaptea se hraneste din noi si din lacrimile noastre, noaptea ne devoreaza de vii si devine eterna... urletul infernal al unei fantome sparge luna de cristal in mii de aschii care se infiltreaza in sange, ustura, sfasie vene si se aduna spre inima... ingeri si demoni se lupta deasupra, departe de somnul mort al umanitatii, lupte grandioase si medievale, lupte sangeroase.... ultimul inger isi da ultima suflare infrant de miile de demoni, sangele ultimului inger cade peste noapte si o coloreaza in rosu.... si un paianjen alb isi face drum prin intuneric si sange... este noaptea in care e prea tarziu sa cerem iertare pentru toate greselile... este noaptea in care se lasa iarna, noaptea si eternitatea rece...

Sweet surrender

2005-10-23T15:42:00.000-07:00

O cafea singuratica la union, nimeni nu e online, si as vrea atat de mult sa vorbesc cu cineva... macar un "hi and bye"... nu astept sa fiu salvata, nu astept sa imi descarc sufletul, nu astept o imbratisare... doar o vorba... dar nu e nimeni online... el trece si ma saluta rece, si ca intr-un film, exact atunci aud in casti "I never would have opened, but you seemed so real to me... so don't tell me I haven't been good to you, don't tell me I have never been there for you, just tell me why nothing is good enough..." Ma copleseste un val de tristete si regret, si melodia continua, si el se departeaza... "just let me try, I will be good to you, just let me try, and I will be there for you, I'll show you why you're so much more than good enough..." E racoare, soarele e dulce si tomnatic... o adiere magaie tandru frunzele unui castan... cafeaua s-a racit, si paharul de carton imi provoaca brusc repulsie... n-o sa ma prabusesc, si nu o sa plang. Dar imi rezerv dreptul sa ascult aceeasi melodie toata ziua, si sa am cea mai pierduta privire din lume...

Oricum nu mai am energie sa ma gandesc la el. Daca ar fi asta singura problema... Intr-o clipa ce pare eterna, imi intorc privirea dinspre apusul care parca imi zgarie inima, si ma intampina zecile de ferestre deschise pe laptop, cu eseuri si CV-uri pentru aplicatii la burse... si imi aduc aminte de toate celelalte probleme mult mai arzatoare... si din nou imi dau seama ca nu imi pot permite sa ma prabusesc acum... trebuie sa imi revin in fire, trebuie sa fac ceea ce am de facut... trebuie sa nu plang. Trebuie sa ma adun, sa ma duc acasa si sa ma apuc de invatat, de lucrat la ecuatie, de scris la aplicatii...

Am abandonat ideea de a ma muta la alta facultate, asa ca lupta se rezuma la a face tot posibilul sa strang destui bani sa raman aici... mi se parea destul de atragatoare ideea unui nou inceput, dar totusi nu cred ca sunt pregatita inca sa o iau de la zero... plus ca am devenit in sfarsit atat de experta in a ignora fantomele Louisianei... Ceea ce incerc sa realizez este mult mai mare decat mine, ma simt foarte coplesita, si ma simt foarte mica... si niciodata nu am fost inundata de probleme de pe atat de multe parti deodata... dar in mod surprinzator, ma descurc mai bine decat m-am descurcat vreodata. Aproape trei luni, si nu am avut nici o depresie, si nici o cadere nervoasa. Sigur ca am momentele mele... aproape zilnic... dar am invatat cumva sa ucid din fasa pornirile catre cadere, si sa nu mai cad... doar ma aplec periculos de mult peste margine, dar deja stiu ce ma asteapta in prapastia neagra careia nu ii vad capatul...

In fiecare seara pe la 8 plec spre casa de la servici, e intuneric, felinarele sunt portocalii, parcarile sunt goale... ghiozdanul atarna greu... drumul e lung... merg privind in jos, inca intorc problema pe toate fetele a mia oara, strang mai tare puloverul peste mine, vantul imi impinge parul peste ochi... dar e ok... sunt ok... sunt ok. Si in fiecare asemenea seara sunt trista, dar increzatoare, si cumva fericita ca am trecut si peste ziua de azi, cu bine. Si stiu ca daca voi rezolva aceasta problema a finantarii, va fi o mare realizare, si va fi realizarea mea... va fi lupta unui om mare, castigata de un copil... si o sa fiu si mai increzatoare in mine...

Inchid laptopul, il bag in ghiozdan, arunc cafeaua, si ma pregatesc sa o iau spre casa... I was good to you.

Acasa... nu e *acasa*... dar e ok... mi-e drag sa vin acasa seara... mi-e drag de noptile pe care le petrec la birou lucrand, la lumina chioara dar calda... mi-e drag de bucataria care e mereu un dezastru si in care nu am ce cauta practic... mi-e drag de cutiile de Lipton de pe frigider, care mereu ma fac sa zambesc si sa ma gandesc la Zookie Cookie... mi-e drag de lumina din frigider care imi lumineaza fata noaptea la 4 cand vreau apa... mi-e drag de vaca rosie de plus cu care dorm... mi-e infinit de drag de fotoliul de 5 dolari... de patutul meu... de scandura cocotata pe o cutie de carton, pe post de masuta de cafea... de zecile de reviste imprastiate pe jos, reviste pe care le cumpar dar nu mai am timp sa le citesc... ador perechile de cizme pe care am dat toti banii de mancare, si pe care nu am unde sa le port... si sunt ok... schimb melodia in ceva mai vesel, si renasc... si nu am nevoie de nimeni, de absolut nimeni... si sunt puternica, si pot sa fac orice... si nimic nu ma doboara... am nevoie sa am "momentele" mele pe parcurs, am nevoie sa imi simt tristetea si cateodata disperarea, dar in final mereu razbat....

Talk about mood swings.

toamna

2005-10-09T13:42:00.000-07:00

Dupa multe luni de caldura insuportabila, o toamna melancolica si racoroasa s-a lasat peste Baton Rouge, ca o inserare luminata de un felinar singuratic, pe o straduta laturalnica... Toamna asta e atat de frumoasa incat inclina balanta cu probleme. Ma bucur singura de soarele portocaliu, de lumina curata care se scurge printre crengi, de miile de promisiuni care se scurg o data cu ea, promisiuni ca va fi bine... LSU are totusi un campus superb, oricand gasesti o alee cu pietre asezate aiurea, tivita de copaci in floare pe ambele parti, oricand gasesti o banca sau o scara sub un copac la umbra... mi se face brusc frica la gandul ca ar trebui sa o iau de la zero in alta parte... frica nu m-a oprit nici inainte, si o sa o fac si pe asta daca e cazul, dar nu cu toata inima... am ceva oferte si posibilitati, unele destul de promitatoare, dar inca mai sper ca se va rezolva situatia aici.

De la o vreme, ceea ce ma trezeste in fiecare dimineata este lumina foarte alba care intra pe fereastra. Inca invelita in somn, am senzatia ca e lumina aceea de iarna de acasa, lumina albita de zapada... si zambesc cu ochii inchisi, si ma astept in orice clipa ca Max sa sara pe mine direct de afara, ca un botz de frig, acoperit cu zapada... numai gandul imi da fiori, si ma ascund mai bine sub patura... deja in punctul asta am fost constienta prea mult, si am gandit prea multe ganduri - ma trezesc... cea mai apropiata pisica e la adapostul de animale.

Ce ma enerveaza cel mai tare zilele astea? Mahalagismele. "The he-says she-says bullshit" dus la cotele barfei tipic romanesti. Reactia mea este ca afisez indiferenta, si chiar nu ma afecteaza si nu ma intereseaza barfele in sine. Dar ma enerveaza. Genul asta de comportament reptilian, susotit si ieftin, ma enerveaza extrem de tare si nu il inteleg. Ca atunci cand cineva lasa o cana de lapte in frigiderul de la servici pana se face verde - nu ma afecteaza personal, dar ma enerveaza.

Citatul zilei.
" - But I thought you wanted to live alone...
- I thought I'd like it, I thought I'd have all this time to be alone with my thoughts and stuff... turns out I don't really have that many thoughts..."

Have a nice day

2005-10-05T20:33:00.000-07:00

Nici nu stiu de unde sa incep. Saptamanile astea am avut parte de acel "rush" de care nu am avut parte decat in America - viata e imprevizibila, mereu pe muchia unui thriller, dupa nici o zi de respiro mai apare un development la care nu pot sa raspund decat cu "wow, I did not see that coming", si cu cateva ore de mers aiurea ca un zombie si fumat un pachet de tigari... viata mi se intoarce complet pe dos si inapoi in decurs de o zi, adrenalina curge, insomnia doare, pulsul e imprevizibil, cafeina si nicotina improspateaza mintea, Bon Jovi curge prin vene, chitarile electrocuteaza frica, oboseala sugruma singuratatea, si printre toate astea ochii incetosati de nopti nedormite citesc pentru examene. It's hard, it's wearing me out, but I fuckin' love it. I'm living on the edge and it's fantastic. Sunt ca un boxer care dupa o vreme nu mai poate trai fara pumnii in cap de rigoare, pentru ca fara ei nu ar avea satisfactia sa dea si el niste pumni in capul altcuiva si sa castige meciul.

Trecem la ultimul development. Trebuie sa schimb scoala. Din cauza Katrinei si a inghetarii de buget din Louisiana, nu mai sunt fonduri pentru bursa mea. Acesta e probabil ultimul meu semestru la LSU, si nu stiu ce sa fac. In primul rand trebuie sa gasesc cumva, undeva, alta scoala, unde sa primesc o bursa. (voi care sunteti prin state si imi cititi blogul, daca aveti ceva sugestii, they're welcome. Any suggestion will do, cause I have none) Nu am idee unde sa incep sau ce sa fac, dar nu o sa las lucrurile asa. I won't go down like this, I won't let it end like this. Trebuie sa fac ceva, trebuie sa fac ceva major, dar inca nu stiu ce. Mi-am intins toate antenele la prietenii cu connections de la LSU, si astept feedback. Poate iese ceva... Ma tot uit pe net la toate scolile posibile, in seara asta ma apuc sa scriu la oameni cu bani (intai tre sa fac un google search foarte minutios) si... nu stiu, chiar nu stiu. Acum ingrop toate semintele care le mai am in buzunar, si astept cu sufletul la gura sa vad daca iese vreo floare... sau macar o telina. Orice.
In al doilea rand sunt treburile administrative care in general ma omoara atata vreme cat nu am o solutie clara pentru ele - trebuie sa vand mobila, sa gasesc un inlocuitor pentru apartament, ca sa nu platesc chiria aiurea pana in mai, trebuie sa ies din contractul la cablu ca sa nu platesc aiurea pana in septembrie, trebuie sa gasesc o formula sa trimit lucruri acasa pentru ca nu pot veni cu toate in valize, o sa imi trebuiasca alta viza pentru alta facultate, (daca gasesc alta facultate) si omg cate am de rezolvat din mers... si ma coplesesc chestiile astea.

Sunt doua posibilitati aici - prima e ca, impreuna cu toate furtunile si uraganele din lume, si destinul ala al meu se cutremura, pamantul se deschide, placile se ciocnesc si se suie unele peste altele, lava rosie se scurge printre ele, si imi arde pielea doar privind-o; fortele universului rezervate mie se aduna si se rotesc, formand ochiul marelui uragan, cerul se intuneca, se lasa linistea... imi aud respiratia si mi-e frica, totul e haos, si sunt singura in acest peisaj... dar aceasta catastrofa naturala e a mea, e in lumea mea, si nu pot parasi aceasta lume... aceste forte cu care trebuie sa ma lupt sunt ale mele, sunt pentru mine, iar in definitiv muntii se formeaza prin catastrofe naturale. Si va fi greu, va fi o furtuna cum nu am mai vazut, si ma va izbi de toti peretii - dar nici o furtuna nu dureaza vesnic, si stiu ca va veni acel moment cand uraganul ma va lasa jos, si se va indrepta spre vreun ocean sa moara. Si atunci va rasari un nou soare pentru mine, doar ca nu stiu ce fel de soare va fi. Nu am idee cum se va termina povestea asta. Nu stiu daca LSU a fost tot romanul meu american, sau doar un capitol.

A doua posibilitate e ca nu mai e de fapt nici o speranta, ca nu a fost nici un destin maret, ca sunt doar "dust in the wind", ca totul e coincidenta si ca in final nimic din ce construim nu conteaza "in the big picture". Din pacate sau din fericire, e impotriva firii mele sa gandesc altfel si sa las totul balta. Se pare ca in final am ramas un luptator idealist, chiar daca putin mai realist si mai putin smucit. Cand am aflat vestea cea buna, chiar ma asteptam sa ma doboare si ma asteptam sa renunt... poate ca nu o sa iasa nimic si va trebui sa ma intorc acasa, dar macar voi sti ca am cazut pe front, si ca am incercat ce se putea incerca. I'd rather die fighting than fade away, right?

Sunt pe muchie de cutit, nu pot sa dorm, si nu stiu in ce parte o sa cad. Dar mergand pe prima varianta, partea pe care o sa cad va fi cea buna... si totul e spre bine. Continui sa ascult Metallica, cantecul meu de furie de la Eminem, si Bon Jovi, ma mentin in fighting mode, nu ma las sa am caderea nervoasa care pandeste dupa colt ca un hot de buzunare dotat cu 30 de mitraliere, si sa vedem ce iese. Si nu ma simt chiar atat de singura, pentru ca voi sunteti cu mine, si pana la urma am cui spune :)

Si inca o data Bon Jovi are o replica pentru cine sunt eu azi...
I ain't the same scared kid I use to be
I'm gonna live, I'm gonna survive
Don't want the world to pass me by
I'm gonna dream, I ain't gonna die, thinking my life was just a lie

Fortune cookies si dinozauri

2005-09-13T19:35:00.000-07:00

2 ore de somn azi-noapte, ore la scoala, 8 ore la servici... La birou, mai ridic capul din laptop si observ multitudinea de oameni care roiesc in jurul meu fara sa ma observe, grupuletele de obsedati de linux care discuta pasional despre ceva episod din Star Trek, si bag capul la loc in laptop ca sa nu ma enervez... Sarah McLachlan ma mai calmeaza cu "Worlds on Fire", si in capusorul meu lumea continua sa arda de vie. Un mesaj de la Alina ma scoate din nou din terminal si stau cu ea vreo 30 de minute... (ceea ce imi da o scuza sa ma inchin din nou la Adium si sa ma minunez cum e cea mai tare chestie de la Bon Jovi incoace) parca o vad la ea in camaruta, si imi doresc atat de mult sa fiu langa ea, numai langa ea, singurul om care intelege cum imi arde lumea... incep sa imi dea lacrimile, am senzatia aia tampita de vis, ca e in fata mea dar nu o pot atinge... apoi ma face sa rad, si iar rad si plang in acelasi timp... Alina se duce sa se culce, programul tot nu compileaza, ma doare capul si as vrea sa fumez o tigara... linuxistii au disparut, e trecut de 7 seara si am ramas singura in birou. Pe geam soarele e bland, apusul e dulce, dar adanceste melancolia... stay close to me while the sky is falling... Imi strang toate alea si ma pornesc spre casa... din nou confund Milford cu Parker si ajung nu stiu unde, apoi mai merg vreo 15 minute pana imi gasesc apartamentul. Linistea din casa ma doare... deschid frigiderul - multe sticle de apa, si multe cutii de Cola. Si cam atat... torn ceva cafea in cana... n-am chef de nimic... o ora mai tarziu, programul compileaza.. era atat de simplu, rookie mistake.. nah, nu mai am chef sa ma mai enervez... bine ca merge...

De ceva vreme ma gasesc ratacind printr-o lume destul de paralela... acasa parea intr-un trecut prea indepartat sa imi amintesc... stiu ca asa am facut si toamna trecuta, cand am venit prima oara - la inceput sunt mereu evenimente care nu ma lasa sa ma gandesc la casa... o vreme m-am descurcat foarte bine pentru ca aveam senzatia ca asa m-am nascut, aici, singura pe lume, ducandu-ma la servici si mancand orez la Union... dar pe masura ce rutina incepe sa se instaleze, cetatea incepe sa cedeze sub presiune, zidurile incep sa se crape, si incepe sa intre apa... si stiu din experienta ca prabusirea si inundatia sunt inevitabile. Am imaginea aia din Jurassic Park cand tremura paharul... Gandul imi zboara aproape mereu la toamna de acasa, si as da orice sa vad doar o dupa-masa de toamna la mine in curte, atmosfera aia de melancolie, soarele portocaliu care se scurge pe frunzele teiului, catelul care doarme lenes sub mar, copiii care merg la scoala din cartier... asteptand-o pe Alina... ma gandesc tot mai des la mama, la Alina, la toamna de acasa... e clar ca vin dinozaurii... si mi-e teama ca si de data asta va fi prapad si ca proprii mei dinozauri ma vor calca in picioare...

E noapte deja si chiar sunt obosita... si as vrea si ar trebui sa dorm... dar nu ma lasa dinozaurii...

Mi-am gasit refularea in ceea ce se numeste "shopping", si mai ales prin cateva noi obsesii (posete si lumanari) adaugate vechii obsesii pentru pantofi. Si asa banii de televizor s-au dus pe o poseta, iar frigiderul e gol pentru ca la walmart am cheltuit toti banii pe haine de care nu aveam nevoie. Tocmai am terminat de spalat bucataria dupa un nou dezastru culinar - am incercat sa fac ceva interesant cu niste spaghete, singurul lucru mancabil din casa. Mereu curatatul dureaza mult mai mult decat gatitul... asa ca zic slava cerului pentru restaurantul chinezesc de peste drum. (eu chiar numai orez mananc de la o vreme... hm...) Revenind - nici aceasta bucurie imensa de a imi cumpara dulci nimicuri nu e ceva pe ce ma pot baza... Baton Rouge nu e New York City, si in curand orice poseta din Baton Rouge, fie o am, fie nu imi place... deci in scurta vreme inca un refugiu va fi disparut. Iar amintirile de acasa, vocile calde ale celor dragi, incep sa imi patrunda tot mai mult in fiinta si sa roada bucatele mici din zid...

De la un timp port mereu o caciulita neagra... nu ies din casa fara ea... caciulita a devenit mijlocul meu de aparare impotriva lumii... merg ca un animalutz prin campus, ascult muzica, spun mereu "te iubesc" unei persoane care nu exista, mai aprind o tigara... si sunt exact fata din film, cu tot cu soundtrack si caciulita... si voi care cititi acest blog sunteti spectatorii, si va iubesc pe toti... voi imi tot spuneti ca happy-end-ul e aproape, dar poate voi il cunoasteti pe regizor si poate stiti ceva ce eu nu stiu.

Chinese fortune cookies... ma fascineaza, nu stiu de ce. Mereu am crezut ca daca voi scrie vreodata vreun roman, va fi despre o fortune cookie... Cele doua fortune cookies spuneau "in love you will be happy and harmonious", si apoi "great luck is headed your way"... voi sa-mi spuneti daca stiti ceva de la regizor in legatura cu asta...

Yesterday's news...

2005-09-08T16:48:00.000-07:00

Lucrurile au inceput in sfarsit sa se mai normalizeze... a inceput scoala, eu am decis sa imi iau un minor in fizica, si cu tot cu serviciul am mai multe de facut decat mi-as dori. Dar, daca merg bine toate, va fi meritat munca.

Am facut destul de mult voluntariat la spitalul din campus, si am vazut multe lucruri pe care nu credeam ca le voi vedea vreodata. Imaginea spitalului improvizat intr-un stadion m-a socat prin distributia binelui si raului. Parca si Raiul si Iadul au evacuat din cauza Katrinei, si s-au refugiat in Baton Rouge. Pe de-o parte aveam imaginea a sute de oameni loviti de tragedie, lipsiti de orice farama de speranta, privati de demnitate, oameni doborati la pamant ca niste flori calcate in picioare de o gheata murdara, un loc plin de boala, rani, sange, urina, lacrimi si disperare. Si pe de alta parte, aveam imaginea doctorilor si asistentelor si sutelor de voluntari, care faceau cu totii o treaba exceptionala, si se daruiau intru totul durerii omenirii. Zeci de doctori care lucrau pe gratis in ture de cate 12 ore, dormeau pe un scaun pliant timp de 3 ore, si o luau de la capat... a fost poate cel mai impresionant lucru pe care l-am vazut vreodata... La televizor aratau imagini dintr-un New Orleans mort, un oras devenit fantoma in cateva ore, pe melodia lui Springsteen, "My city of ruins", care fusese scrisa initial pentru 9/11. Am trait si sa aud "My city of ruins" cantat despre New Orleans......

Acum ca a inceput scoala avem cu totii impresia falsa a normalitatii. Mai auzim povesti despre studentii din New Orleans mutati la LSU, unora ni s-au anulat niste cursuri, unii avem cunoscuti care traiesc inca tragedia, dar nu am mai vorbit cu ei demult... ce am mai avea de spus oricum?... Am revenit cu totii la grijile normale, scoala, servici, amici, si am pus evenimentul Katrina undeva intr-o cutiuta in podul mintii... a devenit deja o stire a zilei de ieri. Si cu toate astea, pe undeva printre noi, cineva plange, cineva traieste pe strazi, cineva isi plange copii, un copil isi cauta mama, un alt copil spune mereu ca vrea acasa, dar acasa nu mai exista... e mult mai usor sa nu te gandesti, si e mult mai usor sa te prefaci ca nu vezi...

Rescue efforts, part 2

2005-08-31T19:58:00.000-07:00

Cindy este o forta a naturii - natura ia vieti prin fenomene precum Katrina, dar da lumii inapoi aceeasi cantitate de speranta, prin oameni ca Cindy. A raspuns imediat apelului pentru personal medical, si astazi a muncit in spitalul improvizat in campus timp de 10 ore, fara oprire. Puteai sa vezi imediat ca dupa numai cateva minute dupa ce a ajuns acolo, a devenit o persoana esentiala pentru functionarea spitalului. Cand am fost cu Paul sa o luam, era plina de viata si vesela ca de obicei, de parca tocmai ar fi dormit 10 ore. Spitalul era plin de doctori si asistente la fel ca ea, la fel de puternici si de dispusi sa ajute.

Imi amintesc sambata seara cand se anunta furtuna, si cerul meu de Louisiana era negru, efectiv negru de la un capat al infinitului la celalalt, ca m-am intrebat ce *** caut eu in Louisiana, asteptand un uragan! Acum insa ma bucur ca sunt aici acum, ca pot sa ajut si eu macar un milimetru, dar mai ales ma simt mandra sa respir aerul acestei tari minunate, in care oamenii se ajuta unii pe altii intr-un asemenea hal, si in care solidaritatea se combina cu o organizare excelenta, si o administrare eficienta a resurselor. Si nici macar nu e nimic fortat, aceasta fantastica solidaritate americana vine atat de de la sine...

Din nou, ceea ce am vazut asteptand-o pe Cindy a fost un soc pentru mine. Tineri, batrani, copiii si sugari plangeau sau indurau in liniste tragedia. Pe fetele lor se citea disperarea, dar in acelasi timp, o demnitate aproape nelalocul ei... Marea majoritate nu scoteau un sunet, ci doar se macinau intr-o liniste profunda, amintind o viata stearsa de pe fata pamantului de un val imens de apa. Doctorii in uniforme verzi, exact ca in serialele cu spitale, misunau peste tot si nu-si vedeau capul de treaba. Un batran in camasa de noapte zacea inert intr-un carucior cu rotile, cand o doctorita s-a asezat pe vine langa el, l-a magaiat pe cap si l-a intrebat zambind cald, daca i-e bine... batranul a ridicat capul, si parca atunci a privit lumea pentru prima oara, in ochii acelei femei care ii zambea... si a zis "yes ma'am I'm okay..." Doctorii aveau timp sa si zambeasca, si sa imparta mangaieri. O femeie a fost adusa in stare catatonica provocata de soc - nu vorbea, nici macar nu clipea. Pana cand Cindy s-a dus la ea si i-a spus "you're safe, you're ok" si atunci femeia si-a miscat ochii... peste trei ore vorbea, si primul lucru pe care l-a spus a fost "M.A.S.H. It's just like M.A.S.H."......

La televizor e emisiune maraton despre efectele Katrinei, si din cand in cand, moderatoarea opreste imaginile de cosmar, zice "stay with us, we'll be right back after these messages", si incepe o reclama vesela cu niste ursi care danseaza pe o melodie saltareata. E ironic. E trist. E asa cum e. In New Orleans, unii mor pe acoperisuri, unii mor de foame, unora le mor copiii in brate, in timp ce altii sparg magazine si fura televizoare cu ecran plat. Acum cativa ani a fost Andrews, care a fost cea mai mare catastrofa naturala de pana atunci. Insa dupa fiecare Andrews, vine o Katrina... Dozele de bine si rau in orice situatie sunt bine distribuite, iar viitorul e mereu deschis pentru urmatoarea catastrofa.

May God show His face in New Orleans tonight

2005-08-31T14:31:00.000-07:00

A trecut uraganul, eu am stat tot la Paul si Cindy, si din fericire nu am fost singura, iar acum stau tot la ei pentru ca inca nu am curent. A trecut uraganul, dar acum ne confruntam cu ceea ce a lasat in urma. Imaginile din New Orleans sunt catastrofice, intreg orasul e sub ape... scoala s-a inchis pana martea cealalta, pentru ca in intreg campusul se desfasoara operatiuni de salvare. Sute si mii de refugiati si raniti din New Orleans sunt acolo, in spitalul organizat pe stadion si in sala de sport. Am fost si noi si am ajutat pe acolo, dar deja erau prea multi voluntari, si mai mult incurcam. Ne-am inscris sa mergem sambata seara - pana atunci erau listele de voluntari pline! Solidaritatea americanilor este ceva care mereu m-a socat, dar acum cand ma aflu chiar in mijlocul acestor evenimente, ma simt cu adevarat coplesita.

Ce am vazut in campus parca m-a rupt in doua... era de nerecunoscut totul, si peste tot decolau si aterizau elicoptere din New Orleans, cu raniti si refugiati, sirenele ambulantelor urla neincetat pe strazi... Au venit doctori, asistente medicale si ajutoare din toata America, LSU este momentan sediul operatiunilor pentru 9 agentii federale, iar ceea ce se intampla aici se anunta a fi cea mai mare operatiune de salvare din istoria Americii. Si eu sunt aici, LSU e universitatea mea, New Orleans e orasul meu de suflet... Faptul ca am reusit sa fiu aici ca sa dau cateva sticle de apa unor raniti - si simt ca pentru acest moment am venit in America. Credeam ca numai in filme o sa vad ceea ce am vazut azi in campusul meu. Insa spre rusinea mea am cedat foarte rapid. Noroc ca ne-au dat afara repede. Acum am realizat, si o sa mentin afimatia asta cat oi trai, ca cel mai greu lucru pe care poate un om sa-l faca, este sa fie medic sau asistenta medicala. Acum am inteles ce fel de forta iti trebuie ca sa iti faci treaba si sa-ti mentii capul limpede cand vezi asa ceva, atatia oameni nenorociti, efectiv nenorociti. Am vazut o femeie batrana intr-un carucior, care statea afara si se uita fix intr-un punct si plangea. Nu am mai vazut asemenea tristete pe chipul unui om. Cand am ridicat privirea si am realizat ca mai erau sute, sute de oameni in aceeasi situatie si cu aceeasi privire, am cedat si am inceput sa plang si nu ma mai puteam opri. Furia lui Dumnezeu, tragedia si catastrofa au daramat New Orleans-ul din temelii, iar eu am fost martora...

Doamne vino si arata-Te si in New Orleans!

Weird things

2005-08-31T14:02:00.000-07:00

Tot ma chinui sa scriu ceva de cand am venit, dar timpul chiar nu mi-a permis. Au trecut doua saptamani, si parca a trecut un an, cu cate s-au intamplat. Drumul a fost extrem de obositor, dar a meritat... Mi-a trecut orice oboseala cand am intalnit fata zambitoare a lui Paul la aeroport. Primele reactii au fost legate de cer... cerul de Louisiana... in Louisiana parca toti norii din lume se imbulzesc pe un cer imens, si stau claie peste gramada sa vada ce se mai intampla. Cerul de Louisiana e coplesitor, e mare cat tot pamantul... apoi a urmat reintalnirea cu caldura de Louisiana... caldura aia umeda, in care se infiltreaza mirosul copacilor inalti si desi, caldura verde de Louisiana... aici primul gand mi-a zburat la Gabri, si la noptile cand stateam impreuna afara, infruntand caldura verde... prima saptamana am stat la Paul si Cindy, neavand curent, si circa 8 ore pe zi umblam cu Cindy sa decoram apartamentul. Nu imi puteam imagina ca cineva poate depune atata efort pentru mine. In fiecare zi taiam tot orasul in lung si-n lat, si numai Cindy stia ce am cumparat si de unde, pentru ca mintea mea se pierdea in zecile de magazine in care am fost. Paul a ajutat la caratul de mobila, in timp ce trupurile ne delirau de caldura. Simteam cum soarele arde fiecare por, cum pielea ni se topeste efectiv sub razele nemiloase, transpiratia curgea pe noi ca un dus cald, si ne lua cu ameteala, pana cand incepea sa devina placut... intr-un mod cat se poate de sado-maso...

Prima saptamana de scoala si servici a fost ok, mai ales la servici. Am intrat in sfarsit intr-un proiect asa cum visam de cand eram mica, gauri negre si matematica, descoperiri si cercetari, table pline de formule si calcule, praf de creta infiltrat si in creier... Ma bucur ca m-am intors...

Ieri mi s-au intamplat iar niste chestii ciudate.. Eram cu Paul si Cindy prin oras si ne-am oprit la cineva de la cct sa verificam ca e ok dupa uragan. Pe drumul pana acolo iar am inceput sa-mi aud propria voce care spunea in continuu "I love you", unei persoane pe care probabil nu am cunoscut-o inca. Asta m-a facut deja sa fiu destul de tacuta, si m-a pus pe ganduri. In timp ce Paul vorbea cu tipul respectiv, care locuia langa un fel de padure, am vazut la marginea padurii o fata care statea pe un scaunel si vorbea la mobil. Dupa ce m-am uitat mai bine la ea, mi-am dat seama ca eram eu. Prima reactie a fost un zambet idiot, pornit de la gandul ca "e tipic pentru mine sa stau la marginea unei paduri pe scaunel cu tigara si sa vorbesc la telefon..." Dupa aceea mi-am dat seama ca situatia nu era tocmai normala, si m-am intrebat cu cine vorbeam la telefon... paream foarte fericita si radeam foarte mult... vorbeam cu Alina oare?... vorbeam cu persoana careia ii tot spun "I love you"?.......

Insomnie in Mexic

2005-08-14T05:18:00.000-07:00

Mor de oboseala, dar totusi nu dorm... ma simt putin ca Pacino in "Insomnia"... la televizor e ceva film cu impuscaturi in Mexic.. Johnny Depp si Banderas - recunosc ca mai trag cu ochiul sa admir peisajul, dar nu aud nimic... sunt inconjurata de fire, cum stau acum in pat, firul de la laptop, firul subtire al castilor care ma face sa par un fel de server de insomnie atasat laptopului... ascult foarte tare un concert Fleetwood Mac, "Everywhere" pe repeat de o vreme... am inceput sa pot sa scriu fara sa ma uit la tastatura, in sfarsit, asa ca in mare trag cu ochiul la filmul fara sonor... ma fascineaza, Banderas atarnat de o cladire in Mexic, pe muzica de Fleetwood Mac. Impuscaturi si lupte care nu fac zgomot, zbierete de moarte prinse din zbor de o mana invizibila, prinse ca un sarut suflat de iubita din propria palma, inainte de a se auzi ceva... imi dau seama ca idiotenia filmului e dincolo de orice limita, din ce mai citesc din subtitrari... daca nu ar fi subtitrat... as putea presupune ca de exemplu in scena de acum... Depp si Banderas stau la o cafenea in Baton Rouge, si discuta despre nota mea la psihologie... din subtitrari imi dau seama ca e vorba de cu totul altceva... a aparut Enrique Iglesias, care mi se pare ca seamana enorm cu Alex Brie, desi E.I. ma enerveaza la culme si mi se pare vulgar, pe cand Alex nu imi lasa nici una din aceste impresii. Si totusi seamana. Ce rezulta? Imi devine Alex mai antipatic, sau E.I. mai simpatic? Sau ramane fiecare in borcanul lui, si asemanarea e calificata ca o simpla coincidenta irelevanta? mai degraba ultima varianta... de fapt E.I. nici nu are un borcan propriu, pe cand Alex are. Depp impusca diversi fara nici un scop, iar mie imi vine in minte imaginea unui laborator prafuit al unui mad scientist, in care peretii sunt tapetati de rafturi in care se afla sute de borcane, toate pline de praf si panze de paianjen. Cam morbida metafora pentru amintirile mele, dar si filmul e morbid.

De fapt nu intentionam sa scriu nimic din toate astea, aveam cu totul alte idei, dar se pare ca am cazut intr-o oarecare transa, si scriu tot ce imi trece prin minte. Am schimbat pe Mark Knopfler. "it's hard to find love anywhere..." Chitara lui Mark Knopfler e atat de unica incat parca e alt instrument, inventat de el in secret. E incredibil sa poti sa te joci asa cu un instrument si sa il faci sa vibreze intr-un sunet pe care nimeni altcineva nu il poate reproduce. S-a terminat si filmul. Daca nu faceau HBO non-stop, poate reuseam sa adorm. Asa, intr-o noapte de insomnie si nepasare, atractia de a privi fix la niste imagini miscatoare dintr-un film, ascultand melodiile din alt film, neintelegand nimic din nici unul... ce pot sa spun, e o atractie irezistibila... de a te preface ca poti sa-i dai timpului cu tifla, pierzand-ul drept razbunare ca a trecut prea repede...

Deja pot sa spun ca maine plec. Yay. Nu inteleg de ce fac chestia asta - si anume ca orice as face, si oricat as incerca, nu pot sa ma fortez sa ma simt ca plec. Imi fac bagajele, dar parca mi-as face ghiozdanul pentru liceu. Plec de acasa dar ma simt de parca as pleca la scoala intr-o zi de septembrie. Pe drum spre aeroport, in masina parintilor, ma port de parca am merge la Carrefour. Visez diverse pe muzica de la radio, iar cand vad cate un avion pe pista, ma gandesc tot cum ma gandeam si la 10 ani - "oau, un avion... oare cand o sa ma urc si eu intr-un avion, ca sa plec in America?" dar apoi imi mut gandul, caci e un vis prea indepartat. Chiar in aeroport, astept calma sa pot sa intru, desi deja pe atunci incep sa ma panichez putin, simt ca e ceva in neregula. De-abia in momentul in care eu am trecut deja de partea cealalta... cand stiu ca daca ma voi intoarce cu spatele, si voi merge in directia "inainte", n-o sa-i mai vad pe ai mei o foarte lunga perioada de timp. Atunci realizez ca am repezit-o pe mama cand mi-a spus ca o sa-i fie dor de mine, ca mereu am evitat sa o alin pentru ca era prea dureros pentru mine, ca nu am luat in brate toate pisicile inainte sa plec de acasa, ca nu am petrecut destul timp cu nimeni, ca nu am mai aruncat o ultima privire in camera mea... de fapt realizez ca nimic din ce am facut inainte sa plec nu am facut ca pe o "ultima oara", realizez ca nu mi-am luat la revedere de la nimic... sigur ca asta poate fi si bine, si rau... e bine ca "traiesc clipa", atata cat e, si nu ma gandesc la despartire, dar... cand despartirea e deja in trecut, clipa imediat urmatoare inseamna prabusire, e ca o palma puternica peste obraz... ca de la o veche biserica aud sunand clopotele care anunta ca viitorul a venit. Si regret - regret ca nu am facut nimic ca pe o "ultima oara"... (sigur ca prin "ultima oara" inteleg ultima pana la iarna...)

De ce avem asa o mare nevoie de a ne lua la revedere? Cand cineva drag paraseste aceasta lume, primul gand si primul regret al celor ramasi in urma este ca nu si-au luat la revedere... primul meu regret cand plec este ca nu mi-am luat la revedere asa cum trebuia... de ce? poate pentru ca in subconstient ne dam seama ca orice despartire poate fi si ultima - deci trebuie sa ne asiguram ca orice s-ar intampla, oricat timp ar trece, oricate lumi sau oceane ne-ar separa, fiecare pe partea lui de lume, stie ca undeva pe "partea cealalta" exista o fiinta iubita, care la randul ei ii iubeste, ca orice gand de dor are un ecou care se intoarce asupra lor, de oricat de departe.

De aproape doua luni mi se intampla ceva ciudat - aud mereu o voce, vocea mea, care spune "te iubesc", sau "I love you". Aud asta in mintea mea, si nu o spun nimanui anume, nu ma gandesc la nimic in prealabil... uitandu-ma la un film, citind o carte, privind o floare sau cumparand mere in piata - aud deodata "te iubesc". O fraza pe care e clar ca eu o adresez cuiva - dar nu stiu cui...

E timpul sa adorm, "cher journal", cum zice Zookie...

Jurnal de vara

2005-08-11T11:12:00.000-07:00

pasare
Originally uploaded by jovi girl.

Scuzele de rigoare pentru vacanta prelungita de la blog...

3 august 2005

La 3:50AM, realizez ca ma uit in oglinda de la baie si ca ma machiez. Nu inteleg de ce. De ce ma machiez la 4 dimineata? Ce m-a apucat? Incep sa ma sterg frenetic cu demachiant, de parca ar sterge impreuna cu machiajul toate problemele si toate pacatele. Ma uit din nou in oglinda, ma uit fix, ma uit prin mine... ochii mei privesc in ei insisi si nu se recunosc... e atat de liniste... imi aud respiratia, imi aud inima batand, ceva imi pulseaza puternic in gat, ma uit fix, ma uit prin mine... privesc fix mormanul de rimele si farduri desfacute, servetelele murdare cu negrul creionului dermatograf, ma intreb de ce sunt acolo, ma intreb ce-i cu mine... oglinda pare sa ma inghita in lumea necunoscuta de dincolo de reflexie... nu ma pot desprinde de atractia ogilnzii, nu pot clipi, privesc doar fix, la o straina, care ma soarbe in lumea ei lipsita de reflexie...

6 august 2005

Ca de obicei imaginatia mea a luat-o razna inainte sa ma intorc acasa, si m-am trezit visand la o vara plina de aventuri, evenimente, prietenie si dragoste traite la cote incendiare, tot tacamul. Nu a fost nici un fel de eveniment major, nici un fel de aventura, "excitement" sau poveste de dragoste. Cel mai aproape de asa ceva, a fost readucerea la viata a unei vechi povesti de dragoste, care din pacate a reinviat mult prea tarziu. El mi-a spus prea tarziu ca vrea sa raman... acum imi dau seama ca a fost singura persoana care mi-a spus "vreau sa ramai in Romania". Pana si aceasta marturisire pentru care pe vremuri mi-as fi vandut sufletul, nu mi-a starnit decat un usor si trecator regret, cateva momente de melancolie si amintiri ale unei alte Irine, care il iubea pe el, in timpurile atat de indepartate ale liceului, un vag sentiment de neimplinire si de "n-a fost sa fie"....putina confuzie... apoi vid... uitare...

Nu au fost evenimente majore vara asta, dar aceste trei luni m-au schimbat mult. Sau poate m-am schimbat cat am fost plecata, si acum observ doar contrastul dintre mine si tot ce e aici - neschimbat si inlemnit intr-un infinit static, alb-negru... Timpul roade incet din mine, slefuind si transformand, lasandu-mi impresia ca el doar trece, nepasator, ca o pisica, fara sa lase urme... dar iata ca lasa urme, oricat de simplu ii este cursul. Aceasta vara a fost ca o carare dreapta, stearsa... nu prea ai la ce sa te astepti din partea drumului in sine, e drept ca orice dreapta, si nu are nici o cotitura care sa te faca sa palpiti. Asa ca mergi drept inainte, si privesti peisajul... dar peisajul, peisajul este cheia... Ajunsa in sfarsit la o rascruce, la momentul plecarii, realizez ca peisajul privit cu atata atentie, m-a schimbat, si nu mai sunt eu...

8 august 2005

Regretul verii – ca nu l-am cunoscut pe Zookie Cookie.
Cea mai tare faza a verii – vaca Fulga…

9 august 2005

Azi am simtit toamna... anotimpul meu preferat acasa... imi amintesc toti anii in care priveam cerul de toamna in fiecare seara, cum tresaream la vederea stolurilor de pasari... de fiecare data o bucatica din mine pleca impreuna cu ele, pentru ca imi doream atat de mult sa zbor de acasa... dar pana si pasarile calatoare nu mai stiu unde e acasa... pleaca toamna si se intorc primavara, dar cine poate spune de unde au plecat pentru prima oara?...
Mi-am adus aminte de Louis azi, cum timp de secole a visat la privelistea oceanului albastru, pe care nu il putea vedea decat pe timp de noapte, apa neagra a noptii... asa am visat si eu la revederea unei zile de toamna acasa, de cand am realizat ca probabil niciodata nu voi mai fi acasa pe timp de toamna... mi s-a implinit dorinta prin ziua aceasta, si am plans si eu cum a plans Louis in fata primului film color... vad inca soarele de toamna. Simt atmosfera unica a naturii obosite si imbatranite, dar care precum chipul femeii iubite, pare chiar si mai frumos la batranete decat in tinerete, pentru ca fiecare trasatura a ei a imbatranit impreuna cu tine, si iti poarta amprenta...

10 august 2005

Ieri m-am trezit vorbind cu cineva si spunand ca mi-e dor America si ca de-abia astept sa plec... m-am trezit gandindu-ma la aleile si castanii din campus, la veverite, la facut poze la lacuri, la cafeaua de $4 la Union, la studentii care asteapta sa intre la cursuri, stand pe jos si tivind toata lungimea holului... m-am gandit la holurile de la servici, m-am gandit la momentul cand intru la Paul Saylor in birou, si fata lui se lumineaza... m-am gandit ca in sfarsit mi-am gasit un "research interest", ecuatiile lui Einstein, si ca va fi minunat sa lucrez cu Horst... m-am gandit la onoarea imensa pe care mi-a facut-o Paul, creand un curs special pentru mine, la care eu sunt singurul student... m-am gandit la onoarea pe care mi-a facut-o insistand sa vina sa ma ia de la aeroport cu sotia lui... m-am gandit cati oameni extraordinari ma asteapta cu reala nerabdare in America... la cate realizari as putea avea acolo pe plan profesional.... la momentul mult-asteptat al mutarii in apartament... la Irina cumparandu-si covor, masa si scaun! m-am trezit rugandu-ma sa treaca mai repede saptamana asta, sa ma sui mai repede in avion... apoi, am ramas paralizata. Cum am gandit toate astea? Eu? M-am speriat... m-am speriat pentru ca mi-am dat seama ca in ciuda oricaror impotriviri din partea mea, am ajuns sa iubesc Louisiana si LSU... poate ca acum sunt si mai in pom decat eram inainte. Macar inainte imi era clar care era personajul negativ - Louisiana era personajul negativ, era locul in care nu doream sa fiu. Acum numai eu sunt personajul negativ. Ma simt vinovata fata de persoanele iubite de aici, pentru ca acum de-abia astept sa le parasesc din nou, ma simt vinovata fata de cei din Louisiana pentru ca imi e atat de dor de casa incat am devenit incapabila sa imi fac o viata normala acolo, ma simt vinovata fata de sansa asta imensa, pe care nu am apreciat-o niciodata la adevarata ei valoare, pe care am injurat-o si am dracuit-o de mii de ori...

Ma gandesc la zilele agitate care ma asteapta, la du-te-vino-ul intre cursuri si servici, la deadline-uri si examene... ma vad venind singura seara acasa, obosita, dar cu sentimentul ca am realizat ceva, si ca efortul meu a avut un rost, un scop, si o finalitate - un sentiment care mi-a fost strain in Romania in toti cei 18 ani cat am trait aici. Niciodata in Romania nu am avut sentimentul ca ceea ce fac are vreun scop, vreo urmare, sau ca face vreo diferenta pentru cineva. E frumos sa faci ce faci pentru tine, si sa ramai doar cu satisfactia ca faci ce iti place si faci bine, dar... deseori nu e de ajuns.

11 august 2005

De ce la mine totul e invers? Se zice ca despartirile si plecatul de acasa devin din ce in ce mai usoare, cu timpul. Astazi a fost ultima zi pe vara asta cand am vazut-o pe Alina. Deseori imi doresc sa fi fost si eu inca un copil crescut in tabere, cu o mie de prieteni dar de fapt nici unul, ma gandesc ca mi-ar fi atat de usor... dar poate ca atunci suferinta ar fi aceeasi, insa de alta natura - as suferi pentru ca nu ar avea de cine sa imi fie un dor sfasietor nicaieri pe lumea asta. As suferi pentru ca oceanul nu mi-ar sopti numele nimanui, ca vantul nu ar purta parfumul nimanui catre mine... as suferi pentru ca nici un om nu ar fi pentru mine "acasa"... as suferi pentru ca lumea ar fi pustie si lipsita de sens daca nu ar exista acel "sufletel din sufletelul meu"... Despartirea de ea este sfartecare, imaginea ei departandu-se imi staruie amarnic in minte, parfumul ei ma obsedeaza, miile de amintiri ale ei ma bantuie... am avut grija sa pun in bagaje tot ce am de la ea, toate scrisorelele, sa pun pe doua cd-uri toate pozele cu noi doua, sa am de backup... am pus wallpaper la laptop imaginea Bucurestiului de la etajul 7... am pus in portofel poza "aia" cu noi... toate pregatirile necesare pentru a lua cu mine tot ce se poate lua... zeci de ultime imbratisari... pentru ca fiecare ultima imbratisare cerseste inca una, doar una... fiecare melodie imi aminteste de ea... fiecare bucatica de nor pufos... fiecare freamat al ploii... cetatile oamenilor vazute minuscule de la fereastra avionului imi amintesc de multitudinea de vise pe care le-am cladit impreuna de-a lungul anilor... acum fiecare urmeaza visul ei, si pe drum invatam ce pret imens are urmarea unui vis...

Departarea de ea este cea mai grea proba la care ma supune implinirea visului american. Dar daca nu ar fi ea, nu ar fi nici visul, nici implinirea. Cand pleci la razboi, pleci cu gandul de a supravietui cu orice pret numai atunci cand cineva pentru care ai fi in stare sa pornesti un razboi te asteapta acasa cu dragoste. Cel mai bine zbori atunci cand vantul care te impinge este iubirea unui alt om. Cea mai puternica forta mi-o trag din gandul ca orice s-ar intampla, si oriunde m-as duce, vocea ei la telefon ma va aduce acasa, si ca macar atat cat voi vorbi cu ea, imi va fi bine. Iubirea pentru ea face dorul sa doara, face drumul prea lung, ma leaga de Romania, face adaptarea in America aproape imposibila, dar in acelasi timp este ceea ce imi da curajul sa plec in America, este ceea ce imi da permisul de zbor catre un ideal, este ceea ce imi da credinta, si ceea ce ma face puternica. E un targ corect pana la urma...

Te sun cand ajung in America...

again and again...

2005-07-09T10:18:00.000-07:00

Undeva intr-o curte din Bucuresti, cineva sta pe o terasa cu un Macintosh... si scrie... nu stie de ce sau pentru cine... Poate vorbesc prea mult despre laptopul meu, care de fapt nici nu e "al meu" (desi simt ca si el s-a atasat foarte mult de mine) dar asta e, e blogul meu, asa ca scriu ce vreau... Adevarul e ca il iubesc prea mult... ma tot gandesc sa-i dau un nume... anyway, mi se pare cumva ca nuca-n perete acest laptop, la mine acasa, la mine in curte, sub teiul meu... nu neaparat in sens negativ, ci efectiv ca o nuca in perete, si nimic mai mult. Am senzatia ca el vine din alta lume, vine din America... cumva nu se potriveste in peisaj, dar este aici, iar existenta lui nu poate fi negata... el reprezinta partea din mine care a devenit ca nuca-n perete in Romania, partea din mine care vine din alta lume, care vine din America... multi mi-au spus ca m-am schimbat foarte mult in decursul acestui an, cat am fost departe... eu nu constientizez, nu-mi dau seama, pentru mine, eu sunt tot eu... dar trebuie ca m-am schimbat.. trebuie ca exista o noua parte din mine, o parte "Macintosh", a carei existenta nu poate fi negata, nici chiar acum cand stau sub acoperis de lemn, printre flori, pisici, si iarba verde de acasa...

Au fost cateva zile agitate... iar m-am razgandit, si doua zile am lucrat cate 10 ore din culegerea de admitere la Universitate, mi-am pus in ordine actele pentru inscriere, mi-am facut planuri foarte vagi. Urma sa trimit laptopul inapoi cu Razvan, si tona de chestii care le-am lasat la Gab sa le las in aer. M-a tinut trei zile. Cineva mi-a zis de curand ca sunt instabila, iar eu am raspuns foarte ferma ca nu e adevarat, si ca sunt foarte stabila, numai ca imi schimb repede parerea in care sunt stabila. Lol. Ok. Poate ca avea dreptate... in orice caz, nu-mi amintesc sa fi fost asa si inainte... ma deruteaza si pe mine confuzia si dualitatea din capul meu, nu ma recunosc in ea, desi a inceput sa imi devina familiara.

Eram foarte fericita. In cele trei zile in care am crezut ca raman acasa, am cunoscut o liniste si o bucurie care imi devenisera straine... Asta pana cand, in a treia seara, mama m-a intrebat despre un amic care tocmai a terminat matematica la Universitate, si despre care i-am zis ca si-a gasit un job la o firma. Cand mama a zis "a, deci sunt sanse si pentru tine sa iti gasesti ceva", mi s-a facut prapastie in fata ochilor si am decis, tot intr-o secunda, ca ma intorc in America. (pur informativ, unul din motivele "strong" pentru plecarea in America era faptul ca nu am cu ce sa ajung de la mine acasa la Universitate, si ca ar trebui sa merg mult pe jos. Mult mai simplu e sa plec in America. Sau atunci cand vroiam sa dau la Politehnica pentru ca imi placea curtea. Ce ma ingrijoreaza pe mine e ca, atunci cand le spun, eu chiar vorbesc serios.)
De ce intotdeauna decizia cea mai grea de asumat e cea buna? A urmat o zi in care am simtit ca urasc pe toata lumea, si am vrut sa sterg blogul si sa nu mai vorbesc cu nimeni niciodata. Acum m-am mai calmat. Dar nu foarte tare. (De la o vreme observ ca ma salbaticesc tot mai mult. Niciodata n-am fost eu foarte sociala, dar acum... perspectiva de a petrece timp cu oricine in afara de ai mei si Alina, ma ingrozeste, nu vreau sa vad si sa aud pe nimeni....)

Imi amintesc cum era cand era si Gabri acolo. Gabri era studenta in Timisoara, chiar termina facultatea, si a venit sa lucreze la cct vara trecuta. Si acum imi amintesc cand stateam la coada la viza in Bucuresti, cred ca erau 200 de oameni acolo, iar eu m-am asezat fix langa ea. In mod normal eu nu vorbesc cu strainii, din timiditatea pe care o maschez atat de bine, dar "ceva" m-a facut sa incep sa vorbesc cu ea, o fata cu timidtatea nemascata, si care la 23 de ani parea sa aiba 17. Dintr-una intr-alta, ("a, si tu pleci tot in Louisiana? a, si tu tot la LSU? ce?? la cct?? cu Ed si Gab??") am descoperit ca aveam aceeasi destinatie, si ca ne asteptau acolo aceiasi oameni. Extrem de straniu. Ne-am reintalnit de-abia in Louisiana, doua speriate de bombe, si cele 2-3 luni cat a fost acolo, am stat la ea in apartament (in timp ce la camin, valizele zaceau inca nedesfacute sub pat, iar colega de camera se intreba daca eu chiar exist sau nu) Au fost niste luni superbe, cand nu am simtit departarea de casa, si in care m-am simtit extraordinar. M-am simtit un "ratacitor fara casa", dar la modul romantic si frumos. Stateam in aceeasi camaruta, dormeam in acelasi pat, imprumutam haine una de la alta fara sa mai intrebam, peste tot eram inseparabile, la servici radeam mereu impreuna si comentam pe chat... mereu ciripeam cate ceva, ne sprijineam una de alta, pentru ca la amandoua ne era la fel de greu... dar cat eram impreuna, nu ne era greu... inainte sa adormim noaptea tarziu, vorbeam ore in sir in pat, cu lumina stinsa... adoram accentul ei ardelenesc, pe care l-am adoptat si eu o vreme, pentru ca numai cu ea mai vorbeam romaneste... o sa tin minte toata viata drumul de un minut de la apartament la un magazin, cum mergeam noi doua, razand, seara pe la 10, si ne intorceam atat de mandre ca venim acasa cu pungi maro de hartie, cum vazusem prin filme. Oricand vad o piscina, ma gandesc la ea, si la seara in care am stat cu orele in piscina si am vorbit. Pare din alta America perioada pe care am petrecut-o cu Gabri.

In dimineata in care a plecat, m-a lasat sa dorm, si i-am zis cumva din somn la revedere... De-abia cand m-am trezit am realizat ca nu s-a dus la servici inaintea mea, si ca atunci cand o sa intru zambind in student room, asteptand sa o vad la biroul ei si sa o iau in brate, ea nu va fi acolo. Am plans o ora "la noi in camera", mi-am strans cu greu toate de pe acolo, si am aruncat zeci de "ultimi priviri" inainte sa incui acea usa pentru ultima oara. Si de fapt, cand am stat la Gabri m-am indragostit eu fara leac de Apple, acest laptop a fost al ei... cand am cerut un apple la servici, (si, surprinzator, mi-au si dat) am fost atat de fericita ca mi l-au dat pe asta, care a fost al ei, care a fost cu noi in acele doua luni... tastele pastreaza inca atingerea ei, si au suspinat impreuna cu mine la amintirea rasului ei de copil.

Atunci cand a plecat Gabri, m-am plimbat ca un zombie cateva zile. Atunci m-am trezit cu adevarat singura, mai singura decat fusesem vreodata, si a inceput sa imi fie atat de frica si urat... si de atunci, singura am ramas in America. Voi locui in acel apartament, singura, pentru ca nu mai am o Gabri, nu va sti nimeni unde stau, nu va veni nimeni in vizita, nu va veni nimeni sa ma ajute sa car mobila, nu va veni nimeni sa vedem un film impreuna, nu va veni nimeni sa gatim cina impreuna, sau doar ca sa vorbim. Nici nu stiu pe cine as putea sa rog sa ma duca cu masina la WalMart sa-mi iau ce-mi trebuie. Aici ma gandesc ca poate am facut o greseala cu apartamentul; macar in camin, chiar daca nu vorbeam si nu cunosteam pe nimeni, stiam ca in camera alaturata exista cineva care respira si traieste. Si cativa stiau ca stau in East Laville Hall, pentru ca toata lumea stia unde vine asta, si nu trebuia sa fie neaparat interesati de mine si unde locuiesc eu. Pe de alta parte, parca e si mai dureros sa te simti atat de singur in mijlocul atator oameni.

In stanga mea, un pisoi coboara foarte concentrat de pe acoperis, via cais, si pare foarte grabit... pisoiul asta mereu are ceva de mesterit... catelul bezmetic vine pana la mine, imi da un pupic, si fuge in casa sa latre la vecini - e un catel foarte curajos. In mijlocul la toate astea, zambesc si eu, inchid ochii si as vrea sa inchid pleoapele peste clipa asta, ca sa o am mereu. As vrea sa stiu care e vantul care ma poarta si ma cheama sa "plang prin tari straine", cum zicea Gabri, si de ce, incepand de august, am ales sa redevin fiinta pierduta si singura, care poarta in portofel poza cu catelul in brate la tata, care mereu are ca background la laptop o poza de acasa, care da mare parte din salariu pe cartele telefonice, care scrie blog si care asteapta sa treaca....

O data pentru ca nu mai pot da inapoi, dar si din cauza a ceva ce vine de dincolo de mine. "Wild is the wind"....

Am revazut camera Alinei... am revazut peisajul intregului Bucuresti inecat in apus, de la geamul ei de la etajul 7. De-acolo de sus, nu se vad pacatele orasului, nu se vede jegul, amaraciunea si tristetea acestui oras. E o priveliste pe care o iubesc, cea de la geamul Alinei, si am prins si un apus superb... Imaginea Alinei asezata pe geam, privind afara la soarele insangerat, m-a lasat fara grai, era asa frumoasa ca ma durea sa o privesc... Ma durea cat de mult o iubesc si cat imi e de greu sa plec de langa ea. Am urmarit impreuna acel apus, in tacere deplina, pentru ca deja stiam amandoua ce ne asteapta din august, nu mai exista fiorul necunoscutului, ci doar intrebarea obsedanta "cum o sa rezist?"

Cand soarele a devenit doar un punct rosu fosforescent ascuns dupa cupola unei biserici, si cand a disparut si acel ultim punct, am avut senzatia ca ma rup in doua... si mi-a venit in minte replica lui Louis din "Interviu cu un Vampir" - "in acea camera nu a murit o femeie, ci a murit ultima farama de umanitate din mine". O data cu acel apus, am simtit fizic cum a murit inca o particica din mine, nu ultima, dar... inca una... si mi-e atat de teama ca intr-o zi, va muri chiar si ultima farama din iubirea care face departarea sa doara infernal... intr-adevar, atunci voi fi imuna la durere, dar si la orice altceva, din pacate...

Ploaie si musc alb

2005-07-03T14:03:00.000-07:00

Intotdeauna ma afund si ma uit pe mine in monotonia si "nimic specialul" zilelor care se scurg, una dupa alta, tamp, ritmic, fara incetare, si fara pauze de "stop and smell the roses", pana ajung sa accept, constient sau nu, ca sunt blocata intr-un punct. Ajung sa cred ca "destinul" ala maret in care credeam pe vremuri, nu exista, sau daca exista, s-a impotmolit... E undeva intr-un maldar de moloz, si nu se mai misca... cu cat mai trece vreme asa, vreme "cu nimic speciala", incep sa ma indoiesc de capacitatea Destinului de a mai invia, de a-mi mai aduce ceva nou in cale... pana cand, in final, tot ce stiu e ceea ce vad, aceleasi lucruri, aceleasi actiuni, aceleasi mici placeri, aceleasi mici (a se citi "mari") dezamagiri... in final, sunt convinsa ca "asta a fost", ca aceasta multime finita si limitata de obiecte, persoane si experiente, e tot ce va mai exista pentru mine... nu-mi mai pot imagina ceva nou... ah, dar asta e intreg jocul Destinului, my friends... Destinul asteapta in liniste, in umbra si rabdare, sa ajung in acest stadiu... si atunci se misca...

Obisnuiam sa cred ca nu pot scrie cand sunt fericita, ca nu am inspiratie decat cand sunt trista sau deprimata, si ca in general nu se pot spune multe despre fericire... fericirea e la fel pentru toti, imi spuneam eu, toti o vad in tonurile aceleiasi culori, depresia insa, tristetea si starea de rau sunt cele care ne dau statutul de unicate... Poate e asa sau poate ca nu, poate am fost prea influentata de Cioran, sau poate ca in general sunt eu deprimata... si poate ca de maine voi reincepe sa gandesc asa. Cert e ca in seara asta sunt fericita, dar e o fericire de dincolo de fericire, de dincolo de mine... nu se coboara din mine, ci in mine, nu stiu de unde, dar ma umple si ma inalta, ma face sa zambesc fara un motiv anume, imi alunga grijile si imi alunga negativismul atat de caracteristic.... Foarte rar ma simt asa, foarte rar... foarte rar simt fericirea atat de complet, liber, fara constrangeri, si fara teama ca va disparea.... foarte rar fericirea ma umple in totalitate, pana cand simt ca sunt indeajuns de fericita, ca nu imi trebuie mai mult... poate de aceea nu simt acea ingrijorare ca se va termina, sau ca nu va avea o continuare, pentru ca e indeajuns de mare acum, incat sa nu ma gandesc ca vreau mai multa....

Daca as fi vazut un film cu ziua pe care am trait-o eu azi, as fi plans... As fi plans ca la "Dragonfly", ca la "Cold Mountain"... si ar fi fost un film superb... acum parca imi vine sa ingenunchiez si sa plang in fata propriei mele fericiri... a fost prima zi in care am gandit ca toti pasii pe care i-am facut pana acum in viata, i-am facut pentru a ajunge la aceasta clipa... m-am intrebat mereu cum e sa simti asta... Ca intotdeauna, Destinul mi se arata ca o mare mare surpriza, si apare din locuri in care nu m-as fi gandit vreodata ca se ascunde. Zambesc si acum cand ma gandesc ca intr-adevar, daca e sa fie, se intampla. Imi dau seama acum ca toate incercarile mele de a gasi aceasta fericire au fost fortate, au fost impotriva curentului care ma poarta spre fericirea care imi e harazita numai mie... iar ziua de azi mi-a demonstrat ca exista totusi acest curent, ca exista un loc in care mi se vor innoda toate firele... cel mai important, mi-a demonstrat, atunci cand nu mai credeam, ca Destinul imi mai rezerva inca multe surprize, si ca Fericirea exista. Si am senzatia ca o sa ma tin multa vreme de acum incolo de senzatia asta... Inca o ancora care mi s-a aruncat atunci cand ma scufundam...

Totul a fost atat de perfect azi, incat am senzatia aia de minunare si de realizare a Divinitatii pe care o am cand privesc la microscop niste celule divizandu-se, ascunzand in micimea lor secretele de nepatruns ale Vietii... realizez ca e ceva care ma depaseste, care vine de "dincolo", dar cumva nu imi fac griji ca nu cunosc secretul, si nici nu vreau sa il aflu, doar ma bucur ca exista.... si ca orice ar fi, functioneaza...

Urma sa fie doar o alta zi, oarecare, stearsa, lucram de zor la ecuatiile mele, si ma bucuram ca ploua... deodata, mama ma cheama la telefon. Si nu era Alina. Suspect. Era un foarte vechi amic, la care nu ma mai gandisem de multa vreme, si care in orice caz nu ma asteptam sa ma sune. Nici nu stiam ca are numarul meu de telefon. Si contrar ploii de afara, care ar face pe oricine sa dea inapoi, vroia sa ne vedem... hm, sa fie si el un visator care iubeste ploaia?... aveam sa descopar ca da... aveam sa descopar pe cineva care a fost mereu acolo. Totul a conspirat la perfectiunea acestei zile, de la vremea superba (din punctul meu de vedere) pana la oras... Am ajuns sa detest sa ies prin Bucuresti, mai ales in zilele toride de vara, in inghesuiala de figuri dubioase... inghesuiala ma face sa ma simt atat de singura si pierduta... azi insa nu a fost cald, si orasul era aproape pustiu... ploaia, care cred ca ma iubeste la fel de mult cat o iubesc eu, i-a ascuns pe toti in case, pentru ca orasul sa fie in seara asta numai al meu si al lui. Am fost pentru prima oara in campusul Politehnicii, si in Regie, si trebuie sa recunosc ca mi-a placut mai mult decat LSU. Mi-a placut mai mult decat orice alt loc pe care l-am vazut vreodata, m-am indragostit de aleile cu pietre neregulate, de copaci, de cer... chiar nu am idee de ce mi-a placut atat de mult, dar mi-a sclipit ideea de a ma intoarce la anul si sa dau la politehnica, numai pentru aleile alea... dar asta in alt post. Viitorul nu ma preocupa in seara asta.

Totul in jurul nostru era practic pustiu, eram doar noi si ploaia, si aleile tivite de copaci, si frunzele ingreunate de apa, si cerul coplesitor care cadea peste noi, intr-o simfonie de picaturi... ne-am plimbat ore intregi, zile si ani, ne-am plimbat intr-un spatiu fara definitie, pe niste carari lipsite de rascruci... cu el m-am simtit ca un copil, m-am simtit feminina, m-am simtit frumoasa, mi-am permis sa ma simt fragila pentru ca simteam protectie, mi-am permis sa zambesc zambetul secret... plimbare lunga prin apa, in sandale cu tocuri inalte, cu parul liber, ud complet, cu rochia uda, mi-era frig, dar prezenta lui ma incalzea, iar durerea frigului si oboseala tocurilor deveneau placute ca niste mangaieri...

M-a socat cand a observat ca de fiecare data cand urma sa luam o masina, ma pregateam din timp si imi scoteam bilet din geanta cu mult inainte, cand troleul inca nici nu se vedea... nimeni nu a mai observat asta.
Si m-a socat cu adevarat mai tarziu.... eu niciodata nu am avut o pasiune pentru parfumuri, nu m-au atras foarte mult... asta pana am descoperit White Musk, parfumul care ma innebuneste, pe care il ador, unica mea iubire in materie de parfumuri... dar ce iubire! Chiar ieri ma imbatam cu White Musk, cand m-am gandit ca ceva ce m-ar bucura cu adevarat la un barbat ar fi sa ma intrebe ce parfum port... si sa ii placa White Musk... nici asta nu a mai observat nimeni... pana azi... nimeni nu a mai obervat White Musk... pana azi....

A fost perfect... pentru ca el are un suflet apropiat de al meu... pentru ca e si el un artist si un visator... pentru ca e tot ce n-au fost cei de dinainte... pentru ca m-a condus acasa... pentru ca a stiut cum sa ma tina in brate... pentru ca in momentele de liniste stiam ca se gandeste la mine... pentru minutele din fata semaforului in care nu am vorbit si nu ne-am miscat, ci doar ne-am bucurat in liniste ca stateam unul langa altul... pentru ca m-a luat de mana cand treceam strada, un gest de care intotdeauna am simtit nevoia, dar pe care nu l-a facut nimeni pana acum... pentru ca in sfarsit nu mai imi e dor de mine...

Am trecut peste un pod... un pod care nu stiam ca exista in Bucuresti... e posibil sa nici nu existe... la cat de mult a conspirat acest oras la ziua asta, nu m-ar fi surprins sa descopar, uitandu-ma in urma, ca podul disparuse... ca aparuse din neant doar pentru noi, pentru ca el sa ma ia de mana sa-mi alunge teama de inaltimi...

Pantalonii de trening mi s-au parut rupti din Rai cand am ajuns acasa si nu mai imi simteam picioarele inghetate... parul mi s-a uscat, miroase a ploaie, si ii simt magaierea moale... si chiar si acum, cand stau pe canapea cu laptopul in brate, in pantaloni de trening si tricou, scriind si ascultand U2, ma simt inca frumoasa, in lumina acestei zile parfumate cu ploaie si White Musk...

Intr-o noapte au trecut niste pescarusi deasupra casei mele... cerul noptii era negru, dar pescarusii se vedeau perfect albi in zborul lor, mai frumosi si mai inalti decat stelele... Nu stiu daca il voi mai vedea vreodata pe M., e foarte posibil sa nu... e foarte posibil ca el sa fi fost doar un pescarus grabit peste cerul unei nopti de vara. Dar ceea ce conteaza pentru mine e ploaia de azi... faptul ca mi-am reamintit cum se simte fiorul... faptul ca mi-am reamintit cum e... cum e sa vina de la sine... faptul ca zambesc inca zambetul secret, in timp ce Bono zice "blue eyed boy meets brown eyed girl - the sweetest thing".... faptul ca, indiferent de destinatia lor, imaginea pescarusilor ramane cu mine, si imi revine in minte in orice noapte cand privesc cerul....

Tree tops hummin'

2005-06-30T06:05:00.000-07:00

Mereu vara asta am avut senzatia ca timpul trece mult prea repede, ca zilele se succeda cu o repeziciune pe care nu o inteleg, ca niste masini care trec in viteza pe langa tine, lasandu-te cu gura cascata si cu mana intinsa dupa ele... te astepti de fiecare data ca soferul sa opreasca si sa te invite la o bere boema, sub protectia coroanei tremurande a unui tei imens, si sa stati cu orele sa discutati despre vremurile demult apuse. Azi in sfarsit o masina s-a oprit, si ma aflu inca sub teiul inmiresmat, gustand fiecare particula de aer, repirand cumva cu incetinitorul, clipind rar si lung...
Ziua de azi mi se pare indeajuns de lunga prin prelungirea nefireasca a unei singure clipe... ziua de azi imi pare indeajuns de lunga pentru ca e o seara infinita... inca de dimineata, cerul e intunecat si opac, lumina nu mai trece, soarele e strain acestei dupa-amiezi... inca de dimineata mi se pare ca e seara, citesc la lumina calda a lampii, intuneric de seara se revarsa peste geamurile mele ca un fum, liniste de seara stopeaza propagarea sunetului, amorteala dulce de seara incremeneste miscarea.... aceeasi melodie cu voce molcoma de Bruce Springsteen canta de ore intregi pe repeat, unicul sunet care mai leagana intristarea, unica urma de viata intr-o camera cu perdelele aproape trase... singurul indiciu ca dincolo de ele, cineva scrie, citeste si reciteste, viseaza, aminteste, si asculta.... ma bucur de ziua asta din plin, pentru ca am senzatia ca ma bucur de o seara lunga, lunga, in care Dumnezeu a intins timpul ca pe un elastic, numai pentru mine... sigur ca asta m-a costat o zi lipsita de senzatiile diminetii, ale deplasarii soarelui pe bolta, ale succesiunii clipelor... dar a meritat.

Acum realizez ca eu nu cunosc linistea decat in astfel de momente... am impresia ca duc doua vieti intr-una, si ma intreb de ce... aceasta clipa, de perfecta incremenire a timpului, de perfecta liniste si solitudine, cand scriu pe acest laptop cu tastatura moale de apple, cand melodia care se repeta la infinit e tot ce mai aud, cand gandurile mele devin singura realitate pe care o cunosc... cand scriu... acesta e cuvantul cheie... incep din ce in ce mai des sa ma gandesc ca poate ar fi trebuit sa imi dedic viata laturii mele artistice, decat celei stiintifice... sau poate le impac pe amandoua.... deocamdata scrisul imi e ca o proaspata amanta....

Speaking of which, am citit si eu faimoasa "De ce iubim femeile" a lui Cartarescu... Intotdeauna mi s-a parut un scriitor ciudat... si nu m-am putut decide niciodata daca imi place sau nu... Nici acum nu prea stiu ce sa spun, desi de data asta inclin mai mult catre "nu"... Pe tot parcursul cartii am avut senzatia ca m-am intalnit cu un vechi coleg de generala, Ionel, care mi-a spus ca pana la urma s-a insurat cu o alta colega de generala, Iulia Popescu, o tipa stearsa pe care ma prefac cu un zambet ca mi-o amintesc... Intreb de politete "ce mai face Iulia?", cu toate ca nu mai stiu cum arata Iulia sau in ce banca statea (ba parca era prin spate) in timp ce ma intreb insistent ce mai trebuia sa cumpar in afara de tigari. Ionel insa incepe si imi povesteste in detaliu viata lui in dormitor cu Iulia, detaliile anatomice ale Iuliei, orgasmele Iuliei comparate cu ale Martei Mateescu (asta parca era in prima banca) sau excursia in Franta cand a inselat-o pe Iulia cu o prostituata pariziana... Parca nici nu mai pot sa zambesc politicos, mai scot cate un "aha...", ma tot intreb daca mirarea mi se citeste tamp pe figura, ma intreb daca cel care se tot invarte pe langa taraba zaboveste de fapt ca sa auda conversatia, dar mai ales ma intreb de ce imi spune Ionel toate astea... totusi povestile lui ma prind un pic, desi nu as vrea sa recunosc, si stau sa ascult pana la capat, poate pentru ca sunt curioasa sa vad pana unde merge, poate in speranta de a descoperi un mesaj, un point la toate astea, poate pentru ca sunt si eu atrasa, ca tot omul, de detalii sordide si barfe. Ionel a cam terminat ce avea de spus, cam asta isi aducea aminte pe moment, si se uita incruntat la ceas... Imi spune ca intarzie nu stiu unde, ca ii pare bine ca ne-am vazut, si ca poate ne vedem la o terasa, la mici si bere, cu Iulia, desigur. Ionel pleaca grabit, in timp ce eu raman pironita pe loc, privindu-l cum dispare in multime, si de data asta sunt absolut sigura ca mirarea mi se citeste tamp pe figura. Nu mai iau nici tigari nici nimic, nu mai imi arde. Ma duc direct spre casa si am senzatia ca imi vajaie urechile. Tot ce mai imi trece prin cap este ca am stat sa ascult degeaba, pentru ca nu a existat nici o concluzie, nici un point, doar gratuitate. A facut el parca o incercare de concluzie la sfarsit, numai ca nu reiesea din ceea ce a povestit inainte, n-avea nici o legatura, "era din alt film". Then again, maybe it's just me. Poate era Ionel beat, poate nu eram eu in dispozitia potrivita. Anyway, incep incetisor sa vad din nou lumea din jur, mi-i sterg din minte pe Ionel si Iulia, si imi aduc aminte ca mai trebuia sa cumpar becuri.

Mixed feelings, on different issues

2005-06-26T03:07:00.000-07:00

Am constatat cu oarecare surprindere ca desi atunci cand sunt acasa la mine si imi vad de treaba mea, ma simt atat de bine incat ideea plecarii imi provoaca un profund discomfort, atunci cand ies de pe strada mea si plonjez in Bucuresti, primul gand care imi trece prin cap este "Doamne de as pleca mai repede inapoi in America!". Ieri a fost prima zi cand nu am simtit asta... Ieri a fost o zi superba, linistita, poate primul moment pe care l-am savurat din plin vara asta... Am uitat cat de mult imi place in Laptarie... (stiu ca oamenii cool ii spun 'La Motoare' sau ceva de genul asta, dar cum pe mine ma enerveaza denumirea, nu o voi folosi, duh) Ultima oara am fost acolo cu Alina vara trecuta, chiar inainte sa plec. Eram amandoua triste, si poate de aceea am evitat intr-un fel locul asta...

Asteptand-o pe Alina in fata liceului, m-au trecut multe senzatii ciudate... Totul era neschimbat, toneta de ziare era unde am lasat-o, patiseria arata exact la fel, si vindea aceleasi merdenele, copacii fluturau in vant niste frunze identice cu cele din ultimii 5 ani, aceeasi rockeri faceau naveta de la liceu la scarile TNB-ului... Eu insa nu mai faceam parte din peisaj, asta nu mai era locul meu de 'hanging out', aia nu mai erau copacii mei. Fumand o tigara, am zambit cand am realizat ca imi lipseste fiorul de a fuma in fata liceului, si teama ca ma voi intalni cu profi sau chiar cu directoarea... Vazand diversi liceeni, mi-am dat seama ca liceul chiar s-a terminat pentru mine. Am inteles ca au fost 4 ani incheiati, dusi, si ca nu mai pot schimba nimic din ce a fost. Poate asta m-a socat cel mai mult. Astia au fost anii mei de liceu, si pentru prima data mi-a trecut prin cap ca as fi putut face lucrurile altfel. Cred ca niciodata pana acum nu am avut destul trecut in spate ca sa ma pot gandi ca as fi putut face ceva altfel. Mi se pare ciudat ca nu m-am gandit la asta pana acum. Mereu aveam impresia ca voi fi adolescenta forever, si ca am atata timp sa schimb lucrurile, sa ma schimb pe mine... Acum insa imi dau seama ca exista tineri care nu erau inca pe lume cand a aparut 'Blaze of Glory' sau 'Enter Sandman', tineri care erau prea tineri ca sa simta febra anilor 90... ca deja se contureaza usor sintagma 'pe vremea mea'.

Ce imi place cel mai mult in Laptarie este cat sunt de aproape de cer. M-am simtit extraordinar cu Alina, am ras, am vorbit despre studentie, am vorbit despre baieti, despre viitor, we laughed when we sang along 'That don't impress me much'.... Acolo sus, am simtit ca pot sa respir, ca pot sa fiu eu, ca pot sa dau drumul la toate franghiile care ma leaga de durere... am simtit ca viata mea imi da un scurt 'time out'. Niciodata nu te poti bucura indeajuns de o clipa. Oricat mi-as spune acum 'sa ma bucur de aceasta clipa perfecta, inainte sa dispara', nimic nu va putea compensa disparitia ei, si o data disparuta, mereu vei avea senzatia ca nu te-ai bucurat destul de ea...

In mijlocul traficului de la Universitate, mi-era dor de aerul curat al Louisianei, dar imediat inspiram adanc briza intoxicanta a Bucurestiului, simtind cum mi se insereaza printre tesuturi, in sange, si vroiam sa o port cu mine mereu.

Intr-o cu totul alta ordine de idei, zilele astea am avut si eu un sentiment despre care am auzit vorbindu-se mult, dar care mi-a fost total strain. Asta pana cand am aflat ca toti prietenii mei americani, sefii mei si colegii de servici, stiau totul despre crucificarea unei calugarite in Romania, in cadrul unui ritual de exorcizare, efectuat chiar de un preot. Sigur ca a mai fost si faza cu taranii care l-au dezgropat pe unu saracu si i-au baut inima sau nu mai stiu ce i-au facut, si faza cu taranii care erau speriati ca au venit extraterestrii, cand era de fapt vorba doar despre luminile de la o discoteca din apropiere, faze care au dat nastere la nenumarate glume la servici, glumele lui William despre romani, OZN-uri si vampiri. Dar am avut un soc cand am aflat ca toti stiau si despre moartea pe cruce a unei calugarite care 'was also named Irina!', care cu siguranta nu va mai fi privita cu amuzament si pusa pe seama ignorantei inevitabile a unor bieti tarani. Atunci am simtit prima oara ca imi e rusine ca sunt roman, si am simtit o punte de netrecut intre mine si ei, pentru ca eu sunt din Romania, iar ei sunt americani. Niciodata pana acum nu am avut senzatia acestei bariere dintre mine si ei. In cazul meu nu exista bariera de limba, si in mare parte nici cea de cultura... dar acum am inteles ca exista totusi doua lumi paralele, care nu au si nici nu vor nimic de-a face una cu cealalta. Incercarea de a face tranzitia de la o lume la alta nu este decat sortita esecului, pentru ca porti intotdeauna pecetea apartenentei si la cealalta lume... si cel mai bun loc la care poti spera este un fel de purgatoriu, spatiul nedefinit dintre cele doua drepte paralele, spatiu care se supune legilor ambelor lumi, chiar daca in cea mai mare parte legile unei lumi le contrazic pe ale celeilalte. Si ce crunta contradictie...

Illusion

2005-06-21T06:30:00.000-07:00

Visul a inceput cu mine copil mic, japonez... ceea ce nu e surprinzator, tinand cont ca tocmai am terminat de citit "Templul de aur" a lui Yukio Mishima. Eram pe un fel de platforma de beton, pe langa care trecea un rau... Eu imi doream sa pot sa merg la scoala, dar era prea departe ca sa pot ajunge pe jos. Mai erau multi oameni pe platforma, asteptand... nu stiu ce asteptau... Deodata apare un mic vaporas... Capitanul de vas arata cu degetul doar trei oameni, pe care ii ia in vaporul lui... Evident ca eu nu eram printre ei, si am inceput sa plang ca nu puteam merge la scoala. Spre mine vine un batran japonez, care se pare ca era un foarte respectat intelept, un mare preot si whatnot... Ridica o mana, si apare brusc un autobuz (!) pe raul care se transformase in autostrada... Batranul ii spune soferului "acest copil te va astepta aici in fiecare dimineata la ora 9, sa il duci la scoala". Astfel am ajuns eu la scoala (care era numai de baieti japonezi, nu mi-e clar ca cautam eu acolo).

Iesind din scoala mea japoneza, observ ca dau de o librarie Barnes and Noble, iar la scurt timp apare Tom Cruise (!!) Eu ii spun ca nu imi vine sa cred ca invat chiar langa un Barnes and Noble din New York City, orasul viselor mele... Se pare ca acum eram eu, cea de acum, nu mai eram copil japonez, si eram brusc in NYC. Eram detectiv in NYC, iar Tom Cruise era partenerul meu (duh). Se mai pare ca tocmai terminasem tura, si ne-am dus pe o plaja. (nu stiu daca exista plaje in NYC, dar trecem) O sa ma opresc aici cu relatarea visului, heh, but anyway... E a doua oara cand il visez pe Tom Cruise... (I'm so not complaining)

Sunt atat de fericita dupa-masa asta cum nici nu imi amintesc cand am mai fost. O fi visul, o fi semnificatia lui care imi scapa... Ascult albumul solo al lui Rob Thomas in timp ce privesc lumea prin geamurile de apa... ploaia asta pare sa spele toate pacatele lumii, si ale mele... miroase puternic a ploaie... feel good songs, sad songs... de cand am descoperit Bon Jovi la 10 ani nu mi-a mai placut ceva atat de mult ca albumul asta... muzica merge mai departe, ploaia cade mereu, ca in Bacovia, iar eu rad cand ma gandesc la visul meu, cand ma gandesc la intreaga mea viata... dupa-masa asta mi se pare atat de grandioasa, cea mai aproape de divinitate experienta pe care am trait-o pana acum, incat orice altceva mi se pare atat de mic... autobuzele mele, America mea, totul mi se pare la mii de kilometri departare, totul e atat de mic, totul ma amuza usor, si nimic nu mi se pare mai mare decat stopii de ploaie care cad prin muzica... I'm not real anymore, I am an illusion............................

P.S. aviz amatorilor: please nu mai luati literalmente chestia cu autobuzele... daca o luam logic, nu cred ca ar putea supravietui cineva daca i-ar cadea 3 autobuze in cap..

With all my prisons blown to dust, my enemies go free

2005-06-16T23:47:00.000-07:00

Ma trezesc dimineata sa ma duc la scoala si la servici... beau prima cafea, fumez prima tigara... arunc o privire prin ziare, gandesc cateva ganduri efemere despre ce citesc... decid cu ce sa ma imbrac... dau telefon mamei... mai fac ceva ordine... imi fac mici notes to self cu ce am de rezolvat in ziua respectiva... fac cateva presupuneri efemere despre oamenii care trec pe langa mine pe strada...
De ce fac toate astea? De ce m-am trezit dimineata asta? De ce am ales sa duc si ziua asta pana la capat?... Care e natura fortei care ma face sa duc fiecare zi pana la capat?...

Metaforic, eu traiesc permanent intr-o statie de autobuz.... statia de autobuz este pe o strada pustie, pe care nu trece nimeni niciodata... nu ma pot reintegra in lume si in societate decat daca parasesc acest loc, dar singura modalitate prin care eu pot parasi statia de autobuz este sa ma urc in autobuz... vine foarte foarte rar... (trebuie ca e in Romania locul asta) Pana acum, in aproape 20 de ani, au venit trei autobuze... numai ca nu au venit asa cum ar fi trebuit sa vina... nu l-am vazut in departarea strazii pustii, apropiindu-se, devenind din ce in ce mai mare... nu, nu a venit nici unul de-a lungul strazii, ci fiecare a venit de sus, de pe cladirea pustie, si mi-a cazut in cap. Recuperarea mea a fost mereu foarte grea. Dar iata-ma tot acolo, asteptand urmatorul autobuz. Am de-ales? Poate urmatorul nu-mi va cadea in cap, desi deja traiesc cu teama ca s-a creat un pattern.

Exista ceva ce mie imi lipseste. E o parte din fiinta mea care imi lipseste cu desavarsire. E numai una, nu poate fi inlocuita prin nimic altceva, si poate ca acum, tocmai prin lipsa ei, imi influenteaza viata mai mult decat ar face-o daca as avea-o. E atat de prezenta prin lipsa ei! Uneori am impresia ca singura diferenta reala intre viata si moarte este faptul ca atunci cand esti viu mai ai inca speranta si posibilitatea de a-ti regasi intr-o zi partea lipsa. Partea lipsa e diferita pentru fiecare... poate fi marea iubire, poate fi ziua in care vei fi presedinte, poate fi ziua in care vei fi mai bogat decat Bill Gates, sau ziua in care il vei intalni pe Spiderman... Nu conteaza... cu totii o avem... unii ar numi-o "scopul vietii", dar e mai mult decat atat... scopuri si sperante si vise avem cu totii multe... asta e mai mult, e peste toate celalalte... e motivul pentru care te trezesti in fiecare zi... pentru ca la inceputul fiecarei zile, speri in secret ca aceasta va fi "ziua"; ziua in care te vei simti pentru prima oara complet... ziua in care va veni primul autobuz care isi va deschide larg usile in fata statiei de autobuz, in care vei fi intampinat de zambetul soferului, si in care vei porni catre lumea in care iti este menit sa traiesti... lumea exista dincolo de strada ta pustie, a existat mereu, vie si frematanda, si te-a asteptat dintotdeauna... dar nu poti ajunge la ea decat atunci cand esti complet... decat atunci cand reintegrezi partea lipsa... decat atunci cand vine unicul autobuz care te poate reda lumii...

Cred ca exista un moment magic in care partea ta lipsa ti se arata pentru prima oara... ai o viziune timp de o secunda, in care intelegi ce este frumusetea... si din acel moment, viata incepe ca o cautare, ca o permanenta si frenetica bajbaiala prin intuneric, in speranta regasirii luminii pe care ai vazut-o o data, demult... singura lumina reala pe care o cunosti...
Ma intreb cateodata daca e posibil cu adevarat sa gasesti vreodata bucatica lipsa... daca nu risti sa incalci vreo lege secreta a fizicii bucatelelor lipsa... Daca aflarea ei este forta care te impinge prin viata, cum vei mai trai daca o gasesti? Daca viata e o permanenta cautare, cum vei mai putea trai dupa ce ai gasit ceea ce cautai? Poate atunci te va impinge o noua forta... poate vei trai pentru lupta de a ramane complet... poate o noua parte lipsa va incepe sa doara... sa doara cumplit...

As putea fi bombardata cu filozofii de doi bani, de genul "priveste partea plina a paharului", sau cu intrebari tampite, de genul "dar de ce nu o iei la picior pe strada aia pustie?" Sigur ca, acum, dupa ce tocmai mi-a cazut in cap cel de-al treilea autobuz, trec printr-o criza asupra careia asemenea lucruri nu au nici un efect. Sunt sigura ca dupa o vreme imi vor reveni in minte scopurile imediate, grijile de scurta durata, si se va atenua efectul. Voi asculta Bon Jovi, voi asculta U2, voi lucra la mate, ma voi vedea cu Alina, si voi simti din nou ca "what you don't have you don't need it now, what you don't know you can feel it somehow, it's a beautiful day"... Poate incepand chiar de maine... Cert e ca azi refuz sa vad altceva decat un mare pahar gol. Nu stiu decat faptul ca sunt tot in statie, si ca nu stiu daca voi mai pleca vreodata de acolo.

O sa-mi treaca.

Wembley Stadium, 1995

2005-06-03T10:06:00.000-07:00

Wembley Stadium, 1995... we are only two of 72.000 people... I'm holding his hand as tight as I can... I'm holding on to him so we won't get lost in the crowd... our sight cannot reach the end of this crowd... it seems like all the people of the world have gathered here today, this afternoon, June 25th 1995, on Wembley Stadium.... front row seats and the waiting is killing us... my heart's beating as fast as his, he's holding my hand so tight that I can't even feel it anymore.... we keep looking at each other and smiling, breathing heavily, feeling like the crowd is swallowing us... we are the chosen ones, to be here today... the sun is burning hot above us... the tension is immense.... we know that something grand is about to happen, but we can't estimate the power of what's coming... it's like sitting on top of Mount Olympus, waiting for the gods to sing...

Huge speakers start playing the drum beat of "we will rock you"... it's already beginning... this is bigger than the apocalypse, it is bigger than this world... this is it... the crowd claps its hands with the rhythm... we are even louder than the speakers... we're all united into one, by the uniform movement of our hands, by our hearts beating as one, by the tension we feel, awaiting the gods... suddenly people start screaming... Richie Sambora walks on stage... Tico Torres magically appears behind his drums... David Bryan's behind his keyboards... they salute the crowd... they salute us... we both scream "Richiiiiiieeeeeeeee!!! Whoah!" and we hold hands and we smile... my eyes are sparkling with tears of joy, excitement, and bliss.... we keep looking at Richie, Tico and David, we watch them as if they were going to vanish any second, we don't know who to look at next, we take their images in, and we can't believe our eyes...

They start playing our song... it's our song, baby! he can't hear me, but he understands me, he laughs and he grabs my hand tighter still.... we raise our hands and we roar with the crowd when the master god jumps on stage... Jon's smiling his specific smile that we all love, he's got his hands up as he's greeted by all his followers... it's our song... we are Tommy and Gina... we're Jon and Richie... we're forever... and this is it... this is our moment in the infinity of time, this is the culmination of our time on this earth, this is what we came into this world for... it's "Living on a Prayer", but we're not in our one-bedroom apartment worrying about paying the rent, we're not listening to our old broken down stereo, and we're not holding our heads in our hands... we're not feeling broken and helpless, taking it out on each other and fighting... we're not fighting, we're not making up... we have no cares, and we have no worries... we look at the man we both draw our forces from, we look at Jon, and we just wait for him to say... to say "once upon a time, not so long ago.................." Jon's singing our song, he's singing it right now, right here, for us... we're here and this is all we ever wanted... "Tommy used to work on the docks, union's been on strike, he's down on his luck, it's tough, so tough... Gina works the diner all day, working for her man, she brings home her pay for love, for love..." It's too much for us to live through this moment, my Tommy moves behind me and takes me into his arms, holdin' on tight... we both raise one hand for what's next, for the hymn of our lives... he's still got one hand holding me tight, as our free hands meet in the air, and unite as we both shout "he says we gotta hold on to what we got, it doesn't make a difference if we make it or not, we got each other, and that's a lot, for love, we'll give it a shot... Oh, we're half way there, oh, livin' on a prayer, take my hand, we'll make it I swear, livin' on a prayer..." In this one moment I am out of breath, I am out of body, I am out of the sky and the clouds... for this one moment life had been worth while... I feel him beside me, as he's always been, me and him against the world, always me and him... in a Bon Jovi love story...

The stage is overwhelming, and the crowd has the same immense power as their gods do, in this one afternoon... in this one chosen afternoon, when we're all Tommy and Gina, and we're all cowboys...

Fireworks shoot into the sky at the end of the song... the bang is followed by our shouting louder, thanking these gods for such a perfect show... for allowing us to actually know what perfection feels like...

"Are you ready? Are you willing? Are you able to rock'n roll???"

The rhythm of "You give love a bad name" runs through us like lightning... the crowd sings along in one voice that reaches beyond the skies... we recognize any song after its first couple of seconds, and we rejoice at every song they play... each of them is "our song"... everything they do is ours, this is who we are, this is all we got to hold on to, this is why we're still keeping the faith, this is the one unconditional and everlasting source of strength...

Suddenly I find myself back in my old room, watching a DVD... I close my eyes... I take the music in.... and I'm back... I open my eyes and the lights of the stadium are blinding me, the sun is burning me, the gods are back singing on the huge stage above us, and Tommy's arms are wrapped around me, I feel his breath on my skin, we both move as one, back and forth, while Bon Jovi's rockin' Wembley... we're both laughing when Jon's goofing around on stage, we're both dancing on their love songs... we both recall every fight we've made up on these songs... we both remember everything we've been through together, we understand once again why we're faith keepers... we understand that we're forever.... we'll never give up and we'll always have each other and this... our love is as huge as Wembley...
the music's running fast through our veins, the guitars run their sound waves down our spines, electrifying our minds, driving us crazy and taking us to the next level of life... the crowd's grown quiet as the band's playing "Always"... a kiss I'll never forget, our kiss on Wembley, our kiss forever as Bon Jovi kicks "Always" into eternity...

The awesome guitars of "Blaze of Glory".... we're it... me and Tommy, we're the cowboys, we're the outlaws, we're the rebels and the loners... feelin' sexy on "Lay your hands on me" and "Bad medicine"... feelin' playful on "I'll sleep when I'm dead"... feelin' in love on "This ain't a love song"... feeling every feeling as we've always felt it, played by Bon Jovi. This is our band, this is our faith, and this has been our Mount Olympus, where we sang with the gods...

I wake up again in my room... it's 2005 and Bon Jovi's got short hair... this ain't Wembley Stadium, there ain't no stage and there ain't no band... there's no Tommy around in my life either, there is no one to share my Wembley moments with, there is no one but Bon Jovi helping me keep the faith. For now, it's just me and this laptop, playing my Bon Jovi DVDs.... This is all I got to keep me going, but it's kept me going so far, for over 9 years now.

I ain't crying, and I ain't sad, my Tommy will come along one day, or maybe not... the expectation of him is a lot like that time when we were waiting for the band on Wembley....... I turn up the sound, and it's just me and the band, dancing and shouting on "Wanted dead or alive"... I'm happy....

The power of good-bye

2005-05-30T07:44:00.000-07:00

Long time, no see... A trecut ceva vreme, in care am avut nevoie sa ma departez de tot ce e pamantesc, de tot ce nu e al meu, de toti cei care ma asculta, sau care ma citesc... sa ma desprind de tot ce imi e familiar, de tot ce stiu si de tot ce sunt... cred ca acesta a fost acel lins al ranilor de care aveam nevoie... am senzatia ca perioada asta nu am fost decat un exterior... fizic am fost pe aici, m-am trezit dimineata (sau ma rog, la pranz :P), am raspuns la mailuri, am lucrat si am invatat, am interactionat cu cei din jurul meu, dar cumva am facut totul mecanic... nu am fost cu adevarat aici...

Am observat ca prietenii apeleaza la sfaturile si ajutorul meu mult mai mult decat o faceau inainte, si ca eu pot sa inteleg mult mai multe despre oameni si problemele lor, decat puteam acum un an... pana acum am reusit sa ma pun in toate situatiile dificile care mi s-au relatat, si am reusit sa imi adaptez gandirea la gandirea celuilalt, si sa ii dau un sfat redat cumva prin proprii lui ochi, adaptat firii lui.. M-am bucurat ca pot fi mai de folos decat eram pe vremuri, dar parca numai mie nu puteam sa imi dau sfaturi, si numai viata si firea mea nu puteam sa le inteleg...

Nici nu stiu pe unde am fost, sau ce mi s-a intamplat... Parca ma trezesc dintr-o lunga amnezie, pe care am reusit cumva sa o ascund de oricine in afara de mine. Parca amnezia mea imi permitea accesul la toate informatiile necesare pentru a "save face", pentru a-i recunoaste si a-i ajuta pe ceilalti, pentru a parea ca sunt tot eu. Dar desi ii stiam pe toti din jurul meu, si printre toate zambetele, stiam ca imi lipseste informatia esentiala - cine sunt eu de fapt...

Parca spiritul meu m-a parasit perioada asta, a plecat pe undeva in vacanta, sa isi reincarce bateriile. Nu a plecat in Louisiana, si nici prin Romania, a plecat undeva unde nu exista tari, si nu exista distanta... in locul care este tot un spirit, fara sa fie locuit de vreun spirit anume...

Cred ca intoarcerea spiritului s-a intamplat acum doua zile... ca de obicei, chemarea a venit dintr-un loc neasteptat, intr-un moment neasteptat. Acum doua zile am spus "nu" cuiva caruia i-as fi spus un foarte mare "da" acum un an, doi, trei... m-a socat cat de mult m-am schimbat, cat de mult am realizat ce vreau de fapt, si la cate am dat drumul... de la cate mi-am luat la revedere...

Cel mai ciudat este ca am stiut de foarte multa vreme ca se va intampla asta. Inca o data, instinctele mele au fost extraordinar de exacte. Sigur ca nu ma asteptam sa se intample asta acum... si nu ma asteptam sa spun un "nu" atat de clar, lucid, argumentat si din suflet. Nu ma asteptam sa fiu chiar atat de sigura pe mine si pe ce imi doresc. Incep sa ma gandesc foarte serios la ideea de premonitie in ceea ce ma priveste. Sunt atatea lucruri care am stiut dintotdeauna ca se vor intampla, si multe s-au si intamplat. Acum, inca o premonitie confirmata. Sincer sunt inca bulversata... ma simt cam asa cum ma simteam dupa ce am aflat ca o sa plec in America - cum poate sa fie adevarat ceva la care m-am gandit atata vreme in avans?...

"Your heart is not open, so I must go, the spell has been broken, I loved you so... Freedom comes when yo learn to let go, creation comes when you learn to say no... You were my lesson I had to learn, I was your fortress you had to burn...
Pain is the warning that something's wrong, I pray to God that it won't be long... Walk away...
There's nothing left to try, there's no place left to hide,
there's no greater power than the power of good-bye...
There's nothing left to lose, there's no more heart to bruise,
there's no greater power than the power of good-bye..."
(Madonna- The Power of Good-bye)

no particular title

2005-05-19T19:36:00.000-07:00

Iar 4 dimineata... ascult Guns'n Roses, "Since I don't have you"... cainele doarme la picioare... parca m-as culca, dar in patul meu oricum dorm 3 pisici... cantecul asta e incredibil de soft...
Alex ma tot pisa sa mai scriu pe blog, dar ma simt atat de golita pe dinauntru incat parca nu mai am nimic de spus... nu mai am nici mie ce sa imi spun. As si ati fi crezut ca o data ajunsa acasa o sa am atata fericire de impartasit! Wrong. De la o vreme simt ca nu mai am nimic de spus lumii sau mie.

Deseori ma detest pentru ca mi-a trebuit America. Sunt atat de constienta ca nu mai e cale de intoarcere, si imi spun mereu "ce ai facut Irina..." Nu stiu ce imi doresc mai mult, sa nu fi pornit pe drumul asta din start, sau sa fi fost eu o altfel de persoana. Cred ca era toata lumea mai fericita daca eram mai normala... mai putin emotiva... mai putin impulsiva... mai putin incapatanata... as vrea doar sa pot simti mai putin... sa nu mai fiu sfasiata de propriile mele sentimente. As vrea sa fiu mai rece, si sa nu ma mai afecteze totul.

Ah, da... Knocking on heaven's door... this is exactly the mood I'm in... Tot ce mai simt e ca nu mai exist. Ca nu mai gandesc, nu mai simt, si nu mai percep realitatea. Sunt o carcasa goala, si ma intreb unde am disparut. Nu stiu ce e cu mine. Mama put my guns in the ground, I can't shoot them anymore... Am impresia ca vad tot ce e in jurul meu de undeva de foarte departe... simt ca nimic nu mai e al meu... ca nu mai am nimic. I've burned out. Asta s-a intamplat. Ma simt epuizata spiritual. M-am ars la flacara prea puternica, si acum am cazut prea jos ca sa mai pot simti ceva. Si in acelasi timp ma inunda toate cate le simt acum. E ca si cum as fi spus "oh fuck it..." si as fi refuzat sa mai imi traiesc sentimentele. Am refuzat sa le mai dau glas. Le las pur si simplu sa ma devoreze de vie, fara sa mai imi pese. Ca si cum ai avea un calculator atat de stricat incat nu mai are nici un rost sa incerci sa il repari... il lasi singur, sa isi arda circuitele, sa fie mancat de praf si neglijenta, il lasi sa moara. Si nici nu mai poti sa iti cumperi altul. Ala a fost.

Intalnirea cu Alina a fost... nu stiu... am ras ca de obicei, am vorbit ca pe vremuri.. nimic nu s-a schimbat, si in acelasi timp nimic nu mai e la fel. Pentru ca de acum port in frunte warning-ul ca voi pleca din nou in curand. Ca nu mai apartin efectiv de lumea asta. Nu mai imi apartin decat mie. Iar eu nu ma vreau... M-am simtit fericita cu ea, fericita cum nu ma poate face decat ea. Nu puteam sa ma opresc din a privi in ochii ei migdalati, de parca ar fi fost ultimul lucru cu adevarat frumos care imi era dat sa il vad in viata asta. Ma intrebam mereu de ce nu mai pot fi fericita. De ce nu ma mai pot bucura cu adevarat de nimic, de ce simt totul pe jumatate. De ce spirirul imi zace mort la picioare.

Am trecut la Wanted Dead or Alive. Inca o data simt ca Bon Jovi e singurul lucru pe care il am AL MEU, oricat as fi de jos si oricat as fi de singura. De multe ori e singurul lucru care ma salveaza de la prabusire. Zilele astea imi aranjez noile carti in biblioteca de la birou... aranjez cu grija pe un raft cartile de dinamica fluidelor, pe un alt raft cartile de Putnam, pe un altul cartile de informatica... mangai laptopul care imi e atat de drag si ii zic "how you doin' sweetheart..." Pun Bon Jovi, aranjez castile, ma asez la birou, deschid caietul si cartea, si ma scufund in munca. In muzica. Iar framantarile devin zgomot de fundal. Dar sunt acolo, si ma dor. Ma dor mereu. Privirea imi fuge la cana mea verde cu iepurele care zambeste amabil si fericit, dar care de fapt spune "Please Go Away", si zambesc putin. Aud "sometimes when you're alone, all you do is think", iar intunericul din mine intrevede din nou o portita de scapare in mintea mea obosita... reimpart orizontul in patratelele caietului, ma concentrez din nou... vocea lui Jon, care imi e mai familiara decat orice altceva, si succesiunea sunetelor chitarilor, imi tes mintea la loc, si previn descompunerea. Este singurul moment cand gasesc putina liniste, in solitudine, durere si uitare de sine. Dupa o vreme piuie un sms de la Alina... pisica se suie pe birou si cere alintare... intra mama si ma ia in brate... si atunci realizez din nou ca in mine nu mai e decat furtuna. Iar eu am parasit puntea, am lasat carma, si m-am izolat in camaruta capitanului, ca un pirat batran, cu echipajul inghitit de ape... acolo in acea camaruta, muzica blocheaza sunetul de infern al furtunii de afara. La o lampa cu flacara tremuranda, scriu pe un vechi pergament... si uit... dar stiu, stiu ce e afara... refuz sa mai ies de acolo, refuz sa mai imi pese ca marea demonica imi va inghiti in final corabia. Nu mai am de ce sa ma tin, decat de aceste clipe de semi-liniste, cand aud numai muzica si scrijelitul penitei pe foaia mea ingalbenita...

Downbound Train

2005-05-17T22:40:00.000-07:00

And I'm back...

E 4 dimineata, chiar spre 5, dar nu mi-e somn... in Louisiana e inca 8:36 PM... Doarme toata lumea, in Bucuresti e o liniste mormantala... Nici macar cainele nu misca... nici macar o labuta... somnul lor e atat de adanc si linistit... totul e amortit... am senzatia ca deranjez aceasta amorteala, prin tacanitul tastelor, prin lumina ecranului, prin agitatia flacarii chibritului... am senzatia ca toate lucrurile din camera imi fac semn sa tac... sa nu le mai deranjez somnul. Parca se intreaba cine sunt si ce caut aici...

Pastrez un exterior vesel, dar sunt foarte ingandurata. Poate mai mult derutata decat ingandurata. Ma simt foarte pierduta... ma simt pierduta acasa!! Cine ar fi crezut? Alaltaieri dormeam in Baton Rouge, si acum sunt la mine in camera. Ma bulverseaza chestia asta. Ma gasesc traind efectiv in doua lumi simultan, sfidand legile fizicii... nici nu mai stiu unde mi-e inima, unde mi-e sufletul... probabil ca stranded somewhere in between. In orice caz mai imi trebuie cateva zile sa imi revin. Aici nu s-a schimbat nimic, dar m-am schimbat eu foarte mult. Ma simt acasa, dar in acelasi timp ma simt un strain. La fel ca in America.

Nu cred ca mai exista cale de intoarcere o data ce ai devenit un ratacitor. Ideea de "acasa" devine o idee confuza, un concept relativ. Poate subiectul cel mai sensibil... mereu sunt persoane importante care raman de cealalta parte, mereu sunt lucruri pe care le uiti in partea cealalta cand iti faci din nou bagajul... si orice ai face, nu le poti reuni. Orice ai face, cand esti intr-o parte, iti lipsesc bucati din suflet care au ramas dincolo. Esti pentru totdeauna imprastiat in prea multe locuri, si nu te poti aduna. Tot ce ai in final este propria ta persoana, singurul bagaj pe care il poti cara in permanenta cu tine, oriunde te-ai duce. In tine se reunesc toate, in forma unei amintiri sau a unui gand, in forma lucrurilor cum erau pe vremuri... Dar nimic nu e palpabil, nimic nu e real, in tine se intalnesc numai spiritele a tot ce s-a perindat prin viata ta, pana cand devii o suma de fantome ale trecutului, prezentului, si ale unui viitor de locatie incerta.

S-a trezit pisica... s-a strecurat la mine in brate... toarce... senzatia divin de pufoasa a unei pisici... se bucura ca o mangai si ca ma joc cu ea... parca ma stie de undeva... parca a mai simtit mana asta in blana ei... instincul ei de animal ii spune ca sunt safe. Dar daca nu as fi fost aici, ar fi gasit afectiune in alta parte. Viata a mers mai departe fara mine, iar pentru multi, eu sunt o mica senzatie de vacanta. E ciudat cum intr-un fel, ma simt singura.

...and I lived through the rain...

2005-05-15T00:05:00.000-07:00

tree
Originally uploaded by jovi girl.

Zi mai calma azi. Am lasat Eminem, si am trecut la Shania Twain, so I've been in the "I'm a foxy lady" mood all day... :P

Cina cu Gab aseara a fost foarte productiva, m-a linistit foarte mult, si mi-am dat inca o data seama ca pot intr-adevar sa discut cu ea. It's so cool to be able to bitch about your job to your boss :P Se pare ca pana la urma voi lucra in CFD (Computational Fluid Dynamics) de la toamna, si am destule de pregatit la vara. Tre sa ma apuc sa invat Cactus ca lumea, si sa studiez ecuatiile Navier-Stokes. That should be fun.

Epopeea valizelor continua. Gab s-a oferit sa tina la ea una din valize, ceea ce m-a bucurat foarte mult, din moment ce un mamut e totdeauna mai usor de transportat decat doi mamuti. Asa ca iar am desfacut tot si am mutat dintr-una intr-alta. Gab a venit la mine cu 2 ore inainte sa plece in Argentina, ca sa imi ia mie valiza. *rolls eyes* A vazut-o pe cealalta, si a zis ca e mult prea grea si ca e posibil sa nu mi-o ia, pentru ca nu poate fi mutata din loc... asa ca l-a trimis pe Horst cu o alta valiza de a ei, macar sa am doua de greutati rezonabile. Asa ca acum iar o desfac si pe aia. Lol. Inca o data s-a mobilizat tot CCT-ul pentru mine :)) Am devenit insa un expert autorizat in bagaje... m-a sunat Venancio (un amic foarte bun din Brazilia) disperat ca tre sa se mute din camin in 4 ore, si i-am impachetat toata camera in 2 valize intr-o ora... I was like "and THAT's how you do it!" :P
O sa imi deschid o sala de fitness si ii pun sa inchida si sa deschida valize impachetate la dubla capacitate.

Paul m-a invitat sa iau maine pranzul cu el si sotia lui, Cindy, inainte de a ma duce la aeroport. E misto sa iti spuna Paul Saylor ca e "elated" ca te intorci tu in America :P

Tipa care lucra la ICC mi-a cerut pasaportul, pentru ca nu m-a crezut ca sunt din Romania, si numai studenti internationali pot sta la ICC. Lipsa de accent poate fi cateodata o pacoste. Ma amuz de fiecare data cand se crucesc astia ca nu am accent, sau ma cred vreo americanca nebuna care zice ca e din Romania ca sa para interesanta. M-a sfatuit Gab ca daca am probleme cu bagajele la aeroport, sa bag un accent si sa par stupid and poor :))

Nu stiu de ce sunt atat de sucita. Acum 2 zile eram convinsa ca detesc locul asta si ca vreau clar sa ma intorc acasa. Aseara nu ma simteam in stare de nimic. Acum sunt atat de excited de ce va fi la toamna, de ce voi lucra, si de tot... Eram pe vremuri o persoana foarte stabila, nu in sensul ca nu eram tacanita si inainte, dar in sensul ca stiam mereu o chestie, si nu-mi schimbam usor parerile. De cand am venit aici mi se schimba starile de la o zi la alta, de la o secunda la alta... Acum sunt fericita, dar sunt constienta ca nu stiu ce voi simti intr-o ora... E extrem de frustrant sa nu mai poti avea incredere in propriile sentimente.

(bai sa nu-mi furati ideea cu sala de fitness cu valize, ca daca nu imi iese cu matematica, am si eu un backup)

Ok, so... it's been a year... Nu pot sa cred. Inca ma simt complet clueless. Inca ma simt ca sunt in camera mea visand sa plec intr-o zi in America. Mi se pare ireal. Ma uit la tot ce s-a petrecut anul asta si am senzatia ca ma uit la un film... Nu pot sa cred ca a fost de fapt viata mea... Nu pot sa cred ca stau aici acum. Nu pot sa cred ca maine voi bea din nou cafea pe diverse aeroporturi, asteptand diverse avioane... ca straini grabiti si ei sa ajunga in diferite locuri in lumea asta mare, vor auzi doar propria lor respiratie, anunturile din aeroport si clincanitul de bagaje, in timp ce eu ii voi observa din umbra, potrivind ritmul de la "Keep the Faith" cu ritmul lumii din jurul meu, cu ritmul inimii mele... Nu pot sa cred ca discut despre matematica computationala si despre optimizat algoritmi. Copilul din mine nu poate sa creada cat am crescut. Nu pot sa cred unde am ajuns, atat de devreme. Stau cu mainile impreunate in fata acestui ecran luminos, intr-o seara tipica de Louisiana, ridic privirea si ma minunez cat de mare e cerul... incerc sa fac o balanta a anului care a trecut... dar nu pot decat sa ma gandesc ca s-a terminat acest semestru, ca am trecut si de runda a doua... respir adanc...

Faith, you know you're gonna live through the rain, Lord we've gotta keep the faith...

Eram in masina cu cineva acum ceva vreme, si pe drumul de pe langa lacuri, am vazut un copac crescut in mijlocul lacului. De nu stiu cand caut copacul ala sa il fotografiez, si nu il gaseam... azi am descoperit ca in spatele ICC-ului este un alt lac, si trecand de un desis de vegetatie, am putut vedea intinderea imensa a lacului, iar in mijloc, era copacul meu..... I still haven't found what I'm looking for, dar voi continua sa keep the faith, pentru ca dupa indelungi cautari, gasesti ceea ce cauti...

Ne reintalnim in curand... in viu glas, viu cuvant si vie credinta...
Astept factura la electricitate ;)

Nervi de primavara

2005-05-13T15:24:00.001-07:00

Niciodata cand am scris pe acest blog nu am fost atat de furioasa. Nervoasa. Defensiva. Iritabila. Violenta. Simt ca am atata furie in mine incat ma razbun pe tastele laptopului. Simt ca o sa explodez. Nu vreau sa vad pe nimeni si nu vreau sa aud pe nimeni. Ma simt efectiv violenta. Pe oricine vad imi vine sa il iau la bataie. Orice si oricine ma enerveaza. Copacul din dreapta mea ma enerveaza. Masa asta si banca asta ma enerveaza. Pachetul de tigari care se goleste din ce in ce mai rapid ma enerveaza. Nu ajuta nici faptul ca ascult "Lose Yourself" pe repeat de o ora. Furia si enervarea creste in mine cu fiecare fiecare cuvant rappuit de Eminem... fiecare cuvant plin de inversunare si disperare mi se insereaza discret dar sigur in fiecare celula. Furia mea devine organica. E o entitate vie in interiorul meu. Mi-e greu sa o controlez. Nu mai vreau sa o controlez. Nu mai am putere. Nu mai imi pasa. Parca nu mai imi doresc decat sa am cui sa dau pumni. Nici la cine sa urlu nu am. Decat acest blog, si voi cei care cititi. Urlu la voi.

Ziua asta a fost o serie de evenimente, stari si schimbari de stari, care au dus gradat la o frustrare si o manie care deja nu mai are loc in mine. Prea m-au enervat multi astazi. Prea m-au incercat toate sentimentele, premonitiile si ingrijorarile posibile. Cantecul asta trece prin mine acum ca o sina de tren. Cantecul nu mai are un punct culminant, e o linie culminanta, care ma oboseste foarte mult. Imi amplifica starea, punctul meu de fierbere a fost atins demult, iar cantecul nu face decat sa tina oala pe foc. Nu il pot opri insa, daca opresc cantecul asta voi exploda. E tot ce mai poate izola miile de sentimente care ma trec acum.

Cineva mi-a spus azi "welcome to the world of grown-ups, greul de-abia acum incepe." Cu ce drept? Cu ce drept imi ureaza bun-venit in lumea in care traiesc deja de un an de zile? De ce greul de-abia incepe? Pana acum ce a fost? Reactiile astea care ma iau asa de foarte de sus ca "vai ce bine ca ai vazut in sfarsit lumina!" ma calca pe nervi cum nici repetitiile obsesive bacoviene nu ar putea exprima. Nu am vazut nici o lumina, ce lumina ar trebui sa vad? Nu e domne nici o lumina. Sunt eu si masa asta pe care scriu. E copacul enervant din dreapta. Sunt masinile care trec. Sunt celulele mele pline de serul amar al furiei. Sunt zilele si anii care vor urma. Sunt pasii pe care va trebui sa ii parcurg, ca sa trec prin fiecare zi care va veni. Dar nu e nici o lumina pe care ar trebui sau nu sa o vad. Deciziile mele de viata nu le iau pentru aprobarea nimanui. Nu am nevoie de nici o aprobare.
Si nu am chef nici ca decizia mea sa fie primita ca o linistitoare confirmare a deciziilor altora, care au trecut candva prin aceeasi dilema. Adica daca faceam eu pe dos ca tine, insemna ca poate exista si o alta alegere decat cea pe care ai facut-o tu, si... hopa! daca era aia mai buna?? Asa daca aleg si eu ce ai ales tu, ehehe, inseamna ca ai avut dreptate, stiai tu ce stiai... Ce sa zic....
Sa fie clar aici ca ma refer la o singura persoana, care nu e inclusa in comentariile lasate pe blog. A fost cu totul altceva bucuria Loredanei, a lui Alex, a lui Mihnea, a lui Cipi, sau a misteriosului George. (care incepe sa devina una din prezentele acelea binefacatoare venite din neant. Comentariul tau, George, a fost singurul moment de perfecta fericire si liniste pe ziua de azi. Thanks...) Ei nu au pus-o la modul ca "vai ai vazut lumina, ai facut ceea ce TREBUIA" (nush de ce "TREBUIE" sa faci asa, dar ma rog). Ce mi-au spus ei mi-a facut bine si m-a bucurat. Nu am simtit decat prietenie si sinceritate din partea lor, si pentru asta le multumesc.
Sa mai fie clar si ca cine a incetat sa mai discute cu mine cand am decis sa ma intorc acasa, pentru ca brusc nu mai eram "worthy", nu are nici un motiv sa reinceapa sa discute cu mine acum. Nu sunt mai worthy acum decat eram acum 3 zile. Tot aia sunt.

De fapt totul a inceput azi cand am semnat actele pentru scos laptopul din tara. Am simtit ca ma lasa genunchii cand mi-am pus semnatura pe foaia aia. Am stiut ca am semnat un contract mult mai mare. Am semnat contractul vietii mele. Iar cale de intoarcere nu mai este. Spre deosebire de cum eram cand am plecat prima oara, acum aveam o vaga idee in ce ma bag. Dar imi dau seama ca doar cu timpul voi incepe sa diger toate implicatiile. Sunt dominata de o teama si o frustrare ca niciodata in viata. Azi am trecut mereu de la o stare la alta, de la crize de plans si disperare ca nu ma simt in stare de asta, la stari violente de furie, determinare si incredere in mine. M-am simtit cel mai puternic om de pe pamant, pentru ca in secunda urmatoare sa simt ca ma surp sub greutatea care ma apasa.

M-am confruntat azi cu "fantomele Louisianei", care sunt inca prezente, si apoi cu doua exemplare umane de cea mai joasa speta. Mi-am dat seama insa ca oriunde ai fi pe lumea asta, exista o minima cantitate de rahat pe care trebuie sa il inghiti. Rahatul de acasa l-am tot inghitit ani de zile, si nu mai am puterea sa o iau de la capat. Dar nu imi dau seama daca de data asta chiar m-am bagat in over my head.
"I've got to formulate a plot fore I end up in jail or shot
Success is my only mothafuckin option, failure's not
Mom, I love you, but this trailer's got to go
I cannot grow old in Salem's lot
So here I go is my shot.
Feet fail me not, cuz this may be the only opportunity that I got"

Sunt singura. Si mi-e frica, mi-e foarte frica. Mi-e frica de posibilitatea ca nu voi fi in stare de ce va urma. Ma trec atatea sentimente si ganduri care ma lasa fara puteri. Ma gandesc ca ma duc acasa vara asta, ca sa imi ling ranile si sa ma pregatesc pentru level 2, dar apoi imi dau seama ca nu voi putea fi vreodata pregatita pentru ce va urma. Va trebui sa merg dupa ureche si de data asta si sa o iau pas cu pas. Feet fail me not...

Surprise surprise...

2005-05-12T15:21:00.000-07:00

Ok, din momentul asta nu voi invinui pe nimeni care citeste acest blog daca va considera ca sunt tacanita. Feel free. O sa ma intorc in Louisiana la toamna. Lol.

Nu am motive extrem de inteligente. Nu stiu exact ce a produs schimbarea, dar azi la ora 2:43pm am decis ca ma voi intoarce aici. Pe puncte, cam astea ar fi motivele: (daca de oboseala uit vreun motiv, imi cer scuze motivului respectiv)

- zilele astea nu simt ca parasesc un loc in care nu ma voi mai intoarce. Remember cum am zis ca voi pleca din camin, "no tears shed"? Wrong. Nu vreau sa mai locuiesc vreodata intr-un camin, dar... am simtit ca e sfarsitul unei ere. Am simtit nostalgie pentru camaruta mea pe care am crezut ca o detest. Mi-am adus aminte de filmul ala cu cei doi batranei care se certau mereu si oficial erau dusmani, dar care de fapt tineau unul la compania celuilalt mai mult ca la orice.

- ador sa scriu in blog pe laptop, de pe terasa vreunei cafenele, cu cafea din aia buna de $4 in dreapta si cu pachetul de tigari in stanga, cu gandurile leganate de muzica mea draga... acum scriu pe blog, soarele apune, ascult "Return to innocence", si efectiv simt cum sufletul imi pluteste, printre firele de iarba ale gazonului de un verde care iti ia ochii, printre copacii atat de linistiti, printre miscarile ritmice ale SUV-urilor care trec pe drumul lipsit de gropi... ma pierd in mirosul cafelei si in libertatea pe care o simt.

- imi ador laptopul. Ador sa am internet wireless. Cand inchid laptopul si intra in sleep mode, se aprinde o luminita in fata, a carei intensitate creste si scade, in ritmul unei respiratii umane. Cand sting luminile si ma culc seara, ramane acea luminita, prin care laptopul meu respira in ritm cu mine, si doarme alaturi de mine... Niciodata nu m-am simtit singura in aceste momente.

- semestrul viitor o sa ma mut intr-un apartament, singura. O sa am in sfarsit buda mea personala :) acesta devine un subiect sensibil dupa ce ai trait in camin :P O sa am sufrageria mea, bucataria mea, si neaparat covoare... si postere... peste tot postere... si o canapea moale... si birou, si carti de mate... si lampi, multe lampi cu lumina dulce... si o paturica moale cu care sa ma invelesc cand stau pe canapea si programez... si mobil, neaparat tre sa imi iau mobil... si astfel nu va mai trebui sa imi impachetez toate posesiunile pamantesti la sfarsitul fiecarui semestru, ceea ce e intotdeauna un lucru bun. Vara viitoare voi putea sa stau sa lucrez, pentru ca vor putea veni ai mei la mine. Ma simt atat de grown up cand ma gandesc ca voi avea de platit factura la electricitate. Lol. Mereu mi-am dorit sa am apartamentul meu, si de platit factura la electricitate, dar nu as fi visat ca o sa am asta la 19 ani. Dupa cum am spus, motivele mele nu sunt extrem de inteligente.

- intr-o zi vreau sa fiu cercetator, si sa imi pot permite in acelasi timp sa locuiesc intr-o casuta frumoasa, cu gazon, si un copac mare in fata, de care sa atarne un leagan. Si un SUV negru (nu sa atarne de copac, sa stea langa copac)

- vreau sa lucrez la un proiect semestrul viitor, proiect care consta in mare in simularea coliziunii a doua gauri negre. Daca ne iese chestia asta, CCT-ul va intra in istorie, si vreau sa fiu acolo cand se va intampla asta. Cum a spus Paul Saylor, va fi ca si cum as sta in dreapta lui Galileo Galilei, cand si-a indreptat pentru prima oara telescopul spre cer. Ok, uite un motiv mai inteligent.

- nu vreau sa pierd aceasta libertate de care se pare ca m-am atasat totusi extrem de mult. Nu vreau sa ma simt din nou blocata intr-un punct fix, asa cum m-am simtit timp de 4 ani de zile in liceu. Stiu, stiu sigur ca daca ma duc la facultate in Bucuresti o sa vreau sa imi infig cutite in cap. Asa in teorie as putea spune ca da, lasa ca n-o sa fie asa de rau, ma descurc eu. Va veni insa si partea practica, si atunci sa vezi. Stiu fara indoiala ca va fi liceul all over again. Iar depresii. Iar sa prefer sa stau in ghena decat sa ma duc la scoala. Iar colegi manelisti. Iar ore si zile intregi pierdute. Iar nervi. Iar Bacovia si "Fade to Black" de dimineata pana seara. Iar oras gri in care nu pot sa ies singura dupa ora 8. Iar cutitari in autobuze. Iar cer inghitit de blocuri gri. Mi-e atat de clar ca o sa imi vina sa imi iau campii...

- azi am fost sa vorbesc cu o profa de mate ca sa imi pot programa cursuri pentru semestrul viitor (ceea ce trebuia teoretic sa fac acum 3 luni) I-am povestit toata tarasenia, ca am crezut ca ma intorc in Romania, si ca acum vreau sa ma intorc aici. M-a intrebat "is he cute?" (he actually is VERY cute, but that's besides the point) Aici exista profe de 50 de ani care pun asa o intrebare.

- Stefan Hornet e un tip pe care nu il cunosc personal, dar care am ajuns sa cred ca e un fel de stea calauzitoare in forma umana. Era mare olimpic international la mate cand eram eu prin generala, era eroul meu, si il urmaream prin ziare si diverse surse indirecte. M-am dus la "Mihai Viteazul" pentru ca acolo a fost si el. Am vrut sa plec in America pentru ca plecase si el. Sigur ca eram si eu mica, si sub influenta unei teenage crush, si motivele s-au mai schimbat pe parcurs, dar... cred ca de la el a pornit intreaga mea obsesie cu America. Nu am mai auzit de el si nu m-am mai gandit la el de ani de zile, dar acum cateva zile am primit un mail cu intalnirea studentilor de la Harvard, si o poza de grup, in care l-am recunoscut pe el. Nu mi-era deloc clar ce cauta adresa mea de mail pe o lista de 10 adrese de harvard.edu. irina@cct.lsu.edu era ca nuca in perete. Turns out ca m-am inscris pe un site al romanilor plecati in State, acum 10 luni. Uitasem complet de acel site, pe care nu am observat nici o activitate, si la care eram inscrisa probabil doar eu si creatorii site-ului. Nu imi dau seama daca are un sens relatarea asta, dar sper sa intelegeti ce vreau sa spun... mi-e prea lene sa ma apuc sa incerc sa redau totul intr-un mod mai coerent.

- daca ma intorc acasa nu voi mai putea vreodata sa rappuiesc impreuna cu Eminem pe "Lose yourself" si "Sing for the moment" (nu sunt fan, dar ador melodiile astea doua)

- mult mai important, daca ma intorc acasa, nu voi mai putea vreodata sa cant "Wanted Dead or Alive" cat ma tin plamanii. Nu as mai avea niciodata senzatia fenomenala pe care o am acum cand cant impreuna cu Bon Jovi "I'VE SEEN A MILLION FACES AND I'VE ROCKED THEM ALL!!". Nu voi mai putea canta multe cantece Bon Jovi, pentru ca nu vor mai corespunde. Chiar acum am pus "Wanted"... "I'm a cowboy, on a steel horse I ride, I'm wanted dead or alive... I'VE BEEN EVERYWHERE, STILL I'M STANDING TALL, I'VE SEEN A MILLION FACES, AND I'LL ROCK THEM ALL!" wow that felt good!... Da, clar nu imi permit sa pierd Bon Jovi. Nu imi permit sa nu mai pot urla la 12 noaptea "call it karma, call it luck, me I just don't give up! Bounce, bounce, nothing's gonna keep me down, bounce, bounce, stand up, shout it out... Bounce, bounce, I play it hard, I play to win, count me out, count me in, I'll be bouncing back again... this ain't no game, I play it hard, kicked around, cut, stitched and scarred, I'll take the hit but not the fall, I know no fear, still standing tall....... Bring it on, I like it rough, in your face, I call your bluff! It ain't karma, it ain't luck, me I just don't give up!" Yup, note to self, definitely can't lose that one.

Cam astea ar fi motivele. Zi productiva azi, inca o decizie de viata luata intr-o secunda. I think I have a personality disorder, lol. Maine, ultimul examen. Sefa mea a fost in extaz cand i-am spus ca imi iau laptopul cu mine, ceea ce inseamna ca vreau-nu-vreau, ma intorc. Nu stiu daca fac asta ca un safety measure in caz ca ma mai apuca pandaliile pe acasa. Cred ca da... Anyway, cronicile din Louisiana vor continua.

NOTA:

Cineva tocmai m-a intrebat "chiar ai stat la ghena in loc sa te duci la scoala?". Tin sa clarific faptul ca nu am stat vreodata la ghena. Am spus ca "AS PREFERA sa stau in ghena decat sa ma duc la scoala", ceea ce nu inseamna neaparat ca am stat vreodata la ghena. I just needed to clarify that.

The numa numa song

2005-05-11T08:43:00.000-07:00

Acum putem fi fericiti. Romania nu mai este cunoscuta numai pentru Dracula si copii abandonati, acum avem "the numa numa song". Sunt convinsa ca marea majoritate din cititori cunosc micul videoclip cu tipul care "canta" pe O-Zone, "Dragostea din tei". Ei bine, in America, acest tip (care e de fapt din Jersey, nu din Romania, contrar felului perfect in care pare sa pronunte cuvintele) si webcamul lui, impreuna cu melodia romaneasca de rigoare, sunt un adevarat fenomen. Nu am intalnit pe nimeni pana acum, student, profesor sau coleg de servici, care sa nu fie familiarizat cu "the numa numa song". Nu stiam eu de ce, intr-o seara, auzeam pe holurile caminului, O-Zone la maxim.

Eu la randul meu am devenit o vedeta in camin si la servici, pentru ca am versiunea completa a "the numa numa song", pentru ca inteleg versurile extrem de profunde ale cantecului, si pentru ca provin din aceeasi tara cu acest cantec. Mica minune O-Zone este intampinata cu entuziasm in discoteci, cluburi, petreceri, baruri, sau simple reuniuni intre cativa amici. Am fost rugata de sute de ori sa traduc versurile, dar am preferat sa nu stric bucuria oamenilor.

I-am dat unei amice mp3-ul cu toata melodia, si a insistat sa ma scoata la cina drept multumire. Nu contenea cu multumirile, si era extrem de incantata ca se va putea da mare in fata tuturor prietenilor ei americani, pentru ca acum are versiunea completa si originala, si a si primit-o de la un roman din ala adevarat. O alta amica stia evident cantecul, dar nu stia ca e romanesc. I-am spus ca e cantat de o formatie romaneasca, si reactia ei m-a surprins putin; cam la fel ar fi reactionat daca i-as fi spus ca piramidele au fost de fapt construite in Romania.

E bine. Ne indreptam intr-o directie pozitiva.

Zi cu ceata

2005-05-10T06:31:00.000-07:00

O cafea extraordinar de matinala pentru mine, la Union. Pe la 7am era ceata in Louisiana... Nu am mai vazut niciodata ceata aici, intr-un an de zile... Ciudat... Initial cand m-am uitat pe geam mi s-a parut ca ploua cu o perdea de apa, dar era doar o perdea de fum...

Ieri am tras o sperietura pe cinste... Un vis destul de ciudat, in care ma intorsesem aici, si cateva ganduri razlete ca poate fac o greseala, si eram convinsa ca m-am intors de unde am plecat, la a trai intr-o permanenta indoiala, la a nu sti ce sa fac, la imposibilitatea de a lua o decizie, la starea de confuzie atat de profunda incat imi patrundea si in vise... Nu va bucurati insa, nu am "vazut lumina". De fapt am vazut-o, dar nu lumina la care va ganditi voi. (aici ma adresez numai anumitor cititori, stiu ei care sunt :P) Ma si vedeam deprimata din nou si stiind ca si in vis ma voi gandi tot la asta, ma vedeam parasind din nou blogul, pentru ca nimeni nu ar putea tine pasul cu ritmul in care ma razgandeam eu...

Timp de 5 luni de zile am asteptat un semn. Un semn ca trebuie sa stau aici. Am zis ca daca intr-adevar imi era destinat sa raman aici, voi primi un semn inainte sa plec. Nu am primit nici un semn in sensul asta, ba dimpotriva. In schimb ieri am primit un semn ca fac ceea ce trebuie. Sunt din nou linistita si increzatoare. Cred ca ar fi fost cea mai mare lovitura sa ma reintorc la indoiala acum... Fiecare intalnire in viata isi are sensul si menirea ei, dar cateodata poti sa si realizezi care e acea menire... Discutia cu Silvia a fost semnul de care aveam nevoie. Perdeaua de fum s-a ridicat, in Louisiana si in sufletul meu.

Colter e un tip gay pe care l-am cunoscut accidental la o tigara semestrul trecut, si cu care m-am mai intalnit tot accidental prin campus, de cateva ori. Acum cateva zile m-am gandit brusc la el, nu stiu de ce, si mi-a parut rau ca nu am vorbit mai mult cu el, chiar imi era extrem de simpatic... Dar cum nu il mai vazusem de multa vreme, nu aveam speranta sa mai ma intalnesc cu el inainte sa plec. Chiar azi dimineata l-am vazut, si am luat breakfast-ul impreuna, am mai stat la o tigara si am tot discutat. Am schimbat adrese de email si ID-uri, si poate chiar ne mai vedem inainte sa plec. Treaba asta m-a bucurat foarte mult, nu stiu de ce... Mi-e chiar drag de el, fara sa stiu de ce exact. Am anticipat eu aceasta intalnire, sau intalnirea a fost o materializare a dorintei mele?...

Azi-noapte am adormit cu muzica, si tot ce am visat a fost leganat de melodiile din playlist... Am visat ca eram la Alina si invatam amandoua, eu pentru admitere si ea pentru sesiune, dar auzeam in acleasi timp muzica din camera mea din Louisiana... Ca si cum as fi fost in doua lumi simultan... Daca un lucru din lumea reala iti poate patrunde in vise, chiar in timp ce visezi, cate alte lucruri pe care crezi ca le-ai visat ar fi putut fi de fapt parte din realitate?...

Waiting for the storm

2005-05-09T06:16:00.000-07:00

Paul Saylor este profesorul meu de matematica, well, unul dintre ei. Daca nu ar fi plecat si el de la LSU de la anul, poate as mai reconsiderat plecarea. E genul de om pentru care vrei sa te muti pe alt continent, si numai ca sa poti sti ca i-ai fost prin preajma de cateva ori. Are cam 70 de ani, dar parca are 20. Emana efectiv bunatate, din punctul asta de vedere imi aminteste de Bono de la U2, care la fel imi da senzatia ca e un on BUN. Ca matematician, este tot ceea ce vreau eu sa devin.

Cateodata, foarte rar insa, traiesti niste momente ca in filme, niste momente perfecte, pe care daca ti le-ai fi imaginat in prealabil, ar fi decurs exact conform imaginatiei tale. Dupa examenul final cu Paul, am mai pierdut vremea prin clasa sa discut cu el, si mi-a aratat pe tabla un algoritm pe care incerca de o saptamana sa il finalizeze, si nu reusea. Eu m-am uitat, am citit, am inteles intr-un final ce vrea sa faca, si am scris pe tabla un rand care a rezolvat tot algoritmul. Am simtit socul pe care l-a avut, si am zambit cu gura pana la urechi cand a exclamat "Brilliant!". De mult nu am mai trait un asemenea moment...

Aseara am luat din nou cina la el acasa. Paul si sotia lui, impreuna inca din facultate, par un cuplu de adolescenti care de-abia s-au indragostit. Nu cred ca am vazut ceva mai frumos. Masa era superb intinsa, cu lumanari, flori si tacamuri delicate de argint. Mi se parea totul ca de revista, si mi s-ar fi parut un sacrilegiu sa pun coatele pe masa. Vin de culoare rosu incins, catifelat si inmiresmat, in pahare atat de fine la atingere, a indulcit si mai mult conversatia. M-am simtit prea norocoasa sa fiu primita cu atata caldura si apreciata la o valoare pe care poate ca nu o am...

Cerul pare a fi pe punctul de a se prabusi sub propria greutate... o sa fie furtuna...

...and I can't stop feeling...

2005-05-08T09:27:00.000-07:00

Cafea matinala la Highland Coffees... Deasupra mea e un acoperis mic invelit in flori care miros foarte puternic, si ca un fel de drog suav, imi induc o stare de beatitudine si melancolie parfumata... mirosul florilor se intrepatrunde cu aroma briosei calde de ciocolata si a cafelei aburinde... soarele e dulce la orizont, muzica vesela suna in casti, iar eu ma gandesc ca azi voi trai ultimul ceas de duminica, ora 4pm, in Baton Rouge. Toate astea imi dau sentimentul ca plutesc, e ca si cum as fi indragostita, dar mai bine... sunt indragostita de florile de deasupra mea, de vocea din casti, de soarele chior de somn, de catelul cu mutra zbanghie care isi asteapta stapana sa iasa din cafenea, de laptop si de yahoo messenger...

Am petrecut mare parte din ziua de ieri cu V., o tipa extraordinara, pe care imi pare rau ca nu am avut sansa sa o cunosc mai bine. V. e genul rar de persoana pe care nu te poti imagina a fi vreodata suparat, nu poti imagina vreun sentiment negativ in ceea ce o priveste. De la zambet si ochi caprui pana la candoarea pe care o emana, totul despre ea e perfect, dar nu poti avea vreun fel de resentiment sau invidie. Toata lumea o iubeste, si ti se pare absolut normal sa fie asa. Dar esti putin gelos, pentru ca ai vrea parca sa poti sa o iubesti numai tu. Am fost sa cumparam haine, si apoi am vorbit ore intregi... Mi-a facut incredibil de bine apropierea feminina, acel "girl talk", care e inegalabil... "Girl talk" are un farmec atat de specific, la fel ca si mersul la cumparaturi de fleacuri cu o prietena buna... Mi s-ar parea superficial sa fac asta cu o persoana care mi-e fi indiferenta, dar cand te uiti cu orele la toate prostioarele alaturi de o prietena buna, e atat de bine.... pentru ca totusi ne plac atat de mult fleacurile... :)

V. e nascuta in India, crescuta in America, si convertita la crestinism din proprie initiativa. Discutia cu ea a fost o revelatie intr-un fel, pentru ca a fost pentru prima oara cand cineva mi-a impartasit felul in care crede si felul in care e crestin, si nu mi s-a parut deloc utopic, fanatic, pompos, fals sau down right crazy... Eu nu sunt o persoana religioasa, si nu pot spune ca dupa ce am vorbit cu ea am devenit religioasa, pentru ca pur si simplu nu merge asa, dar... am ascultat cu real interes ce a spus, am ascultat pana la capat fara sa gandesc ca spune prostii, si am inteles de ce crede, de ce e religioasa, si mi se parea ca tot ce spune are sens. Eram pe pat cand o ascultam, si vedeam in spatele ei chiuveta mica de camin, cu o oglinda atarnand de un cui indoielnic... pret de o clipa, gandurile mi-au zburat de la vocea ei, si mi-am imaginat-o trezindu-se dimineata, pregatind sa inceapa o noua zi, ca oricare dintre noi, numai ca deasupra oglinzii ei era un glob de lumina si bunatate, menit sa o protejeze de orice rau, si care toata noaptea a asteptat in liniste ca ea sa se trezeasca... Nu stiu de ce mi-am imaginat exact asta... dar asta a fost sentimentul degajat de ceea ce mi-a povestit.

Cana de cafea s-a golit, briosa a disparut si ea, dar un vant de catifea a reimprospatat dulceata florilor... cateva petale galbene si delicate mi s-au incurcat prin par, si nici nu ma gandesc sa le indepartez... vreau sa port in par mireasma acestei dimineti... ma lasa bateria la laptop... ma indrept spre valizele mele... La vita e bella.

Happy endings?...

2005-05-05T05:40:00.000-07:00

Am vazut in sfarsit "Finding Neverland"... Evident ca am plans, si mi-am adus aminte de copilarie, cand cea mai mare bucurie a mea era cand aparea o noua carte cu "Mary Poppins" sau "Peter Pan", cartile mici si lucioase de la editura Rao... Le am si acum in fata ochilor, si stiu si exact unde sunt acum la mine in camera... Sunt constienta ca "Mary Poppins" nu are nici o legatura cu "Peter Pan", dar mereu voi asocia aceste doua serii, probabil din cauza ca le-am citit cam in acelasi timp, si din cauza similaritatilor dintre copertile cartilor... Filmul a avut happy-end, si a fost, in mare, fidel realitatii. Dar nu a aratat ce s-a intamplat dupa acel happy-end, anume ca Peter a ramas toata viata cu eticheta de "baiatul care a inspirat 'Peter Pan'", eticheta pe care a ajuns sa o deteste, ca J.M.Barrie l-a dezmostenit in final, si ca Peter si-a incheiat o viata de betie si saracie prin sinucidere. Not quite a happy-ending, huh?...

Citind despre J.M.Barrie si vietile celor cinci baieti care au inspirat cartea, in frunte cu Peter, si avand in background amintirea dulce a noptilor de vara cand stateam sa citesc pe terasa, mi-a venit o pofta de citit cum nu am mai simtit vreodata. Toate preocuparile mele de baza, de care n-am mai avut nici un chef de cand am venit aici, incep sa reinvie mai puternice ca niciodata. Acum ma gandesc numai la tonele de carti pe care le-am lasat acasa, si ma lumineaza prospectul unei veri superbe... O sa am pregatirea pentru admitere, care va fi o placere, sa pun din nou mana pe un caiet de mate din ala adevarat, o sa am mers la munte cu Alina si apoi la munte la Tania, si foarte foarte multe carti de citit... zile lungi si lenese cu mintea pierduta in imaginatia altcuiva, cu pisica in brate, printre cei dragi, sau intr-o solitudine alinata de gandul ca cei dragi sunt undeva pe aproape.

Azi am primul examen final, celelalte saptamana viitoare. Joia cealalta trebuie sa ma mut din camin (no tears shed), si pana duminica o sa stau la ICC (International Cultural Center, care e exact ce scrie, cu adaugarea ca gazduiesc studenti internationali ramasi homeless) ICC-ul e singurul loc din campus care imi e cu adevarat drag. Mi-e drag de locul ala. Acolo a inceput totul, o sa imi amintesc toata viata momentul in care am coborat din masina care m-a adus de la aeroport, si am privit pentru prima oara, din fata ICC-ului, America. Tot drumul mi-a sunat in minte o bucatica dintr-un cantec U2, "outside it's America... outside it's America..." Chiar de-abia astept sa ajung acolo. Vor fi zilele finale, de reculegere, si saying goodbye.

Sunt destul de ocupata zilele astea, azi dupa examen trebuie sa fac curat in camera, sa spal pe jos... Very fun indeed... Inca imi pun intrebarea cum o sa car cele doua valize... am reusit sa le inchid pe amandoua, si m-am jurat ca o data inchise, nu le mai deschid pana acasa :)) Sunt extrem de enervata pe mine, pentru ca am facut o boacana... am fost indeajuns de naiva sa ma iau dupa o reclama din aia cu "You've won a free iPod!!!" si desi sceptica, am zis ca in caz ca e pe bune, nu mi-ar strica un iPod. Intr-un final a zis ceva de carte de credit, si am renuntat, am inchis fereastra, dar nu m-am gandit ce va urma... Mi-am dat deja adresa de email, cea de la cct, si acum primesc cel putin 10 spam-uri pe ora. Imi vine sa urlu, nu pot sa cred ca am fost asa de fraiera... si eu, eu care in viata mea nu am primit vreun spam pe nici o adresa de mail, si ma mandream asa de mult cu asta... Oricum, nu e asa mare paguba, in curand o sa revin la vechea mea adresa de email...

Inca nu m-am hotarat daca sa schimb titlul blogului, dupa ce ma intorc acasa, sau poate chiar sa ma las de el complet.

Wanted Dead or Alive

2005-05-02T00:35:00.000-07:00

Se apropie deja ziua plecarii, pregatirile ma termina, examenele la fel, dar sunt surprinzator de senina, si putin melancolica. Incep sa realizez ca aceasta etapa a vietii mele se apropie de final, si incep sa imi iau la revedere. No regrets. (ok, maybe just one :P)

Anul asta a fost ca un an petrecut in desert. Sau in armata. Da, asta a fost armata mea :) Un an de solitudine totala e o cale sigura catre auto-cunoastere si descoperire de sine. E o cale catre prabusire sau catre dezvoltarea unei puteri interioare de care nu te credeai capabil. De asta nu consider "anul Louisiana" o totala risipa. Chiar din contra, niciodata nu m-am simtit mai "ready to take on the world"... Acum chiar ma simt pregatita sa ma intorc printre oameni, printre carti si matematica, printre vopsele si hartie fina, si sa iau totul de la inceput, sa continui tot ce a ramas pe hold, sa ma eliberez de gustul amar lasat de toate dezamagirile, de aici si de acasa. Simt ca viata mea de-abia incepe.

Poate ca sunt asa de optimista acum si pentru ca am trait un moment fabulos in seara asta. M-am uitat pentru prima oara la unul din dvd-urile cu Bon Jovi, si am simtit cum ma inalt si levitez intr-o stare de profunda fericire. Nimic altceva nu imi poate da exact feelingul asta. Nimic. La 'Wanted Dead or Alive" am stins toate luminile, mi-am lasat parul liber, am dat la maxim muzica, si am cantat cat m-au tinut plamanii... nu mi-a mai pasat de nimic, de valizele care nu se inchid oricat as sari pe ele, de examene, de spalat podelele la camin, de dat toate cheile cui trebuie, de faptul ca am sculat tot caminul... :P nu mi-a mai pasat de ce zice nimeni... Niciodata nu m-am simtit mai libera si lipsita de poveri ca in clipele acestea. Am realizat ca muzica mea de suflet, Bon Jovi, a fost cu mine in fiecare pas al acestei calatorii, si m-am simtit incredibil de norocoasa ca am o asemenea sursa de speranta si putere, 24/7. Pentru mine nu exista inspiratie mai puternica decat Bon Jovi, fie ca lucrez la mate, pictez, scriu sau pur si simplu caut "something to believe in".

Ma si imaginez primind premiul Fields si multumind Bon Jovi pentru inspiratie, haha, asta sigur nu a mai facut-o nimeni... Azi mi-a venit ideea pentru marele meu roman, ideea perfecta pe care o caut de atata vreme. Poate o sa il si scriu some day. Pana la premiul Fields si lansarea romanului insa, am un examen la algebra in cateva ore, si am de gasit un algoritm de inchis valizele. Dar datorita acelui moment incredibil pe care l-am trait in seara asta, indraznesc din nou sa visez vise marete, si sa ma simt careless as a bird in the sky... pentru ca am din nou certitudinea ca totul se va rezolva cu bine, si ca in seara asta exista inca speranta pentru lumea asta. I'VE SEEN A MILLION FACES AND I'VE ROCKED THEM ALL!!!

Pentru George

2005-05-01T10:02:00.000-07:00

Mi-a placut foarte mult comentariul tau, si sunt absolut de acord cu tot ce ai spus. However :P ma simt obligata sa fac niste completari. Ce ai spus in prima parte am spus si eu exact acleasi lucru, poate nu m-am exprimat prea clar... am zis ca intamplator m-am gandit ca asa ar fi cel mai usor posibil, sa ma dezamageasca prietenii si facultatea, pentru ca stiu undeva in strafundurile mintii mele ca voi pleca din nou some day. Dar imediat dupa aceea am zis ce ai zis tu, ca nu asa vreau sa fie, si ca nu asta vreau sa fie motivul (sau cel putin asta am incercat sa spun). Am mai spus pe undeva si ca am incetat sa mai imi caut idealurile intr-un anume loc sau intr-o anume persoana...

Eu sunt perfect constienta de talentele mele si de destinul de care ai vorbit. Nu am abandonat acel destin, si nici nu cred ca o voi face vreodata. Ce fac acum nu este contra destinului meu. Sunt convinsa ca iti dai seama ca totusi nu se poate scrie orice intr-un blog (cel putin nu in al meu) si asta pe de-o parte e rau, pentru ca a reiesit cumva ca faptul ca mi-e greu fara familie si prieteni e singurul motiv pentru care parasesc LSU. Asta e complet fals, si am incercat sa redau niste lucruri fara sa fiu prea radicala sau sa intru in detalii, vorbind despre niste misterioase "fantome", dar cred ca am fost prea subtila. Am mai vorbit la un moment dat despre o revelatie care a dus in final la decizia pe care am luat-o, aceea ca nu e vorba de faptul ca sunt departe de casa, ci despre faptul ca sunt departe de casa aici, in Louisiana, dupa tot ce s-a intamplat cu mine in acest loc. Inca o data, nu ma simt in stare sa scriu aici ce s-a intamplat, si cei putini care stiu, ma inteleg perfect ca nu vreau si ca refuz sa ma intorc aici. Poate si eu trebuia sa fac lucrurile altfel, si poate eram prea naiva si prea copil cand am ajuns aici, dar ce s-a intamplat nu se poate sterge, si nici efectele a ce s-a petrecut aici.

De cand aveam 5 ani imi doream sa ma duc in America mai mult ca orice altceva, inca iubesc America din tot sufletul, si am convingerea ca voi veni aici din nou, intr-o zi. Dar nu sunt de parere ca trebuie sa raman in acest anume loc, in Louisiana, la LSU, numai si numai de dragul de a fi in America. Trebuie sa existe ceva mai mult decat atat ca sa ma tina intr-un loc. Trebuie sa existe ceva mai mult ca sa sufar atata. Acum ca momentul plecarii e atat de aproape, nu simt decat usurare ca parasesc acest loc, si simt ca intr-adevar nu mai e nimic pentru mine aici.

Beautiful Day

2005-04-30T22:10:00.000-07:00

Azi am fost la cinematograf (yay) si am vazut un film tampitel bine, "The hitchiker's guide to the galaxy". Am fost cu niste colegi de la servici, vreo 7 computer geeks get-beget. Am trait printre computer geeks timp de un an, si concluzia e ca am devenit alergica. In seara asta m-am convins inca o data, cam a mia oara, ca nu asta e genul de mediu in care sa ma simt cat de cat bine. Simt si o puternica distanta pe care si-o iau fata de mine, pentru simpul motiv ca sunt fata (si singura care lucreaza acolo). Am devenit extrem de alergica la discutiile care nu ating nici un alt subiect in afara de Linux, Star Wars si Star Trek (bleah) si care intampina orice alt subiect cu o liniste profunda.

De absolut fiecare data cand ies cu mai multi oameni, care nu imi sunt apropiati si care nu ma captiveaza, mintea mi se izoleaza total de ei, si incepe sa rataceasca in tristete si depresie... brusc ma gasesc punand sub semnul intrebarii intreaga lume si intreaga mea viata... stau in masina cu capul sprijinit de geam, evadand cu totul in muzica de la radio, orice muzica ar fi, o primesc in totalitate, ca pe o unica scapare dintr-o temnita... ganduri imi trec cu miile prin minte, evaporandu-se printre luminile orasului, care pare a fi la fel de singur ca mine. Ma intreb constant de ce nu pot fi ca ei, de ce ei sunt atat de departe de mine, si ma gandesc cat de usor ar fi totul daca as putea doar sa fiu ca ei... Ma gandesc cat de superba e inserarea, si cat de mult mi-as dori sa ma pierd intr-o imbratisare calda, eu si inserarea... Cand se termina totul si ma intorc la camin, ma simt pustie... ma simt atat de singura incat devin pustie. Mi se pare atat de improbabil sa gasesc vreodata acea imbratisare, acel sarut, intr-o lume de straini, intr-o lume in care eu sunt un strain.

Dar, spre fericirea mea, am inceput sa ascult U2, "Beautiful Day"... Cantecul asta mi se pare intruchiparea sperantei, si mereu ma umple de seninatate. "what you don't have, you don't need it now, what you don't know, you can feel it somehow" mi se par printre cele mai superbe versuri din lume... astea si "did I disappoint you, or leave a bad taste in your mouth... well it's too late, tonight, to drag the past out into the light, we're one, but we're not the same, we get to carry each other, carry each other, one... have you come here for forgiveness, have you come to raise the dead, have you come here to play Jesus to the leppers in your head... did I ask too much, more than a lot, you gave me nothing, now it's all I got... and I can't be holding on to what you've got, when all you got is hurt..." (One)

Paste fericit!

2005-04-30T01:16:00.000-07:00

Sarbatori fericite la toti "cititorii"!!!

Sunt cu sufletul langa voi, pentru ca Pastele ar fi pustiu fara voi. Totul ar fi pustiu fara voi, iar gandul la voi imi aduce si mie o bucatica de divinitate, chiar intr-o camaruta de camin, in care nu sunt oua rosii sau pasca, dar in care spiritul meu e inaltat de prezenta voastra in viata mea.

Good night and God bless.

Random thoughts through the last few days

2005-04-28T12:58:00.000-07:00

Joi dupa-masa:

Aseara am facut noapte alba, invatand pentru un examen (care a mers extrem de bine) si pe la 9, am iesit sa imi iau cafea. Orasul m-a deprimat la culme. Mi se intampla cateodata asta, aici si acasa, ca orasul noaptea sa ma deprime si sa imi dea un sentiment de teama si singuratate printre oameni. Parca toti disperatii si psihopatii erau pe strada aseara, peste tot numai fete schimonosite, ostile si pline de rautate, lumini orbitoare si colturi intunecate, rasete stridente si zgomote infundate... Poate si oboseala mi-a dat o stare de usoara paranoia...

De vreo 2 saptamani campusul e inundat de omizi. Sunt peste tot, cad din copaci, se tarasc pe drum, se catara pe oameni... iar pe mine ma innebunesc... nu le suport, si mereu am impresia ca sunt pe mine (cu toate ca stiu ca nu au cum sa ajunga la mine in pat) Par putin nebuna cand ma uit mereu stanga-dreapta, ma scutur si imi trec mainile prin par... dar efectiv le urasc... am inteles ca asta se intampla cam o data la 5 ani, si norocul meu... vor disparea cam in 2-3 saptamani, cand voi fi disparut eu deja... Poate inca un semn, daca mai era cazul, ca Louisiana nu imi prieste.

Ziua de azi pare sa inceapa foarte promitator, cu un examen reusit, si ultima comanda pe Amazon rezolvata (un poster cu Bon Jovi, asa gigea cum imi doresc de cand eram la cresa) Pe ziua de azi am de gand sa termin bagajele (din nou :P) si poate mai pe seara sa ma duc la lacuri sa mai fac poze. Daca nu in seara asta, maine seara neaparat!

Joi seara:

Nu am mai fost sa fac poze la lacuri, o sa ma duc zilele astea. Am facut insa curat si bagaje, si rezultatul e ca nu ma pot opri din ras. De o jumatate de ora rad de una singura la mine in camera... rad pentru ca am doua valize cat mine de mari, care fiecare cere tot efortul de care sunt capabila ca sa o ridic de la orizontala la verticala. Rad pentru ca fiecare are bine peste 30 de kile. Si da, rad pentru ca nu am nici cea mai vaga idee cum o sa le car =)) E atat de incredibil cat de mari si grele sunt, ca nu pot decat sa rad. Desi cand ma gandesc ca ma duc acasa, simt ca pot sa car si o persoana in brate, numai sa ajung. O sa ajung eu cumva, dar stiu de pe acum ca va fi un drum extrem de obositor, si ma pregatesc psihologic. Intorsul acasa e mereu cel mai dificil drum, pentru ca pare o eternitate... circa 30 de ore pe avioane si aeroporturi e oricum destul de aproape de eternitate, dar cand mai stiu si ca de-abia la sfarsitul drumului voi fi in sfarsit acasa...

Vineri dimineata:

Ma gandeam cum ar fi sa plec din nou din tara, peste cativa ani. Mi-am imaginat asta in cel mai trist mod posibil, sa ma fi departat de toti prietenii, sa nu fi trait decat dezamagiri pe timpul facultatii, si sa simt ca in sfarsit pot sa plec, pentru ca nu mai las nimic in urma si nu mai e nimic pentru mine acasa... De-abia apoi mi-am dat seama cat de adevarat de trist ar fi... Nu vreau sa fie asa, daca plec din nou, nu vreau sa nu las nimic in urma... Nu vreau sa nu am de ce sa ma despart ca de propria mea fiinta... chiar daca va fi mai dureros in felul asta... As simti ca toti anii care nu au lasat decat pustiu in urma au fost irositi... total irositi... si as incepe sa am regrete... vreau sa am ce sa las in urma, oriunde ma voi mai duce in lume... as vrea sa am ce sa las in urma in Louisiana, ca sa nu mai simt ca anul asta a fost irosit... as vrea sa am de ce sa ma despart aici (in afara de amazon.com) si as vrea ca anul asta sa nu fi lasat in urma numai pustiu si praf...

Vineri noapte, de fapt sambata dimineata:

Ceva teme la fizica, si 2 filme. Unul cu 3 dintre actorii mei preferati, Anthony Hopkins (the dude kicks some serious ass!) Nicole Kidman si Gary Sinise (care mi-a devenit extrem de drag dupa Forrest Gump si The Green Mile). "The Human Stain" e unul din filmele acelea foarte ciudate, care e efectiv o bucatica din viata, si in care asocierea de personaje si evenimente e atat de bizara si imposibila, dar totusi atat de plauzibila, incat la final nu poti gandi nici ca ti-a placut, nici ca nu ti-a placut, nu poti gandi decat "oau.." Nu pot incadra filmul asta in nici o categorie, si nu stiu daca sa il recomand sau nu... E unul din filmele acelea care nu iti ramane in minte ca un film, ci ca o experienta... si niciodata nu poti sti daca sa recomanzi sau nu altcuiva o experienta de genul asta, pe care ai trait-o tu deja cu atata intensitate, incat nu o poti gandi si vedea decat prin ochii si mintea ta... nu iti poti imagina aceeasi experienta prin ochii altcuiva...

Al doilea film a fost unul pe care asteptam sa il vad de 3 luni de zile, "The Final Cut", cu un alt actor pe care il iubesc, Robin Williams. A fost din pacate o mare dezamagire, si n-am inteles nimic din el. N-am inteles care era de fapt mesajul filmului (daca avea unul) si toata intriga mi s-a parut foarte slabuta si trasa de par. Ideea din spatele filmului mi se pare insa in continuare absolut geniala, si probabil ca asteptam un film pe masura ideii si a actorului. Pe scurt, intr-un viitor nu foarte indepartat, poti alege sa ai o chestie implantata in creier, care inregistreaza tot ce vezi de-a lungul vietii, iar dupa moarte, un "regizor" specializat va selecta anumite imagini, filmuletul rezultat urmand sa fie vizionat de familie si prieteni. Se poate tese si filozofa la infinit pe tema asta, a tuturor amintirilor tale prezervate pentru eternitate intr-un sertar...

A fost insa o chestie care m-a pus pe ganduri in filmul asta, ideea ca exista undeva in viata timpurie o amintire-cheie, un eveniment esential, care te-a facut persoana care esti... Sunt printre cei care cred ca suntem in final suma tuturor experientelor noastre, si ca orice lucru, cat de mic, a avut un rol in formarea si cresterea fiecaruia dintre noi. Dar totusi am realizat ca a existat un lucru-cheie fara de care nu as fi eu, un lucru care sta de fapt la baza fiintei mele, si la care ma voi intoarce mereu si mereu; ceva ce a creat o energie, o energie care nu se va transforma, si care va ramane suspendata undeva in Univers, perfecta si eterna. Si prin aceasta energie, voi trai si eu vesnic, suspendata undeva in Univers... Mereu si mereu, ca raurile care se varsa in mare, si anotimpurile care se succeda, eu ma voi intoarce numai si numai la T.

Amorteala

2005-04-25T20:19:00.000-07:00

E incredibil cat de proasta a fost ziua de azi. Era sa ma calce o masina. Era verde pentru pietoni, rosu pentru masini. Acum ca ma gandesc, si ma gandesc fara incetare, nu inteleg cum de nu m-a lovit. Nu stiu daca totdeauna, dar cateodata am niste reflexe extraordinare. Norocul meu, azi am fost la inaltime... In clipa in care am facut primul pas pe trecere, masina (care era evident un SUV aproape cat mine de inalt) a pornit si ea in viteza. M-am oprit instantaneu, dar totusi din cauza socului am ramas pe loc si nu m-am putut da inapoi. A trecut la cam 2 centrimetri de mine. Strada a ramas pustie, si pentru mine s-a depus o liniste absoluta. Cateva minute nu m-am putut misca. Am ajuns pe trei carari acasa, si inca ma simt putin zguduita.

Pe un cu totul alt plan, un prieten care imi era pe vremuri extrem de apropiat, m-a ranit atat de tare incat nu mai pot simti nimic pentru el. De ceva vreme, chiar de inainte sa plec, lucrurile nu au mai fost la fel intre noi, dar nu ma asteptam la o asemenea lovitura. Nu ma asteptam la atata josnicie. Mi-a lasat cu adevarat un gust foarte amar, dar am reusit sa ma controlez, sa nu ma enervez peste masura, sa nu ma supar pe intreaga lume, si sa nu reped pe toata lumea. In mod normal, reactia la asa ceva ar fi grava, dar simt ca nu mai are rost. De foarte multa vreme am renuntat sa ma mai cert cu el, cred ca nici nu mai am puterea pe care o aveam "in tinerete" de a ma certa cu el. Acum daca stau sa ma gandesc, cand ai senzatia ca nu mai merita sa te certi cu cineva, chiar cand persoana o cere, e semn ca ceva nu e in regula. Se pare ca era ceva foarte in neregula. Imi provoaca inca un profund discomfort toata afacerea, dar in general nu pot sa simt decat o infinita amorteala in ceea ce il priveste. De aceea si ascult, din nou, Pink, "Numb". Nu e prima oara cand ascult melodia asta in legatura cu el, dar parca de data asta nu mai e nici o cale de intoarcere.

"I was too deep, can't let you call me just jumping.. At times I would push my feelings aside to let you feel, I'm novocaine, I'm numb and nothing's real... I was weak before, now you make me so numb I can't feel much for you anymore, I gave you my all, my baby, numb, numb, numb.... You called me names, to make me feel like I was dumb, I didn't feel a thing and now I'm gone, gone, gone.."

Am fost surprinsa de mine la faza asta. Cred ca a fost un fel de test... In situatii de genul asta, m-as fi asteptat sa generalizez efectul dezgustator al acelor mailuri asupra intregii lumi, si sa mi se faca lehamite de tot ce e acasa, si sa vreau sa stau aici. Dar, poate am mai crescut putin, sau poate am devenit mai putin idealista (ma indoiesc :P) dar vad ca am incetat sa incerc sa evadez din viata mea, in cautarea unui loc "perfect", in care toti oamenii sa fie asa cum imi doresc eu sa fie, si viata sa fie implinirea tuturor dorintelor mele. Asta mi-a demonstrat ca nu ma intorc acasa asteptand ca totul acasa sa fie implinirea unui ideal. E bine... Poate nu meritam sa aflu in felul asta, dar... incerc sa privesc partea plina a paharului.

Cel mai bine ar fi sa ma culc, si sa sper ca maine dimineata gustul lasat de ziua de azi, se va fi diminuat.

Starting all over again

2005-04-25T02:45:00.000-07:00

E spre 5am, noaptea piere incet incet, se decoloreaza in fum de tigara si in feelingul diafan pe care mi-l da "let me make you an offer too good to refuse, you can't lose at love..." De cand am iesit din starea atat de gri in care am fost atata vreme, am inceput sa imi redescopar muzica... dupa circa o saptamana de Savage Garden, acum redescopar Bon Jovi, si de fiecare data cand se intampla asta, e cea mai spectaculoasa, complexa si profunda redescoperire... estimez ca in urmatoarele 2 luni voi asculta numai si numai Bon Jovi, care va readuce la suprafata esenta fiintei mele, ma va reda pe mine mie, si ma va spala de toate pacatele acestui ultim an, petrecut in departari... simt cu fiecare melodie pe care o ascult cum fantomele Louisianei inceteaza sa ma bantuie...

"I've been waiting, standing in the dark for hours, tryin' to find the faith in the power to get back home to you... So here's to the good times, here's to the bad, here's to the memories we've had, here's for tomorrow, cause yesterday's passed us by... Tonight, we'll be starting all over again, and it feels like the first time, I, no, I'll never feel this way again, starting all over again..."

Am vorbit cu mama pe net aproape 2 ore, am vazut cainele pe webcam... Si zambeam, glumeam, si desenam ursuleti pe care ii aratam pe webcam, dar in interior, pe langa zambete, dor si ursuleti, simteam furie si determinare... furie pe mine ca am lasat-o singura pe mama, si pe Alina, si pe Yuky... si pe caine... determinare de a ma intoarce acasa si de a repara tot ce s-a spart in bucatele de cand am plecat... spuneam ca "To the moon and back" era "cantecul despre mine", ceea ce continui sa cred, dar un vers anume si-a schimbat semnificatia... "she can't remember a time when she felt needed"... Nu cred ca am simtit vreodata cu mai multa intensitate ca e nevoie de mine... nu "dorinta" de mine, nu "apreciere" de mine, cum am simtit aici intr-o vreme, ci NEVOIE. Cat mai stau aici, (2 saptamani si 6 zile :P) voi continua sa simt ca intoarcerea mea acasa va fi o salvare, atat pentru mine, dar si pentru alti cativa oameni... Simt nevoia sa ma intorc matura, puternica, si cu ceva experienta de viata, cu incredere ca pot reusi orice, cu chef si pasiune pentru atatea lucruri, si sa fiu acolo pentru ele, sa veghez asupra lor si sa le protejez. Persoana mea e ceva mai putin importanta, de mine voi avea grija cand nu am grija de ele.
Dar ma voi ingriji si de mine... In noptile tarzii de vara cum numai acasa pot fi, cand luna e ciudata, mare si singura pe cer, cand zgomote nedefinite din departare sparg linistea abisala, cand lumea de afara pare mai ostila decat in orice alt anotimp, dar in casa e liniste si bine... cand sunt doar eu treaza, doar eu, lumina de la birou si bazaitul de Bon Jovi care vine din casti... atunci o sa imi pun lumea la cale, o sa imi repun viata in ordine, si o sa imi schitez un viitor nou-nout.

Cand am plecat de acasa eram total inconstienta de ce fac, dar eram constienta de inconstienta... imi dadeam seama ca inca o data ma arunc cu capul inainte, asa cum am facut mereu, si ca firea mea exagerat de impulsiva era de fapt la mijloc. Toata lumea imi spune ca am fost curajoasa, dar cred ca a fost vorba de curaj numai 10%. Nu spun ca a fost o greseala, sau ca imi doresc sa nu o fi facut, puteam foarte bine sa aterizez intr-un loc in care sa ma simt excelent. Nu as fi putut sa stiu urmarea. Dar riscul merita luat. De-abia acum e vorba de curaj; ce fac acum cere tot curajul pe care il am in mine. E o rascruce extrema de drum, e o intorsatura de 180 de grade, e o luare de la 0... Nu cred ca voi putea vreodata sa plec din nou. Prin asta nu ma refer la a pleca pentru o luna sau doua, la un internship sau la o conferinta, asta as face cu bucurie, si sper din tot sufletul ca voi reusi, sa vad New York-ul, orasul meu de suflet, Parisul sau Londra... Dar sa plec inca o data cu ideea de a pleca de tot, nu cred ca voi fi in stare. Asa ca in noptile tarzii, cand imi voi recladi viata in ritm de "Livin' on a Prayer", voi nascoci o metoda prin care sa pot face ce imi place, acasa. Va fi un plan genial, prin care voi obtine tot ce imi doresc, a la Lestat... O alta caracteristica, uneori enervanta, a personalitatii mele e ca nu fac niciodata compromisuri. (nu din principiu, ci pur si simplu pentru ca imi interzice firea) De cele mai multe ori, totul pentru mine e in alb si negru, mi-e mereu foarte clar ce e bine si ce e rau, dupa standardele mele, desigur. (cred ca mai ales de asta a fost asa un chin pentru mine acea perioada a deciziei, atatea tonuri de gri... foarte inspaimantator..) Nici de data asta nu voi face vreun compromis. Voi linisti sufletul prin a fi acasa, si nu voi renunta la matematica si stiinta. Voi gasi o cale. Sunt sigura de asta.

Astept sa se faca 8, sa ma pot duce la banca. Vineri seara, un moment extrem de oportun, chiar inainte de weekend, un bancomat diabolic mi-a inghitit cardul, si m-a lasat cu un dolar in buzunar. Extrem de frustrant weekend. De-abia astept sa imi pot permite din nou sa imi cumpar cafea si Cola. Dar mai ales cafea :P Pana atunci, o sa ma ocup de un task extrem de enervant pentru servici. :(

Noaptea s-a strecurat aproape toata printre franturi de voci si chitari... somewhere someone's dreaming, baby it's alright, it's midnight in Chelsea...

E un vers la un moment dat... "I said, hey, are you lonely tonight?..." ma dizolv complet cand aud aceasta frantura de cantec......... And to all a good night!

A thousand words

2005-04-23T22:47:00.000-07:00

Vorbeam mai devreme de acele formatii ale "adolescentei si copilariei mele", pe care le voi iubi mereu... Sunt multe cantece care inseamna enorm pentru mine, cantece ale caror versuri le simt vii in centrul fiintei mele, cantece care sunt asociate fiecare cu o anumita parte a vietii mele, cu a anumita persoana, amintire, cu un anumit fel in care soarele cadea la mine in camera intr-o zi de vara, sau cu o anumita stare de spirit numai de mine inteleasa... de mine si de cantec... dar mereu au fost si cantece care doar imi placeau foarte mult, fara sa pot sa le integrez intelesul in viata mea, fara sa le pot asocia cu ceva caracteristic mie... Azi mi s-a intamplat a nu stiu cata oara sa ascult unul din acele cantece, si brusc sa capete inteles, sa il asociez cu ceva ce mi s-a intamplat de cand nu l-am mai ascultat... Sunt absolut convinsa ca in timp, fiecare din aceste cantece ma va lumina in vreun fel... ca in final ar exista cate un alt cantec pentru fiecare eveniment al formarii mele, pentru fiecare persoana pe care am lasat-o in sufletul meu, pentru fiecare stare de spirit care nu poate fi definita decat prin acel cantec, si care nu poate fi inteleasa decat de mine...

Nu cred ca am fost vreodata mai fericita cu o decizie pe care am luat-o, si nu cred ca vreodata m-am simtit mai libera. Pentru prima oara in ultimele 5 luni simt ca pot sa am din nou incredere in mine, si nu ma refer la self asteem sau vorbit in public, ma refer exact la incredere... Timp de 5 luni m-am razgadit aproape zilnic, pana cand o "decizie" a devenit o gluma proasta pentru mine, si nu puteam sa am incredere in ce o sa fac sau o sa gandesc a doua zi. Era ca si cum ar fi trait o alta persoana in mine, o persoana imatura, care nu stia ce vrea, care se razgandea mereu, ca un copil, o persoana pe care nu o mai luam in serios si in care nu mai aveam nici o baza... O persoana care nu semana deloc cu mine, si care imi era complet straina... In seara asta, ascultand "A Thousand Words" intr-un fel cu totul nou, am simtit din nou ca ma recunosc, ca am recapatat controlul asupra vietii mele, si ca in sfarsit am descoperit ce vreau cu adevarat. Nu stiu ce m-a facut sa imi revin, nu stiu exact cand si de unde a venit aceasta decizie, pe care in sfarsit o iau in serios.... Ba da, de fapt stiu... Da, a venit de la o revelatie pe care am avut-o acum in jur de o luna (de cand nu m-am mai razgandit nici macar o data!) Revelatia a fost ca locul asta in care sunt acum nu mi se potriveste, imi face rau, este contra fiintei mele, si... efectiv imi face rau... Si deci, nu merita sacrificiul pe care il fac ca sa fiu aici... sacrificiul meu si al altora... Poate voi incerca sa plec din nou, poate voi reusi, poate voi gasi un loc care sa nu fie atat de plin de fantome, dar sincer in clipa asta nu am idee ce voi face. Life is an open road... For now... for now I don't have a plan... am doar o schita de plan, ceea ce intr-un fel ma deruteaza, pentru ca de cand ma stiu am avut un plan foarte precis... dar pe de alta parte ma elibereaza sentimentul asta... ma elibereaza, dar nu ma aduce la disperare, cum as fi crezut, pentru ca am certitudinea ca voi nascoci un nou plan... ca voi pune totul in ordine si voi... figure things out... dar asta cand voi ajunge acasa... acasa voi gasi un nou plan, cat de curand, voi incepe sa il pun in aplicare, si voi reusi. Lestat de Lioncourt trece peste orice, supravietuieste si obtine ce vrea, iar bucatica din mine care e ca el imi ajunge pentru o viata de om...

"Time manipulates your heart, preconceptions torn apart
Begin to doubt my state of mind
But I won't go down on what I said
I won't retract convictions read
I may perplex, but I'm not blind

You could resurrect a thousand words to deceive me more and more
A thousand words will give the reasons why I don't need you anymore"

My New Orleans

2005-04-20T19:58:00.000-07:00

Cu privirea abandonata in lumina halucinogena a unui apus sangeriu... m-am gandit brusc la Lestat... personajul care m-a fascinat mai mult decat oricare altul, si pe care nu voi inceta vreodata sa il iubesc. Lestat e invincibil... in orice incurcatura ar intra, ar iesi mereu victorios, ar invinge Iadul si Raiul... este o combinatie unica de rafinament, instinct animalic, ironie, intelepciune, putere si forta nemasurata, iubire in cea mai pura forma, pasiune de o intensitate mai mare decat poate duce un om, frumusete, spirit demonic si spirit angelic, framantare, durere si tristete, eternitate, sfarsit si nebunie.... Am inchis ochii, si pret de o secunda, am regasit lumea in care sufletul meu traieste in secret, o lume a unui New Orleans de secol 18, in care eu sunt Lestat de Lioncourt, New Orleans-ul e al meu, pe de-a intregul al meu, si o data cu acest oras, esenta a fiintei mele, intreaga lume e a mea... eternitatea si timpul si spatiul, pe de-a intregul ale mele....

Acum cateva saptamani mi-am indeplinit unul din marile mele vise, am fost la New Orleans. (poze puteti sa vedeti la
http://uk.pg.photos.yahoo.com/ph/jovigirl210186/my_photos) A fost o experienta cel putin stranie. New Orleans-ul e straniu... poate de aceea ma si atrage atat de mult. De fapt, ma atrage din cauza cartilor lui Anne Rice, cartile adolescentei mele (nebunia literara pe care mi-am permis-o pe langa lecturile intelectuale si conventionale, dar care, ca orice nebunie, mi-a lasat cel mai dulce gust)

Intr-un fel, nu a fost ce ma asteptam. Cred ca eu ma asteptam sa vizitez Lafayette Cemetery, un loc de-a dreptul mistic pentru mine... si in timpul unei plimbari solitare, reflectand la viata si la moarte, la efemeritate si eternitate, sa imi iasa in cale Lestat, care sa isi dea seama instantaneu ca isi doreste compania mea, si ca merit sa traiesc pentru totdeauna... si sa devin noul lui prieten nemuritor... sa cutreieram lumea asa cum numai doi nemuritori o pot face....

Dar, am fost intr-o duminica, si cimitirele sunt inchise duminica in New Orleans (!)... iar plimbarea nu ar fi fost solitara si prilej de filozofare, eram cu inca cineva... si in realitate pe portile cimitirelor scrie "enter at your own risk", din cauza hotilor. Cimitirele sunt periculoase, si nu din cauza fiintelor magice, nemuritoare si atotputernice, si nici din cauza spiritelor razbunatoare ale faimoaselor Voodoo Queens, ci din cauza unor oameni mici si murdari....

Pe strazile New Orleans-ului nu merg barbati inalti imbracati in catifea rosie scumpa cu mansete de dantela frantuzeasca, nici trasuri, si nici ametitoare frumuseti creole... New Orleans-ul este plin, plin de turisti in tricou si slapi, care se imbulzesc pe strazi, striga si stau ore intregi la coada la Cafe Du Monde (cafeaua nu mi s-a parut deloc deosebita, faimoasele beignets care se gasesc chipurile numai si numai acolo, imi facea Yuky cand eram mica, exact la fel... practic era o terasa destul de murdara, fara scrumiere, cu un servici care lasa de dorit, iar eu personal mereu ma simteam prost ca stateam la o masa, cand afara mai erau 40 de oameni la coada... asa ca toata lumea e extrem de grabita... nu e ceva de savurat, Cafe Du Monde, e ceva de taiat de pe lista de obiective turistice... sa zici ca ai fost). Cele cred ca 10 magazine cu titluri de genul "Reverend Zombie's Voodoo Shop", care arata amenintator si misterios-demonic pe dinafara, pe dinauntru vand fleacuri ca la Meli Melo. In fata Catedralei St. Louis (dezamagitor de ne-impunatoare, fiind de curand reconstruita si pictata, si pierzand orice urma de vechi) sunt zeci de masute de plastic la care stau ghicitori in palma, prezicatori si cititori in carti de Tarot. Am facut-o si pe asta. Femeia care mi-a citit in palma si in Tarot nu mi-a spus nimic care sa imi intoarca lumea pe dos. Cu siguranta nu era o regina Voodoo, si nici o talentata vrajitoare, cu puteri care sa ma faca sa ma indoiesc de tot ce am crezut vreodata despre realitate. Mi-o imaginam strangandu-si masuta mica de plastic, ducandu-se sa cumpere paine si castraveti, si trantindu-se pe canapea la televizor.

New Orleans mi s-a parut cea mai derutanta combinatie de industrial, cu vechi si cu ultra-nou... Zonele destul de dubioase, cu depozite, constructii si fabrici, dau imediat in French Quarter, Vieux Carre, si Bourbon Street, care pastreaza inca mare parte din magia care le-a facut legendare, dar care dau si ele imediat intr-o alta lume, a magazinelor luxoase, hotelurilor, zgarie-norilor si a reclamelor cat casa mea de mare, atarnate parca in cer, si care, in litere imense si de prost-gust, promit salvarea si Raiul daca donezi nu stiu cat bisericii preotului Bob, care zambeste implinit si increzator pe un fundal rosu... Sunt lumi antiparalele, care vietuiesc una langa alta, cu granite imposibil de determinat exact, si care sunt populate de cam aceeasi oameni. Din punctul asta de vedere mi s-a parut extrem de straniu totul, ca o pictura post-modernista, care amesteca o portocala cu o surubelnita, totul in forma de urangutan. E imposibil si e ireal, dar totusi e acolo....

Nu l-am descoperit pe Lestat, si nici atmosfera din Cronicile Vampirilor; am dat nas in nas cu realitatea, dar eu si imaginatia mea nu putem fi invinse atat de usor. A fost totusi, fara cea mai mica ezitare, o experienta absolut fantastica. Pe moment eu am fost absolut fermecata, si totul mi se parea vrajit. Poate si pentru ca daca mi-ar fi spus cineva in clasa a 9-a, cand de-abia descopeream Cronicile Vampirilor si ma uitam la "Interviu cu un Vampir" o data pe saptamana, ca o sa ma plimb intr-o zi pe Bourbon Street, i-as fi ras in nas.
Dar cred ca mai ales pentru ca in mintea si in sufletul meu ramane etern si neclintit un New Orleans vechi, cu catifea si dantela, Voodoo Queens, trasuri, conacuri si plantatii, baluri mascate si "ma cherie"...

Affirmation

2005-04-17T22:41:00.000-07:00

Savage Garden e una din formatiile copilariei si adolescentei mele, e "up there" alaturi de Bon Jovi, Springsteen, Bryan Adams si Metallica. E o muzica de care voi fi mereu profund atasata, si pe care o simt ca pe un prieten bun... Chiar daca nu m-am vazut cu Alina de 5 luni de zile, stiu ca suntem impreuna, ca o simt langa mine mereu, si ca momentul revederii va fi ca o reintegrare in Univers. Asa e cu oricare din trupele enumerate mai sus... De ceva vreme nu am mai ascultat deloc muzica, nu am mai facut asa ceva vreodata - dovada cat de screwed up am fost. Parte pentru ca aveam cam 20GB de muzica pe vechiul hard, de pe care am pierdut absolut tot, si mi-a fost mult prea lene sa o iau de la capat cu incarcarea CD-urilor cu muzica pe noul hard... In seara asta, invatand la fizica pentru examenul de maine, reascult Savage Garden, si brusc ma regasesc, si totul pare sa aiba sens. Everything falls into place... Sunt extrem de legata de melodiile astea, le-am ascultat cu sfintenie timp de ani si ani, si la fiecare reascultare, adierea anilor trecuti reinvie si ma inconjoara ca o patura moale intr-o noapte de iarna... In seara asta, fiecare sentiment care m-a dominat vreodata imi revine in suflet, exact asa cum l-am simtit o data, demult, alinat si purtat departe de muzica... Si in felul asta ma regasesc, lumea redevine a mea, viata capata din nou sens, Universul ma recunoaste ca pe un prieten vechi, si ma reintegreaza in locul destinat mie inainte de crearea timpului...

In seara asta ma simt libera, si simt ca nu trebuie sa ma justific in fata nimanui. In seara asta, eu stiu cine sunt, ce fac, si ce vreau... Eu si muzica mea stim, si imi pare de ajuns... In seara asta... Viitorul de care imi era atat de teama ieri pare din nou o provocare, un mister binevenit, asa cum mi se parea "cand eram tanara", lol, adica acum vreo 2-3 ani... Simt din nou ca drumul pe care merg ascunde inca multe surprize, si promisiunea celor placute ma imbata... In seara asta nu ma mai simt batrana si obosita, asa cum ma tot simt de vreun an, simt ca am de fapt 19 ani, simt ca lumea e in secret a mea, si ca inca mai am timp... Un timp bun, in care ma asteapta lucruri bune, un timp in care ma voi simti ca in "Animal Song"... Sa fie optimism?... Hm. Tocmai am afirmat de curand ca eu nu pot fi optimista, dar... imi suna a optimism... "Would you like to make a run for it, would you like to take my hand?... Cause I want to live like animals, careless and free, I want to live, I want to run through the jungle, the wind in my hair and the sand at my feet..." Asa ma simt in seara asta...

"The city calls your name, and I can't move on.... Am I all alone in the Universe?... there's no love on these streets..." Melodia se schimba, sentimentul se transforma si el... Azi sufletul meu pare a fi o potiune in care un batran alchimist a readus la viata toate vechile ingrediente ale fiintei mele, in perfecta combinatie a secretului curgerii timpului, intr-o reactie in permanenta miscare, nelinistita, neasteptata, dar totusi armonioasa... Sa fie potiunea perfecta?... Implinirea muncii de o viata a batranului alchimist?... Nu, lipsesc cateva ingrediente inca, dar e promisiunea potiunii perfecte... Inca mai are cativa ani buni alchimistul...

"She's taken her time making up the reasons, to justify all the hurt inside, guess she knows from their smiles and the look in their eyes, everyone's got a theory about the bitter one... But somewhere in a private place, she packs her bags for outer space....." Melodia despre mine...

Proof of life

2005-04-16T09:36:00.000-07:00

"There's another world inside of me that you may never see, there's secrets in this life that I can't hide, somewhere in this darkness there's a light that I can't find, well maybe it's too far away, or maybe I'm just blind... Maybe I'm just blind... So hold me when I'm here, right me when I'm wrong, hold me when I'm scared, and love me when I'm gone... everything I am, and everything in me, wants to be the one you wanted me to be, I'll never let you down, even if I could, I'd give up everything if only for your good, so hold me when I'm here, right me when I'm wrong, you can hold me when I'm scared, you won't always be there, so love me when I'm gone... ROAMING THROUGH THIS DARKNESS, I'M ALIVE BUT I'M ALONE, PART OF ME IS FIGHTING THIS BUT PART OF ME IS GONE..." (3 Doors Down - "When I'm gone", noua mea melodie-obsesie... de o saptamana o ascult pe repeat..)

Am primit de curand un mail care a contrabalansat toate comentariile oarecum neplacute pe care le-am mai primit pe parcurs, asa ca iata-ma din nou scriind pe faimosul meu blog. Cine ma cunoaste cat de cat stie ca nu apreciez sfaturile care nu sunt de fapt aceeasi opinie cu a mea :P OK, poate nu sunt chiar atat de radicala, I can take a good advice, dar... toata treaba asta cu intorsul meu acasa a devenit extrem de controversata, si decizia asta a fost un drum neasteptat de sinuos si neplacut. De aproape 5 luni, cam 70% din toata energia mea a fost investita intr-o permanenta oscilatie, in luarea primei decizii cu adevarat radicale din viata mea, in incercarea de a trece peste o stare de profunda indecizie. Am pierdut ceva prieteni pe drumul asta, destul de multi daca stau sa ma gandesc, am pierdut inca putin din inocenta si credinta, daca mai era cazul, si din pacate stiu ca nu se vor mai intoarce vreodata. Am si invatat multe si am si castigat multe pe parcurs, dar... there's only so much I can take.

"Baby slow down, the end is not as fun as the start... Please stay a child, somewhere in your heart... I'll give you everything you want, except the thing that you want, you are the first one of your kind... And you feel like no one before, you steal right under my door, I kneel, cause I want you some more, I want the lot of what you got, and I want nothing that you're not... Everywhere you go, you shout it, you don't have to be shy about it... Some things you shouldn't get too good at, like crying, smiling and celebrity... Some people have way too much confidence, baby..."

De fiecare data cand trece cam o luna fara sa ascult vreuna din trupele mele preferate, cand ascult din nou redescopar cat de mult ii iubesc, si simt ca plutesc. Acum e U2, ascultam "How to dismantle an atomic bomb", in special "Original of the species" pe repeat, si nu ma pot satura. Parca nu imi vine sa cred cat de mult imi place, cat de bine imi face... Melodia asta imi aduce aminte cat de dor imi e sa fiu in love, imi e atat, atat de dor... Asa mult imi doresc sa dansez cu cineva pe melodia asta, si sa fie totul atat de magic pe cat e melodia... Mi-e atat, atat de dor de putin magie... de putin mister... de mai putina realitate... de mai putine framantari, mai putine controverse, mai putine discutii.......

De maine in 4 saptamani ma intorc acasa. Pentru absolut prima oara, nu mai imi pasa de ce zice nimeni. Dar NIMENI. Pentru prima oara inot impotriva curentului, fara nici un fel de sentiment de vinovatie sau indoiala. Mereu am inotat importiva curentului, si mereu am fost pe dos decat ceilalti. Eram pe dos cand vroiam sa plec din tara, eram pe dos cand chiuleam de la exagerat de multe ore in liceu, si nu ca sa ma duc cu "gasca" in club sau in bar, ci peste drum cu Alina, sa manacam pizza de la buticul de langa liceu, si sa vorbim si sa radem, doar noi doua. Mereu, noi doua... (si ca sa o urmarim pe tanti de la librarie, LOL, ok, aici numai ea va sti la ce ma refer =)) ) Eram pe dos cand stateam acasa cand nu ieseam cu Alina, si lucram la mate 12 ore pe zi... Eram pe dos cand ascultam Metallica si Bon Jovi si Black Sabbath intr-o lume de hip-hop sau manele.

Si de data asta am descoperit ca sunt invers decat restul lumii, si aici ma refer la lumea care pleaca, la plecatii mei, printre care am trait timp de un an intr-o lume virtuala, a plecatilor... Asa cum am crezut cu ani in urma, la trecerea de la generala la liceu, ca imi voi gasi locul, am crezut si de data asta ca dezamagirea imensa care a fost liceul va fi compensata de o mult-asteptata "gasire a locului". Se pare ca ma prind mai greu, dar in sfarsit am inteles. Am inteles ca oriunde ma voi duce, si oriunde voi fi, nu imi voi "gasi locul", si nu ma voi simti in largul meu intr-un colectiv, si ca nu voi simti vreodata ca apartin vreunui colectiv. Si asta pentru ca "locul" ala magic pe care il tot caut de atatia ani era mereu in fata mea. "Locul meu" il port in mine, e in noptile de vara cand lucram cu mama la mate, in zecile de caiete de mate lucrate, in teancurile de caiete de mate goale, asteptand sa fie lucrate, e in legatura cu adevarat magica dintre mine si Alina, in magia de la mine din camera, tesuta in posterele uzate si in peretii plini de scotch, in citatatele de pe usa, in cartile de pe pat, in tablourile pictate de Yuky si de mama, in vraful de CD-uri, in amintirea momentului in care am primit primul meu casetofon, si am putut asculta unica mea caseta, cu Bryan Adams (poate the happiest moment of my life...), in amintirea orei de franceza in care m-am asezat langa Alina, pentru a ramane mereu langa ea, in sevaletul din camera mamei, in biblioteca de matematica din camera mamei, in vara in care am stat in curte si am pictat vase de lut, in gradina lui tata, in discutiile nocturne cu Yuky, in blana moale si pufoasa a pisicilor mele, in moaca zbanghie ca cainelui..... Si cand deja un "loc" ti se potriveste perfect, te completeaza, si te apropie mereu de cel mai bun om care poti fi... nu stiu daca vreun alt loc s-ar mai putea compara. A trebuit sa vin pana aici ca sa inteleg si ca sa imi potolesc dorul de duca. Imi vreau locul inapoi, vreau sa simt din nou ca sunt eu, vreau sa nu mai simt ca sunt singura piesa din puzzle care are marginile aiurea, dintr-o eroare in fabrica, care nu se va potrivi niciodata in marele puzzle, si care sta singura pe margine, asteptand un puzzle poate mai mic, dar plin de piese asa cu marginile aiurea ca ale ei. Ok, ultima parte.. asa m-am simtit toata viata, si cred ca asa ma voi simti mereu, dar... well, you know what I mean :P

"I'm around the corner from anything that's real, I'm across the road from hope, I'm under the bridge in a rip tide that's taken everything I call my own...One step closer to knowing,,, One step closer to knowing... I'm on an island in a busy intersection, I can't go forward, now I can't turn back, can't see the future, it's getting away from me, I just watch the tail lights glowing... One step closer to knowing, one step closer to knowing... I'm hanging out to dry, in my old clothes, finger still red with the prick of an old rose... Well the heart that hurts is a heart that beats, can you hear the drummer drumming.... One step closer to knowing, one step closer to knowing..."

Nu stiu de ce tresar de fiecare data cand aud "I would never give up love to find romance"... It never was love, and I know it...

"Take this soul, stranded in some skin and bones,
Take this soul and make it sing, sing...
Take these hands, teach them how to carry,
Take these hands, don't make a fist, no...
Take this mouth, so quick to criticize,
Take this mouth, give it a kiss..."

Acum, intr-o zi frumoasa cu soare, intr-un taram strain si indepartat, cu un vant placut prin parul lung, lasat liber, cu un ghiozdan plin de carti, si visand la plecare (din nou), cu decizia de a face ceea ce e bine pentru mine, cu o decizie luata dupa niste framantari care m-au lasat franta de oboseala si golita pe dinauntru, scriind versuri pe masura ce le aud in melodiile pe care le iubesc atat de mult, purtata de sunetul drag si familiar al chitarilor intr-o lume in care gasesc cate o bucatica de vraja, cu un sentiment de singuratate mai puternic decat a fost vreodata, cu un dor abisal de cineva care sa ma faca sa ma simt ca si cum as asculta "Return to Innocence" pe repeat, cu un viitor confuz, care momentan e un mister total pentru mine si care ma sperie mai mult decat orice, acum, de-abia acum, simt ca intr-adevar pot sa trec si prin zid.

TAKE THIS HEART,
TAKE THIS HEART,
TAKE THIS HEART,
AND MAKE IT BREAK

Fields of gold

2005-03-01T21:19:00.000-08:00

Ok, stiu ca baietii o sa rada si o sa dea ochii peste cap, dar tocmai am vazut Cold Mountain, si da, am plans, si da, mi-a placut la nebunie. Asta in mod obligatoriu trebuie vizionat de cel putin 3 ori cu mama si Alina. Eram sigura ca Inman o sa moara, si m-am enervat la culme... Urasc finalurile de genul asta... de ce nu putea sa fie happy end? I'm a sucker for happy endings..... iubesc feelingul pe care il am dupa un happy end, imi zic "bun, e in regula", si ma pot culca linistita, cu un sentiment de pace interioara, dintr-o alta lume. Dintr-o lume cu happy endings. Asa prea ma trezeste la realitate, prea e... ca-n viata...

Asta a fost filmul zilei, melodia zilei a fost Sting, "Fields of Gold". Am mers pana la Blockbuster sa imi iau filmele, seara pe la apus, ascultand Fields of Gold pe repeat... am avut zi grea la servici, a mers bine, insa eram si sunt foarte obosita, dar parca plimbarea muzicala m-a reinviat... cand am intrat in magazin, era inca o lumina rosiatica de apus lenes, cand am iesit doua minute mai tarziu, era un intuneric apasator, intrerupt din cand in cand de cate un felinar cu lumina timida. Cat de repede poate disparea un apus... In seara asta de fiecare data cand ajungeam la o trecere de pietoni, lumina semaforului devenea rosie, si trebuia sa astept. Asta m-a intarziat cu cel putin doua minute. Toata viata imi este intarziata cu acele doua minute.

Incep sa realizez ce mi se intampla. Mi-a luat destul de mult, aproape un an, dar incep sa ma obisnuiesc cu ideea ca am 19 ani, ca sunt la facultate, ca am servici, ca am $20 in cont pana iau salariu, ca nu stiu unde voi locui in toamna, ca in mod clar nu mai sunt acasa, ca trebuie sa cumpar lapte, ca data viitoare cand imi cumpar conserve va trebui sa imi cumpar si un deschizator de conserve, ca trebuie sa ma uit pe geam inainte sa plec de acasa ca sa vad daca ploua sau nu, ca trebuie sa incui usa inainte sa adorm, ca exista deadline-uri si sefi, ca exista vise care se implinesc si altele care nu, ca exista vise implinite care iti doresti sa nu se fi implinit, ca sunt singura in partea asta a globului si trebuie sa ma descurc, ca am crescut inainte de vreme. Ca nu mai sunt aceeasi persoana care eram cand am plecat. Am deseori asa-numitele atacuri de panica, momente cand toate gandurile astea imi napadesc mintea complet, cand parca se face intuneric, si ma simt atat de singura, si imi e atat de frica incat nu mai pot sa respir. De cele mai multe ori noaptea tarziu, dupa ce sting lumina la birou, si inchid laptopul, dupa ce ziua s-a terminat, deadline-ul a fost implinit, meetingul a decurs bine, si s-a dat publish post la blog... e intuneric si incerc sa adorm, dar sunt atat de incordata, si mi se face atat de frica. Dar ma gandesc imediat ca acasa e de-abia dimineata, ca motanul Pitus probabil se intinde lenes la mine in pat, si zambesc... Au trecut doua luni de cand am plecat, mai sunt inca doua jumate. Soon, very soon. Soon, I'll be home, where the heart is... where the hurt is.

Happy Martisor!

2005-03-01T10:16:00.000-08:00

Azi era ziua cand ma duceam la scoala si primeam multe martisoare, si radeam cu Alina de cele mai traznite, sau le schimbam intre noi. Era frumos de martisor...

In 2 saptamani o sa am iar vacanta o saptamana, faimoasa "spring break", in care toata lumea pleaca. Ma deprima chestia asta. Nu am fost niciodata obsedata de chestii de genul asta, de date anume cand TREBUIE sa faci ceva, gen mers obligatoriu la mare de 1 Mai, sau Valentine's Day etc etc. Dar totusi gandul la inca o saptamana in care voi fi singura persoana ramasa in campus, 9 zile cu tot cu weekenduri... 9 zile de totala solitudine. Va trebui sa ii vad pe toti cum pleaca, zambitori si fericiti, cu prieteni si prietene, sau ducandu-se acasa, urcandu-se in masinile parintilor... si va trebui sa ii vad cum se intorc, la fel de zambitori. As fi vrut sa merg la New Orleans, dar nu am curajul sa merg singura din oras in oras asa, sa n-am unde sa stau, sa n-am pe cine sa sun daca raman pe undeva. O sa merg eu si la New Orleans, candva. Sper. Oricum, lucrurile merg mai bine cand am scoala si servici, saptamanile trec extrem de repede. Problema e perioadele astea fara scoala. Astea trec infernal de greu, si de fapt in timpul ultimei astfel de vacante s-a inrautatit atat de tare depresia mea. Sper de data asta sa nu se mai intample, macar acum stiu care e pericolul, si o sa fac tot posibilul sa evit o noua cadere. Sunt destule dvd-uri de vazut, destule carti de citit, si God knows destul de munca de muncit. Dar, cu toate astea, stiu de pe acum cata tristete si furie se va aduna in mine cand ii voi vedea pe toti cum pleaca, si eu voi ramane. Singura.

Poza cu Gab

2005-02-27T21:51:00.000-08:00

P2270008
Originally uploaded by jovi girl.

M-am adancit foarte mult in munca, lucrez extrem de bine cu Horst, ma intereseaza foarte mult ce fac, ma preocupa si imi place foarte mult ce fac. E un feeling bun de tot...

In alta ordine de idei, tocmai am vazut Minority Report (e saptamana Tom Cruise) Demential film, exceptional. Asta trebuia vazut cu tata. Poate cumpar DVD-ul... Cred ca asta o sa fac, merita.. Maine, o alta zi... Scoala, servici... dar parca mai degraba de-abia astept de data asta....

Ceremonie

2005-02-27T21:48:00.000-08:00

P2270007
Originally uploaded by jovi girl.

Azi a fost o zi frumoasa. A fost ceremonia aia pentru cei cu medie maxima la LSU. M-am bucurat foarte mult ca au venit si Ed si Gab... Asta e poza cu Ed si Florin... M-am simtit destul de bine. Toti aveau parintii in sala, eu nu, si mi-au dat cateva lacrimute din cauza asta, dar totusi cand am urcat pe scena sa-mi iau diploma, erau doi oameni in public care imi faceau cu mana, si care faceau poze, si carora le-am putut zambi si face discret cu mana. Mi-a facut enorm de bine chestia asta.

Rain Man

2005-02-26T14:40:00.000-08:00

Din motive necunoscute, l-am visat pe Tom Cruise azi-noapte (frumos vis...) asa ca m-am dus sa inchiriez niste filme cu el. Tocmai am revazut cu mare placere Rain Man... Superb film, poate o sa si cumpar DVD-ul...

Am fost certata ca am fost lenesa cu blogul in ultimele zile. Well, viata a intrat cat de cat in normal, scoala, servici si Blockbuster in mare... Acum e partea aia din film cand se pune muzica pe fundal cateva minute, si se arata cum rasaritul se transforma in apus, cerul innorat se lumineaza si se arata copacii inmuguriti, peronajul principal e aratat trecand grabit prin campus, sau noaptea tarziu la birou... In film acum se arata ca trece timpul. Pana la urmatoarea intorsura in actiune, doar trece timpul... Asta dureaza cateva secunde in film, in realitate ceva mai mult.

Pana una alta, am decis de ceva vreme ca ma voi intoarce aici la toamna. Nu am decis asta din motive rationale (evident, eu si ratiunea...) ci pur si simplu pentru ca am simtit ca asta trebuie facut. Asta trebuie sa fac. O simt. That simple. Just do it. Va fi greu... Cateodata foarte greu. Dar daca am trecut peste perioada asta, voi trece si peste altele. Cam atat din Louisiana for now...

Adaugare

2005-02-23T23:35:00.000-08:00

Ok... am zis ca Here Without You e melodia cheie pentru plecarea mea in America... acum ca iar am lasat iTunes de nebun, ma intreb daca e chiar asta sau ceva O-Zone... Lol... greu de zis... A, sau, oau, AB4, "Hol"... asta chiar imi place... mersi Sorin ca mi-ai gasit-o!

Plush

2005-02-23T22:57:00.000-08:00

Animale
Originally uploaded by jovi girl.

Mai nou cea mai mare bucurie pe care pot sa mi-o fac pe aici e sa imi iau animale de plus. Am fost in culmea fericirii cand dupa Valentine's Day, toate animalutele de ocazie erau la 50% reducere, le-am cumparat pe toate. Mor dupa rata aia. Azi de fericire ca am luat salariu mi-am mai luat un urs, pe care il iubesc la nebunie. Are asa o moaca oropsita... Nu stiu de ce, dar imi fac bine... Imi face bine sa le tin in brate si sa ma minunez cat sunt de moi si pufoase... Probabil pentru ca mi-e atat de dor de pisici.

Lucram la mate si am lasat iTunes sa cante, si a inceput o melodie pe care nu am mai ascultat-o de multa vreme.. de fapt de numai o luna si un pic, dar mi se pare ca au trecut ani intregi de atunci... de la a doua mea plecare in State... nu cred ca o sa uit drumul ala vreodata. Nu pot sa inteleg cum de am facut asa ceva, dar mi-am uitat tocmai CD-playerul cand am plecat de acasa plangand. Mi-am dat seama de-abia la aeroport, cand despartirea de parinti a fost infiorator de dureroasa... era prea tarziu sa mergem inapoi dupa el... gandul de a calatori cele peste 30 de ore care imi iau sa ajung aici, fara sa pot asculta muzica, de a sta asa aiurea timp de 10 ore in drumul de la Paris la Atlanta era prea mult pentru mine... mi se parea ca lumea se prabuseste peste mine si ca nu voi supravietui drumului. Fara muzica sunt un om mort... Dar, nu mai puteam face nimic, si trebuia sa ma resemnez... asa ca iata-ma asezata in avionul spre Paris, la geam, plangand incetisor, fericita ca nu sta nimeni langa mine sa ma vada. Dupa vreo 10 minute, apare pilotul langa mine, care ma intreaba zambitor "domnisoara Craciun?" si eu zic da, gandindu-ma ca cine stie ce mai vrea si asta. Iar pilotul imi inmaneaza gentuta mea draga, cu CD-playerul. Iar am avut asa o secunda in care m-am pierdut complet, intrebandu-ma daca chiar am innebunit de tot... Privirea mea i-a spus pilotului ca mi-a daruit ceva mai pretios ca aurul. Mi-am dat seama ca ai mei au facut ceva, cumva, si mi-au adus gentuta...... Am fost coplesita de cat de mult ma pot iubi, si am izbucnit din nou in lacrimi, mai mult lacrimi de uimire... de uimire cata dragoste imi poarta...

Tot drumul spre Baton Rouge am plans, cu scurte pauze de somn confuz si nelinistit, si am ascultat o singura melodie... 3 Doors Down, "Here without you"... Toate astea mi-au revenit in minte acum, cand am auzit din nou aceasta melodie, pe care o consider melodia esentiala si reprezentativa pentru experienta mea americana. Imi facusem un intreg playlist pentru drum... melodiile de plecare, melodiile de drum... de "on the road"... Metallica, "Turn the Page" (here I am, on the road again... whne you're riding 16 hours, there's nothing much to do, and you don't feel much like riding, you just wish the trip was through... ma intareste cat de cat, ma gandesc ca daca batranul Hetfield poate, pot si eu...) Green Day, "Boulevard of Broken Dreams" (I walk a lonely road, the only one that I have ever known, don't know where it goes, but it's only me and I walk alone... my shadow's only one that walks beside me...) Aerosmith, "Dream On" (Half my life is in books' written pages/ Live and learn from fools and from sages/ You know it's true/ All the things, come back to you/ Sing with me, sing for the year/ Sing for the laugh and sing for the tear/ Sing with me, if it's just for today/ Maybe tomorrow the good Lord will take you away")

si Springsteen, "Streets of Philadelphia", Mark Knopfler, "Sailing to Philadelphia" (ar trebui sa vizitez orasul ala intr-o zi...) sau Sting, "Fields of Gold", ultimele poate in primul rand pentru ca suna atat de trist...

Cu toate astea, am ascultat o singura melodie...

"A hundred days had made me older
since the last time that I saw your pretty face

A thousand lights had made me colder and I don't think I can look at this the same

But all the miles that separate
They disappear now when I'm dreaming of your face

I'm here without you baby
but your still on my lonely mind
I think about you baby
and I dream about you all the time
I'm here without you baby
but your still with me in my dreams
And tonight it's only you and me

The miles just keep rollin
as the people either way to say hello
I've heard this life is overrated
but I hope that it gets better as we go

I'm here without you baby
but your still on my lonely mind
I think about you baby
and I dream about you all the time
I'm here without you baby
but your still with me in my dreams
And tonight girl it's only you and me

Everything I know,
and anywhere I go
it gets hard but it won't take away my love
And when the last one falls,
when it's all said and done
it get hard but it won't take away my love"

Patratele

2005-02-23T20:08:00.000-08:00

26
Originally uploaded by jovi girl.

Chiar trebuia sa pun poza asta pe blog, este noua mea poza preferata... am descoperit-o ieri pe net... mi se pare prea superba...

Sunt extrem de fericita ca am gasit caiet cu patratele azi. Nu as fi crezut, dar caietele "de matematica" aici sunt extrem de rare, si se numesc "lab books". Sunt si de 4 ori mai scumpe decat restul, dar merita. Nimic nu se compara cu lumina lampii de pe birou, luminand mii de patratele de hartie moale, tarziu in noapte, tarziu in suflet... derivatele partiale par sa stea mai comfortabil pe patratele, par sa isi dezvaluie secretele mai usor.... se simt atat de bine, cocotata fiecare derivata pe patratelul ei, incat parca nu le mai pasa ca se dezbraca un pic de mistere... pana si problemele, o data ce le copiezi cerinta, si o desparti in patratele, par sa se relaxeze putin, si iti fac discret cu ochiul, sugerand o solutie....

Maine, examen la analiza, si pana atunci, o noapte si o dimineata pierdute printre patratele...

Raci

2005-02-22T19:50:00.000-08:00

crawfish
Originally uploaded by jovi girl.

Da, oameni buni, am mancat raci!!! Nu credeam, dar am facut-o si pe asta. Chiar destul de acceptabili, mai ales atata vreme cat mi-i curata seful meu, Ed, si cat nu ma uitam la ei!

Experienta pe care o asteptam a fi interesanta, a fost exact asa. Dupa problemele pe care le-am avut de curand, cei de la servici au fost de parere ca sunt sanse sa mi se intample din nou, ceea ce e absolut adevarat, asa ca m-au pus sa ma duc la counselor. Cum mereu am fost un fan al Clanului Soprano, am zis ca merita sa ma duc macar o data, sa vad si eu cum e. Ma asteptam sa fie o tampenie inutila, dar spre surprinderea mea, mi-a placut extrem de mult, asa ca o sa mai repet experienta. E fantastic sa stii ca poti sa spui cuiva absolut ORICE, fara sa fii judecat, fara sa primesti o spranceana ridicata, in cel mai rau caz sa primesti un sfat bun. E foarte posibil sa primesc mai multe sprancene ridicate pentru ca mi-a placut chestia asta, de aceea aveam si ceva emotii sa scriu asta pe blog. Dar, I don't really care. Cum nu am prieteni aici (ma refer la prieteni de varsta mea, nu la cei de la servici, care imi sunt fara indoiala niste prieteni minunati) acum am pe cineva care imi asculta aberatiile timp de o ora pe saptamana, si pe gratis!

Imi place enorm sa lucrez cu Horst (profesor neamt de matematica) si simt ca pasiunea pentru matematica imi reinvie din ce in ce mai mult. Apatia si dezinteresul total care m-au dominat in ultima vreme incep sa se evapore, rapid si sigur...

Dupa examen

2005-02-21T09:20:00.000-08:00

Inca un examen out of the way, mai am unu joi, si am scapat pentru cel putin 2 saptamani. M-am enervat dupa examen ca inca nu era deschis la orez. Damn.

Mi-a luat cam o saptamana sa inteleg sistemul semafoarelor cu buton, dar si mai mult mi-a luat altceva... Am observat de cand am venit aici ca toaletele din toate cladirile au o cabina cam de 4 ori mai mare decat celelalte normale. Chiar nu intelegeam la ce bun atata risipa de spatiu. In sfarsit, dupa aproape o luna, am inteles, coreland si cu semnul de pe usa, care e rostul: spatiul ala este pentru ca sa poata intra cei in carucior. Am ramas stupefiata. Eu nu m-as fi gandit, nu mi-am pus niciodata problema, ce face un om in carucior, daca are nevoie sa mearga la toaleta intr-o cladire publica. Americanii sunt ciudati, straini, si le place sa poarte papuci prea mult, pana si iarna, in papuci si ciorapi. Dar uite ca lor le-a trecut prin minte intrebarea asta, au gasit un raspuns, si au rezolvat problema. Sau poate ca un invalid a ridicat timid mana si le-a atras atentia, dar diferenta e ca aici l-a si ascultat cineva. Papucii lor de americani......

Azi ma asteapta o experienta cel putin interesanta, despre care nu m-am decis daca sa scriu pe blog sau nu... Va tin in suspans :P

Orez

2005-02-20T12:58:00.000-08:00

Aproape in fiecare zi imi cumpar o caserola cu orez si vin aici la masa la care stau acum, afara, ca sa pot fuma. Problema e ca orezul e atat de picant incat niciodata nu il pot manca pe tot. Si totusi in fiecare zi ma duc la tanti aia care gateste orez la Union, si cer sa-mi puna pe orez aceeasi carne de pui si acelasi sos picant care ma face sa ma insotesc cu atatea servetele. Nu stiu de ce fac asta.

Iar ploua aici. Spre deosebire de vremea cu soare, ploaia mereu imi aminteste de casa. Soarele trebuie sa aiba o anumita culoare, trebuie sa cada pe pamant intr-un anume fel, ca sa imi aduca in fata ochilor razele care se preling prin usa cu grilaj in sufragerie, sau prin perdele la mine in camera, sau printre cladirile vechi de la Romana. Ploaia cred ca e la fel peste tot, e un limbaj universal, ca matematica, sau lacrimile, sau sticla de Coca-Cola. Mereu imi aminteste de o zi prin clasa a 10-a mi se pare, cand am venit pe jos de la liceu, si ploua incet si rar... Imi amintesc fiecare pas din acea plimbare, fiecare casa darapanata, fiecare bloc impunator de sticla, fiecare trecator trist...

Imi aduc aminte cand eram eu si Alina "mai mici" si ne uitam la vreun film cu o tipa care traia singura, asa independenta, care se ducea la servici sau la scoala... si ne doream sa fim si noi asa. Ne doream pentru ca, fiind un film, stiam ca o sa se intample ceva. In film, fata care lua cina singura intr-o seara ploioasa, intr-un cheap American diner, niciodata nu se ducea singura acasa ca sa scrie in blog. In acel diner se intampla ceva. Aparea Fat-Frumos, sau o fosta mare iubire crezuta pierduta pentru totdeauna isi gasea drumul spre acelasi cheap diner... si, fiind un film, stiam ca in final o sa ramana impreuna si o sa live happily ever after. Cred ca eu si Alina nu ne-am gandit niciodata ca in filme nu arata anii sau lunile sau saptamanile cand fata totusi a luat cina singura si nu a aparut nimeni, si nu s-a intamplat nimic. Cine ar face un film despre asta? Asta e diferenta dintre film si realitate, in film stii ca se va intampla ceva, ca ziua aceea e una importanta, in realitate nu poti decat sa speri ca se va intampla ceva la un moment dat, dar niciodata nu stii cu certitudine daca speri degeaba sau nu.

Maine iar am examen.

Louisiana Skies

2005-02-18T16:26:00.000-08:00

P1210001
Originally uploaded by jovi girl.

pentru Mihai cel mare si albastru

Tata avea o vorba, "acu e luni, joi vine gunoiul, si iar e weekend." Saptamanile trec extrem de repede cand am scoala si servici. De cele mai multe ori am senzatia ca ieri am plecat de acasa pentru prima oara, si cand ma gandesc ca la sfarsitul semestrului asta voi fi completat un an intreg de facultate in America, efectiv nu imi vine sa cred. Poate si de-asta ma simt atat de homesick, pentru ca inca nu m-am obsinuit cu situatia. Inca mi se pare un vis, mi se pare ceva incredibil. Eu, care nici macar cu trenul nu am fost acasa, si care din tot Bucurestiul stiu sa ajung doar la liceu si la Romana, sa fiu deodata aici, atat de incredibil de departe. In curand, aproape un an... un an de la terminarea liceului... ce soc a fost asta pentru mine! Multe lucruri ai impresia ca vor dura pentru totdeauna... Un an de cand a trebuit sa ma maturizez cu 10 ani... si tot copil am ramas!
Inca ma mai uit la pozele de la absolvire, si nu imi vine sa cred ca s-a terminat totul.

Azi am primit un mail superb, care insa m-a surprins enorm de mult. In viata niciodata nu iti iese nimic asa cum te astepti sa-ti iasa. Constat cu stupoare ca exact oamenii care eram convinsa ca vor citi blogul, nu il citesc, si in schimb niste oameni la care nu m-as fi gandit vreodata, il citesc. Ceea ce nu ma deranjeaza, dar ma surprinde. In orice caz... multi dintre ei au ajuns sa ma cunoasca poate mai mult si mai indeaproape decat ar fi facut-o vreodata "live". Toata chestia cu plecatul a avut niste consecinte pe care nu as fi putut sa le anticipez, si m-a schimbat in feluri in care nu as fi crezut posibil. Distanta enorma care ma separa de casa nu a facut nimic altceva decat sa ma apropie mai mult de casa, mai mult decat am fost vreodata. Ironic.

La servici lucrez acum cu un prof de mate, care e de parere ca sunt "a pure mathematician", cu care ma inteleg foarte bine, si care mi-a pus in brate 2 carti cu metode numerice pentru ecuatii diferentiale cu derivate partiale, si tot ce tre sa fac e sa le invat. Deci practic sunt platita ca sa lucrez la mate! Hah, ce slujba mai buna pentru mine?? :) asta ma face putin mai fericita, sa am mintea ocupata cu ceva care ma intereseaza cu adevarat...

Si iata ca iar e weekend. Another lonely weekend in Louisiana. Luna februarie e ca si terminata, martie si aprilie vor trece intr-o clipita, iar apoi va veni in sfarsit mult ravnita luna mai. Sweet may, when I'm coming home...

Si iata ca te vazusi si "pe sticla", Mihai cel mare si albastru :)

Where I work

2005-02-18T08:22:00.000-08:00

PB250018
Originally uploaded by jovi girl.

Poza de test pt flickr, this is where I work...

Mii de multumiri Alex!!!!

Spring

2005-02-17T10:14:00.000-08:00

Mereu cand ma intreaba cineva, eu zic ca anotimpul meu preferat e toamna, vremea preferata ploaia (de acasa :P)... si poate iarna pe locul 2... pentru ca atunci simt ca vremea e in ton cu mine. Dar in fiecare an cand vine primavara simt ca renasc, si poate totusi primavara o iubesc cel mai mult, in secret insa. Aici e primavara de vreo 2 zile, si imi aminteste prea mult de primavara de acasa. Campusul e frumos de tot pe vreme cu soare, si as pune cu bucurie poze pe blog, dar nu imi dau seama unde pot gasi Picasa pentru mac deocamdata :( De cand am venit aici, cand e soarele asta frumos, am momente cand raman blocata cateva secunde in felul in care sorele cade pe o bucata de asfalt... e exact ca acasa... parca as fi pe strada mea, sau pe la Romana. Primavara inseamna pentru mine ca eu si Alina mergem prin Romana sa ne uitam la martisoare, nici noi nu stim de ce, ca nu cumparam nimic, dar cred ca ne place cum arata orasul... Pare mai vesel for a change... E o veche traditie, inca din acea fatidica ora de franceza de acum 5 ani, cand m-am asezat langa ea si am aflat cu stupoare ca citeam aceleasi carti, si am stiut intr-o secunda ca I found my best friend.

Prima primavara in Louisiana, prima primavara fara martisoare, fara privelistea teiului de la poarta mea inviind intr-o explozie de verde, a marului din curtea mea catarat din nou de pisicile redevenite jucause si cu chef de iesit pe afara la alergat. Prima primavara fara iesit la cumparaturi cu mama seara, fara mers la film cu Alina, fara bucatica de strada care se vede de la geamul meu, fara discutat carti cu tata, fara Yuky... Doar cu imaginea soarelui pe asfalt, care intr-un patratel de portocaliu cuprinde ani intregi de amintiri, si de atatea lucruri care imi doresc sa le fi pretuit mai mult atunci cand le aveam.

Pana una alta, viata aici merge putin mai bine. Am reusit sa ma adun, am facut f bine la examene, ma duc din nou la scoala (nu am pierdut nimic oricum, lol) azi incep un nou proiect la servici, de care sunt destul de incantata... Reusesc din nou sa fac ceea ce trebuie sa fac. Zilele nu mai sunt atat de lungi si groaznice, nu mai plang atat de mult, e bine... Dar asta nu inseamna ca e BINE. Inseamna doar ca imi mentin echilibrul incordandu-mi muschii la maxim, intr-o tensiune infernala, intr-o concentrare maxima. Ma mentin pe sarma, pentru ca m-am cam lovit cand mi-am dat drumul. Dar inca o data, nu inseamna ca e totul in regula. Inca nu am luat o decizie in legatura cu ce o sa fac la vara, de fapt la toamna, nu am nici cea mai vaga idee cum o sa iau o decizie vreodata, sau cand. Ce se va intampla dupa luna mai, cand ma intorc acasa, e un mister pentru mine. Ceea ce incerc sa spun e ca varianta de a ramane acasa nu e deloc scoasa de pe tapet, si ca parca nu imi vine sa recunosc ca ma simt ceva mai bine, de teama sa nu imi spuna toata lumea "a bun, vezi, ti-am zis io, deci poti sa ramai acolo!"

Acum sunt de fapt la un curs... usa clasei e deschisa, si chiar vis-a-vis e o baie, unde cineva trage apa incontinuu. Imi vine sa rad si incerc foarte tare sa ma abtin... Mama si tata, stiti de ce rad =))

Goodbye PowerBook, love you always...

2005-02-16T07:52:00.000-08:00

Hm, blogul meu incepe sa starneasca reactii :) am petrecut multe nopti citind zeci de bloguri si forumuri cu si despre romani "plecati". Sunt cu sutele, daca stii unde sa cauti, e un network foarte puternic. Which I'm glad to be part of...

Azi am dat PowerBook-ul inapoi :(( mi-au dat de la servici un PowerBook timp de o luna, dar cum nu prea se dau din astea la undergrazi, am ramas cu un iBook incepand de azi. Eram si sunt indragostita de acel PowerBook, cred ca am ramas semestrul asta mai mult pentru el :P Superb, superb... Mi se pare pur si simplu frumos, perfect, the PowerBook is just... BEAUTY... desigur, ma voi "multumi" si cu un iBook. Oricum nu visam eu acasa sa am asa ceva :P dar oricum, despartirea de PowerBook a fost trista, and I sure will miss it... aveam o relatie speciala cu el... lol... Imi trecea prin minte sa imi iau unul second hand de aici, daca nu ma mai intorc la toamna, macar sa raman cu un PowerBook, ca postere cu U2 si Nirvana mi-am luat :P Dar, chiar si la second hand nu exista sub $1600, asa ca... data viitoare.

Cam asa e si cu should I stay or should I go... PowerBook e acasa, iBook e Louisiana... am ramas cu iBook deocamdata, si e ok, e demential de misto, dar tastele nu fac acelasi sunet, si nu se apasa la fel, iar touchapadul e greoi, fata de PowerBook... tot la PowerBook-ul cel drag imi e sufletul, dar pana una alta ma inteleg binisor cu asta... as putea sa imi linistesc lacrimile, as putea sa imi cumpar un PowerBook, si as putea sa plec acasa in mijlocul semestrului... dar costul e prea mare. Asa ca... make do with what we got, until sweet summer ;)

Ooooooh we're half way there, ooooh, living on a prayer, take my hand, we'll make it I swear, ooo, living on a prayer....

Am fugit la test la fizica.

Am un comentariu!!

2005-02-16T03:34:00.000-08:00

Am si eu un comment pe blog! Ziua asta incepe bine. Am doua examene azi, am reusit sa ma pregatesc pentru amandoua, against all odds. Nu mai credeam, dar cand vine scadenta reusesc sa ma adun si sa imi iau A-urile. Cel putin deocamdata.

Am descoperit ca mare parte din sentimentele, grijle si senzatiile pe care le ai ca "plecat" nu pot fi intelese decat de un alt "plecat". Si nu, afirmatia ca ai fost 2 saptamani in Franta sau in Grecia nu te transforma in "plecat"... De aceea nici nu ma mai supar pe multi prieteni de acasa, pentru ca nu au cum sa inteleaga, nu cred ca e vorba ca nu ar vrea sau nu ar incerca. In orice caz, am fost surprinsa ca o manuta de oameni au reusit sa inteleaga cate ceva, sau daca nu, macar sa accepte ca situatia mea ar putea fi "more than it seems at a first glance", si sa imi spuna "imi dau seama ca nu am cum sa inteleg exact prin ce treci tu, dar daca chiar nu iti place si te chinui asa, eu zic sa vii acasa, ca nu are rost." (multumesc Liviu si Mihai Anghel (lol, sorry, tot nu pot) sunteti niste scumpi) Asta nu inseamna neaparat ca o sa zic "ok, ma intorc", dar sunt niste cuvinte pe care aveam pur si simplu nevoie sa le aud. Pentru mine, pentru linistea mea. Intelegeti voi ;) Nu mai zic de ai mei, care by default sunt the best, dar inca o data Alina m-a socat prin cat e de "tuned in to my feelings". Si eu la ale ei... Special connection there... very special... Deci mai devreme poate ca am generalizat prea repede...

E spre 6am... ma intorc la tocit la biologie... Ma simt ca la liceu cand invat la biologie, antropologie.... etc etc...

Ploua

2005-02-14T00:22:00.000-08:00

In ultima vreme mi se intampla o chestie care nu mi se intampla in semestrul intai... dupa ce adorm am mereu impresia ca sunt la mine in pat, in camera mea de acasa. Ma trezesc in toiul noptii cautand sticla de Dorna, si asteptandu-ma sa vad vreo pisica la picioare, sau biblioteca mea, sau biroul meu. O secunda ma sperii cand imi dau seama ca nu vad nimic cunoscut, si ca de fapt sunt in alt loc, dar apoi imi aduc aminte de lunile care au trecut, ca un flash imi trece totul prin fata ochilor, si ma culc la loc, dezamagita.

In noaptea asta a fost prima ploaie cu tunete si fulgere. Pana acum ploua potolit, dar doar atat. Era doar apa. Imi aduc aminte cat adoram furtunile acasa, in primul rand pentru ca eu eram safe la mine in camaruta, lucrand la mate si ascultand Metallica sau Bon Jovi, auzind voci calde si cunoscute prin casa, foiala pisicilor, punand tara la cale cu Alina, prin sms-uri... Si furtuna nu ma putea atinge. Era un feeling extraordinar. Furtuna in Louisiana... doar un incovenient pentru ziua de maine cand va trebui sa ies din casa. Nothing romantic about that.

p.s. iti multumesc Alex.

Moonstruck

2005-02-14T00:05:00.000-08:00

"Love doesn't make things nice, it ruins everything, it breaks your heart. It makes things a mess. We're not here to make things perfect. The snowflakes are perfect. The stars are perfect. Not us. We are here to ruin ourselves... and to break our hearts, and love the wrong people.... and die. I mean, the storybooks are bullshit! Now I want you to come upstairs with me and get in my bed!"

Nu am realizat cat de mult imi place Nicolas Cage. Mi-am facut in sfarsit abonament la Blockbuster, si am inchiriat primele 2 dvd-uri. Am vazut si eu in sfarsit faimosul Secret Window, (penibilut) si am luat si Moonstruck, convinsa ca l-am mai vazut dar nu imi aduc inca aminte. Nu stiu de ce nu am vazut filmul asta pana acum. Trebuie sa cumpar dvd-ul, trebuie sa vada si mama filmul asta...

Instrainare

2005-02-12T04:19:00.000-08:00

O sa citez din nou din eseul meu preferat: "Orice numai sa nu ne instrainam." Dar cand instrainarea se incapataneaza sa apara in ciuda tuturor eforturilor, si apare ca ceva inevitabil si irevocabil? Starea mea din ultima vreme a trezit reactii pe ambele continente. Reactiile de aici le-am relatat, si nu mai am ce comenta. Dar am un gust amar din cauza reactiilor foarte multor oameni de acasa. Majoritatii oamenilor de acasa de fapt.

Finalul eseului ala a fost ceea ce m-a facut sa izbucnesc intr-un hohot de plans cand l-am citit pentru prima oara, pentru ca acea ultima propozitie e cea care imi descrie intreaga tragedie, si cred ca sursa tuturor lacrimilor. "O Romanie, din pacate, disparuta. Pentru totdeauna." Realizez pentru a doua oara ca ceea ce vreau eu nu se poate, si ca de ce mi-e mie dor nu mai exista. Si sa ma intorc, nimic nu ar mai fi vreodata la fel, si nimeni nu ma mai priveste exact ca inainte, cu o singura exceptie. Totul a fost pierdut din clipa in care am plecat prima oara. Am fost toata viata ceea ce oamenii au numit un winner, iar o data ce castigi reputatia asta, daca o dai in bara, si o data, toata lumea ti-a intors spatele. Si la cea mai mica posibilitate ca ai putea sa o dai in bara si toti se dau un pas inapoi. Ca winner nu ai dreptul sa ai depresii, caderi nervoase, dorinta sau macar gandul de a renunta, lucruri la care majoritatea oamenilor au dreptul. Chiar daca stie toata lumea ca in final o sa iti revii, si ca nu o sa renunti, ca winner sa nu astepti prea mult ajutor daca te apuca damblale de genul asta. Nu o sa il primesti. O sa primesti numai reasigurarea ca nu vei mai fi "iubit" de nimeni, decat daca ramai winner. Conditia de winner e cumva impletita cu iubirea conditionata. Nu prea pot sa descriu ce inseamna, atunci cand tu nu iti doresti decat sa fii oricine altcineva mai putin propria-ti persoana, toata lumea sa vina sa iti spuna ca vor sa fie in locul tau. Nu stiu cati au simtit vreodata chestia asta, dar in orice caz nu o recomand nimanui. E usor pentru oricine din Romania sa ma judece pe mine, care sunt aici.

Nu prea scriu aici povestile palpitante, interesante si optimiste la care se astepta lumea. Imi cer sincer scuze. Nici nu stiu pentru cine mai scriu aici, probabil ca mai mult pentru mine.

E ironic ca am primit ce aveam nevoie de la niste straini. Foarte ironic. In seara asta, si in clipa asta, ma simt mai departe de casa decat de luna, si nu stiu cate chestii ma mai leaga de fapt de acasa. Mult mai putine decat credeam. Cel putin in seara asta. In seara asta, atat de putine lucruri ma mai leaga de casa. Toate restul, care le credeam atat de multe si de puternice, s-au racit in ultimele doua zile. S-au racit... Asta imi da intr-adevar mai multa motivatie ca sa reusesc si sa merg mai departe aici, pentru mine si doar pentru mine, ca pe mine ma am si cand iau premii si sunt cea mai tare, dar uite ca ma am si la disperare si renuntare. Pe de alta parte, toate legaturile pe care fara sa vreau le-am pierdut, cel putin pentru o vreme, m-au racit si pe mine, si mi-au lasat o amaraciune care nu cred sa se mai vindece vreodata.

Ca bine ziceau baietii aia... "The memory remains"...........

It takes a leap of faith to get things going...

2005-02-11T18:02:00.000-08:00

Ok, azi a fost o zi grea. Entuziasmul de aseara nu m-a tinut mai mult de o ora, ora dupa care din nou s-a instalat depresia, apatia si dorul de duca. Am stat treaza toata noaptea si m-am gandit, si din nou am luat decizia ca cel mai bine pentru toata lumea e sa ma intorc in tara, si ca singurul meu mare regret e ca treaba asta a venit prea devreme, intr-un moment in care clar nu sunt destul de matura si coapta ca sa fiu in stare de asta. Vorba lui tata, care mi-a spus ca isi dorea numai sa fi facut un an de facultate in Romania, sau sa fi incercat sa imi gasesc un job in Romania, si dup-aia sa vedem cum mai judecam lucrurile. Sunt de acord ca nu am din pacate aceasta perspectiva, si desi eu il inteleg rational pe Ciprian ca atunci cand ii zic ca eu innebunesc aici, el imi zice ca innebuneste acolo, nu ratiunea e ce ma doare pe mine la ora asta. Daca aveam atata ratiune, nu ajungeam in situatia asta din start. Si am si ratiune, am si din aia, dar cateodata uite ca e coplesita de alte chestii, care am ajuns sa inteleg ca pentru firea mea sunt inevitabile.

Dupa a treia incercare, mi-e deja clar ca astia nu o sa ma lase sa plec asa usor, si ca niciodata nu se va intampla ce credeam eu ca o sa se intample, adica sa ma duc acolo si ei sa zica bine, pa, nice meeting you, eventual si un "f!@# you" pentru investitia irosita si damblalele indurate. Si sunt convinsa ca oricat le-as fi de recunoscatoare in seara asta, intr-o zi o sa le fiu si mai recunoscatoare. Ma gandesc de multe ori in ultima vreme ca sunt mult prea norocoasa, ca oriunde am aterizat pana acum pe lumea asta, am dat de niste oameni extraordinari, care au tinut enorm de mult la mine, care m-au ghidat cand m-am ratacit, si care m-au sustinut si m-au ajutat si niciodata nu m-au lasat sa ma duc la fund. Asa ca daca imi va iesi in final chestia asta si o sa merg pana la capat, nu va fi in nici un caz 100% meritul meu, ci mare parte si al oamenilor pe care Dumnezeu mi i-a tot scos in cale. De la parintii mei minunati care m-au facut tot ce sunt acum, si care sunt mereu langa mine, si cand iau 10 pe linie, si cand ma apuca nebuneala, si Alina care mereu imi daruieste un zambet si o boaba de speranta oriunde as fi, si Vlad care e mereu locul unde gasesc un sfat bun ascuns intr-o gluma, si pana la acesti extraordinari Ed, Gab si Kathy, care imi recunosc si imi rasplatesc din plin adevarata valoare, atunci cand o demonstrez, dar care ma sustin si ma ajuta si atunci cand o dau in bara, si chiar si cand o dau in bara ca acuma, nu uita nici o secunda ce am realizat inainte de asta, si nici ei nu ma lasa sa ma duc la fund. In ce loc am putut sa ajung totusi, daca stai sa te gandesti. Nici o secunda nu am simtit ca ma judeca nici unul dintre ei, sau ca se uita mai chioras la mine. Au acceptat fara sa stea pe ganduri intreaga mea purtare, spunandu-mi de mii de ori ca si ei de cate ori au trecut prin perioade proaste in viata, si ca fiecare om are suisuri si coborasuri, si ca in situatia mea e de inteles tot prin ce trec. Sunt de acord, dar asta in Romania vine de obicei de la parinti si prieteni, nu de la sefi si profesori. In Romania sefii te dau afara, iar profesorii te pica. E adevarat ca asta e si un caz special, si ca nici aici nu gasesti pe toate drumurile asa ceva, dar uite ca eu am gasit.

Am aflat de la Kathy ca a stat 2 ore azi-dimineata cu Gab la discutii ce sa faca cu mine sa-mi fie mai bine. I-am zis lui Gab ca Razvan sau Florin sau flautista nu au problemele astea, si o duc foarte bine, numai eu sunt nebuna. Raspunsul ei a fost ca "you're very different from any other student we've ever had, because you are indeed super intelligent and gifted, and I know from past experience that this inevitably comes along with a very special personality and very special emotional needs and problems". Probleme pe care e adevarat ca le am, dar pe care ei se pare ca sunt dispusi sa si le asume si sa incerce de fiecare data sa le rezolve. Lucky me I guess. Si mai surprinsa am fost de altceva... Ca imi trecuse prin minte ideea de a ma intorce acasa pana mai cresc putin, dar ca mi-ar placea sa ma intorc aici mai tarziu. Sunt cu adevarat extrem de atasata de CCT, nu si de facultate deocamdata, dar de CCT in orice caz sunt extrem de atasata. Mi-am dat seama ca daca fac chestia asta acuma, si chiar plec, tampiti sa si fie sa ma mai primeasca inapoi vreodata. Dar uite ca si pe asta o sa o faca. Gab mi-a zis foarte clar ca ei vor sa ma intorc, cand ma voi simti eu in stare. Nu mi-a venit sa cred, va rog sa ma credeti. (ceva imi spune ca o sa ma credeti) Dupa o zi de discutii cu ei, discutii sincere pana la Dumnezeu, discutii de acelasi grad de sinceritate si franchete ca unele pe care le-as avea cu parintii mei, o zi de plans, luat in brate si mers la doctor, concluzia a venit tot de la Gab. Simteam nevoia disperata ca cineva, oricine, sa nu mai imi spuna ca nici ei nu stiu ce e mai bine pentru mine, ci sa imi spuna raspicat "fa asta:" si as fi facut. Ca sa iau o decizie si sa se termine o data calvarul prin care trec de o luna, si restul lumii o data cu mine. Gab mi-a zis ca poate daca as ramane aici pentru restul semestrului, si as face bine la scoala, dar cu gandul ca nu m-as mai intoarce la anul, poate as fi mai relaxata. Asa si este. Si ca in felul asta, va fi mai usor si pentru ei sa ma aduca inapoi cu acte in regula peste x ani. Ca poate intre timp ei sa incerce tot felul de tactici subliminale sa ma convinga sa raman, sau poate ca 3 luni de stat la vara in Romania o sa ma faca sa ma intorc alergand aici. E o probabilitate mare sa se intample si asta, gandind la rece, asa este. Sau, daca nu, sa fac un an de facultate in Romania si sa imi ajunga, Sau, daca nu, sa fac toata facultatea in Romania si dup-aia sa ma intorc aici. Asta imi da o alta perspectiva. Gandul ca nu este totul alb si negru, now or never, si ca mi se va da inca o sansa sa ma intorc aici daca la vara ma decid sa stau in tara... nu stiu cum sa spun, e vorba de a sti ca ai niste optiuni. Altfel privesti lucrurile cand ai 15 optiuni, decat cand ai doua, una alba si una neagra. Si cand nici nu stii macar care e alba si care e neagra, e cat se poate mai prost. Inca o data, am fost socata sa constat cata intelegere si buna vointa mi se acorda. Si Kathy a zis ca niciodata nu a vazut-o pe Gab, o tipa destul de dura totusi cu toata lumea, sa se poarte asa cu cineva, si sa fie atat de supportive si intelegatoare. Dar ca i se pare ca face toate astea pentru ca ea chiar ma intelege 100%, si pentru ca si ea a trecut prin niste chestii similare, si Gab fiind de la 17 ani plecata in lume.

Kathy m-a dus de manuta la doctor azi, sa imi fac niste analize si sa vedem care sunt exact efectele pe care le-a avut faptul ca nu am mancat de o luna, pentru ca e clar ca exista niste efecte. Prima sugestie a americanilor a fost sa intru pe anti-depresive si sa ma duc la counseling. Am aflat intre timp ca marea majoritate a americanilor, inclusiv 70% din cei de la CCT, sunt pe anti-depresive, pe langa faptul bine-stiut ca toti se duc la psiholog. Atat ca eu sunt total impotriva ideii asteia, si am facut foarte clara treaba asta. Nu am venit aici ca sa intru pe anti-depresive, astea exista din cate stiu si acasa, si chiar nu era cazul sa vin pana aici ca sa fac treaba asta. Pot sa intru pe anti-depresive si acasa. Pe de alta parte, de fiecare data am reusit sa ma scol singura de jos pana acum, cand chiar am vrut sa fac chestia asta; e adevarat ca nu am mai fost chiar in halul asta pana acum, dar o sa trec si peste hopul asta. Doar pentru Dumnezeu, si de data asta am cine sa ma ajute, si nu e vorba de un pumn de pastile. Au acceptat ca nu sunt dispusa sa fac treaba asta, stramband cumva din nas ca europenii astia nu stiu ce-i bine pe lume. Chiar a fost extrem de ciudat, doctorul ala arata si vorbea ca un robot foarte amabil, care imi explica pe un ton robotizat extrem de bine-voitor care e solutia universala a tuturor problemelor, si imi spunea cum aceste pastile o sa ma faca sa ma simt alt om in 2 zile, in timp ce flutura prin aer minunatele pastile. M-am simtit efectiv ca intr-un film SF low-budget. Anyway. Dupa ce ne-am intors de la cct, Gab a iesit din sedinta ca sa vada ce si cum. Am vorbit inca vreo ora cu ea. Dupa ce m-a intrebat ingrijorata daca am destui bani, mi-a promis ca weekendul asta imi face rost de un frigider. Mi-a mai zis ca o sa vorbeasca cu Paul sau Horst, matematicieni la CCT, sa imi dea niste carti interesante de citit si sa se intalneasca saptamanal cu mine sa discutam ce am citit, daca tot nu sunt interesante cursurile si simt ca nu avansez cu matematica. E o idee superba. Mi-am luat 2 carti din biblioteca CCT-ului azi, despre code optimization. Nu ma mai asteptam, dar chiar este ceva destul de interesant, care implica si mare parte matematica, si invatat bazele bazelor programarii. Sa rulezi 8 ore pe 100 de procesoare, incercati sa va imaginati costurile. Daca reusesc si cu 5% sa reduc din timpul asta, o sa fac un mare serviciu multor oameni, si si mai multor procesoare. Daca imi iese ceva cu treaba asta chiar o sa contribui efectiv cu ceva la CCT, si dup-aia nu o sa imi mai dea drumul cu siguranta. :P

Sambata viitoare e o ceremonie de premiere pentru cei de pe Dean's List si Chancellor's List. Eu sunt pe amandoua, si eu si invitatii mei suntem oaspeti de onoare. Azi era ultima zi in care mai puteam ridica biletele. Ieri mi-a zis Gab ca pe luna februarie avea acasa doar 2 zile marcate in calendar, ziua cand veneau ai ei, si ceremonia lui Irina. Am fost azi si am luat biletele de care nu credeam sa mai am nevoie.

Nu mi se putea demonstra mai mult ca sunt dorita si apreciata intr-un loc. Un amic a zis ca asta e o chestie extraordinara, pentru un strain. Asa e. Maine dimineata o sa ma scol din pat si o sa ma apuc de lucru. Si duminica dimineata la fel. Si luni o sa ma scol din pat dimineata si o sa ma duc la cursuri. O sa am vointa sa fac asta de forta cateva zile, pana cand o sa o fac de voie. La vara o sa vin acasa si o sa lucrez pentru CCT de acolo, si o sa imi placa ce fac, si o sa imi vad familia si prietenii si o sa fie bine. Dupa aia, om mai vedea unde o sa mai fiu. Asa zic si gandesc acum, desi in subconstient ceva imi spune ca ma voi intoarce aici la toamna, pentru ca deja a devenit si asta locul meu, asa cum si acasa va fi mereu locul meu. Si cu fiecare zi pe care o petrec aici alaturi de asa oameni, devine si mai mult locul meu. Dar deocamdata dati-mi voie sa gandesc asa, ca viitorul e deschis, si ca am alea 15 optiuni. Am nevoie inca sa gandesc asa, ca sa merg mai departe. Ca sa termin semestrul asta asa cum l-am terminat si pe celalalt, si sa ma intorc din nou acasa cu aceeasi multumire cu care m-am intors in iarna, si pentru ca incet, incet si zi cu zi, sa ajung in punctul in care sa zic ca "yeah, I'm ok...."

"You want courage, I'll show you courage you can't understand"
Bruce Springsteen, "Nothing Man"

The Gab-buzz

2005-02-10T20:14:00.000-08:00

Am luat cina cu Gab si ai ei veniti din Anglia. Priveam apropierea dintre ei, acea apropiere dintre parinti si copilul lor, si mi-era dor de ai mei. Sper sa pot sa ii aduc si eu pe ai mei aici intr-o zi.

Eu chiar o iubesc pe tipa asta, asa sefa sa tot ai... M-a impresionat ca am putut discuta cu ea absolut natural faptul ca am avut o cadere psihica si ca de doua saptamani nu am mai fost la scoala sau la servici din cauza asta. E adevarat ca am lucrat ce aveam de lucrat, si ca saptamana asta am avut si vacanta, dar oricum era clar ca nu mai functionam normal. I-am spus si ca parte din problema poate sa fi fost si ca nu mai sunt preocupata de nimic, intelectual vorbind, pentru ca toate cursurile de semestrul asta sunt de rahat, tot materie facuta in liceu la noi, si la mate si la fizica, si pentru ca treaba asta cu facutul de pagini web imi plictiseste creierul si ma tampeste pe zi ce trece. Cred ca ea a facut chestia asta in adins, sa-mi demonstreze ceva, pentru ca am plecat din grupul de Frameworks. E adevarat ca eu am plecat din alte motive, nu neaparat pentru ca nu-mi placea ce fac, dar cred ca a vrut sa-mi demonstreze ca nu as putea fi niciodata multumita facand site-uri sau ceva de genul asta. Mi s-a parut extrem de incantata cand i-am zis ca daca nu ma intorc in cercetare innebunesc. Asa ca se profileaza chestii extrem de interesante in viitorul apropiat, cu optimizari de cod pentru grupul de Relativitate Numerica. Ceva mai greu decat ce am facut pana acum, dar extrem de interesant si pasionant. Creierasul meu avea nevoie de o provocare. Chiar de-abia astept sa incep noul proiect. Mi-e dor sa ma implic in ceva care sa ma absoarba, si sa nu lase toate resursele mele prada dorului de casa.

O admir enorm de mult pe tipa asta, e atat de desteapta, dar si atat de accesibila si deschisa la minte. Si tine mult la mine, asta e clar. Inca nu mi-e clar de ce, dar... or exista motive. Mereu dupa ce petrec ceva mai mult timp cu ea sunt cuprinsa de ceea ce numesc "the Gab-buzz", adica mult chef de lucru si de viata in general. Cred ca e un model pentru mine, cred ca ma uit la ea si ma gandesc ca asa vreau sa fiu si eu "cand o sa fiu mare" (deja cat de aproape e timpul asta nu?? parca nu mai suna la fel de indepartat cum suna la 16 ani... de fapt e chiar dupa colt deja) Asa ca seara asta ma gaseste cu mult chef sa fac o groaza de chestii, the old me adica, si ma simt destul de bine... Mi-era dor de feelingul asta, dupa 2 saptamani de apatie totala. In concluzie pe ziua de azi, nu ma asteptam sa fie pe lume un loc de munca unde sa gasesti atat de multa intelegere si prietenie.

Obisnuita nebuneala

2005-02-10T16:42:00.001-08:00

Ok, azi dupa-masa am luat (din nou) decizia ca eu ma intorc acasa. Eram fericita la gandul ca duminica as putea deja sa fiu in avion spre casa. Eram total decisa. Am pornit spre cct cu gandul sa le spun la toti ca eu am plecat, si ca mi-a parut bine, si la revedere. Ma gandeam ca in seara asta scriu ultimul meu post pe blogul de-abia infiintat, in care va anunt ca nu mai am de ce sa scriu, ca vin acasa si ne vedem in curand. Trebuia sa ma gandesc ca nu o sa scap asa usor, si ca nu puteam sa ma duc la cct, sa le zic ca eu plec, si ei sa zica bine, pa.

Am vorbit cu Kathy, dar din nou cel mai mult m-au impresionat Gab si Ed, directorii institutului. Dupa ce am vorbit cu Kathy am inceput sa imi dau seama ca Gab s-ar putea enerva, o data ca au dat atatia bani, si pentru ca e a doua oara cand eu le zic ca plec. Te-ai gandi ca dupa o anumita perioada le-ar ajunge. Mie una cred ca mi-ar ajunge. Gab iar nu mai stia ce sa faca sa ma convinga, si a inceput sa imi insire cate chestii am facut eu pentru cct, si ce importanta e prezenta mea acolo si etc etc. Senzatia mea ca nu am facut nimic de cand am plecat a inceput sa se mai atenueze, si am inceput sa imi dau seama ca poate am mai facut cate ceva. Cel putin cand mi-a zis ca daca ma gandesc cumva ca ii dezamagesc, sau ca cineva s-ar gandi ca uite cati bani si timp au irosit degeaba pe mine, sa fiu convinsa ca nimeni nu va gandi asta, si ca singurul lor gand ar fi de ingrijorare pentru starea mea, si pentru ce e mai bine pentru mine. Am inceput sa plang cand a zis asta, si ea m-a luat in brate. Ce mai pot sa zic?... Dupa ce am plecat l-a scos pe Ed din sedinta sa declare stare de urgenta, ca Irina are alta criza, si Ed a venit dupa mine sa imi spuna si el ca ma intelege si cat de mult vrea sa raman etc etc si asa m-a impresionat ca iar am inceput sa plang, si si el m-a luat in brate. Dar la asta ce as mai putea sa zic?... Vorba lui Kathy, ce somitate in stiinta, si director de institut de cercetare iese din sedinta sa se ingrijeasca de un biet undergrad?... Cine in Romania facea chestia asta? Atata rau cat inghitea cineva in Romania cate au inghitit astia de la mine. Kathy si-a mai pus si intrebarea pentru ce anume undergrad s-ar facea atatea eforturi. Poate are dreptate. Ma simt mai bine. Ma simt speciala in seara asta.

Imi pare extrem de rau ca innebunesc pe toata lumea, si pe ai mei saracii, si pe toti cei de acasa, dar si pe astia de la cct. Incercati sa ma intelegeti si pe mine. Macar sa innebuneasca si ei o data cu mine :P joking... anyway.
Asa ca banuiesc ca in seara asta concluzia e ca mai stau o vreme. Macar pana la sfarsitul semestrului. Dup-aia om mai vedea... Traiesc intr-o permanenta oscilatie.

Deprimata?!..........

2005-02-09T17:30:00.001-08:00

Azi am luat pranzul cu Kathy. Prima mancare decenta de cand am venit, restaurant italienesc departe de campus, ca de la mine pana la Metro. Kathy e o femeie in varsta, care poseda din plin calitatea care se numeste intelepciune. Ma bucur mult cand vorbesc cu ea, e oarecum o figura materna pentru mine. Oricum, daca am ceva, la ea ma duc. Deseori ma uit in jur si am impresia ca e singura persoana de la servici cu care chiar pot discuta ceva serios. M-a pus pe ganduri pranzul asta. I-am spus de problema pe care o am de vreo 2 saptamani, dupa ce s-a terminat calvarul cu problemele la inima (clar pe fond nervos, eram la pamant cand am venit aici), si anume faptul ca ma simt super obosita si slabita mereu. Dorm 12 ore, si tot ma scol obosita. As dormi non-stop. Ma uitam la ea si vorbeam cu ea, si mi se inchideau ochii de oboseala, desi de-abia ma trezisem din somn. Mi-a zis ca ori am devenit anemica pentru ca nu mananc nimic, ori sunt deprimata, ori amandoua. Prima varianta stiu ca e adevarata oricum, dar a doua m-a pus pe ganduri. Mi-a zis ca unul din marile semne ale depresiei e aceasta continua stare de oboseala, si faptul ca te scoli dimineata cu atatea planuri si atatea chestii pe care ai vrea sa le faci, dar te simti prea slabit si obosit sa te scoli din pat, si desi vrei sa faci chestiile alea, nu ai chef de nimic. Ultima chestie imi suna atat de cunoscut in ultima vreme ca acum chiar imi pun semne de intrebare. Ma gandesc ca poate atunci cand eram eu suparata sau trista si ziceam ca sunt deprimata, nu stiam ce vorbesc, poate ca de-abia acum e "the real thing"?... hm...

Am avut vacanta 3 zile, si astia toti au plecat. Caminul si campusul a fost gol complet zilele astea, Maine iar incepe scoala (puteau sa lase si joi si vineri libere daca tot au lasat atata, nu?) si deja s-au cam intors toti. Traficul e din nou insuportabil, caminul e din nou plin de urlete, gemete si muzica proasta, e multa animatie in jur. Imi e greu sa ma decid care perioada o urasc mai mult, cand e vacanta si nu e nimeni aici, si cand chiar nu am cu cine sa vorbesc, sau cand e plin campusul de oameni, si eu sunt tot inconjurata de singuratate si tot nu am cu cine sa vorbesc, si sunt o alta figura invizibila intr-o multime de oameni grabiti sa ajunga fiecare unde poate. De obicei la alti oameni. Imi dau seama ca daca esti inconjurat de 3000 de oameni, e greu de crezut ca nu o fi unul sau una care sa se ridice cat de cat la inaltele mele standarde, dar ce as putea sa fac, sa ma duc la fiecare sa ii dau sa completeze un chestionar sa vad daca e compatibil sau nu, si daca e, sa devenim automat best friends? Toti au deja cercurile deja formate, si sunt intr-adevar atat de diferiti incat calitatea mea de strain iese in evidenta mai mult decat m-as fi asteptat vreodata. E clar ca nu ajunge sa vorbesti ca ei ca sa fii ca ei.

Am inceput sa apreciez conceptul de prietenie intr-un cu totul alt mod. Prietenia e un lucru extrem de greu de gasit. Si din pacate acum stiu prea bine ca nu se poate lega in cateva luni, mai ales atunci cand la fiecare curs ai alti oameni, o masa amorfa de 300 de persoane care vin la cursuri ca sa aiba de unde pleca mai repede, si mai ales atunci cand esti fara indoiala un outsider. Cele 7 ore pe care le induram impreuna in liceu a legat niste chestii intre mine si o manuta de oameni, care ma bucur atat de mult ca sunt inca langa mine. Mi-era atat de teama ca puntile se vor rupe o data cu distanta, dar am fost placut surprinsa in vacanta de iarna, sa vad ca inca vorbesc cu Alina si Vlad ca si cum ieri ne-am fi vazut ultima oara, si ca Mihai Anghel sau Liviu nu m-au uitat. (da, inca nu pot sa iti zic doar Mihai, trebuie sa zic "Mihai Anghel" =)) )

Sa incerc sa mai lucrez ceva pe ziua de azi. In continuare nu am nici un chef, si deja simt cum ma cuprinde somnul. M-am trezit pe la 5 dupa-amiaza azi, dar buzz-ul celor doua ore de cand sunt treaza a trecut. M-am intors acasa de la servici pe la 2, si vorbeam cu Liviu pe messenger cand am adormit asa direct. Cand m-am trezit aveam chef de cafea din aia buna cu ciocolata de $4, dar era deja totul inchis, si am luat cafea din aia infecta de la MacDonalds. Intre timp am realizat ca pentru a putea bea nes la camin, mai tre sa am si o cana. Lol. Data viitoare.

Deja se incalzeste aici de primavara, si reapar tantarii si furnicile. Trebuie neaparat sa imi iau spray de furnici, cand ma duc sa imi iau si cana. Aici in sud la mine furnicile sunt o problema pe care oamenii au invatat sa o ignore. Sunt peste tot, si deja cam imune la orice spray, reapar dupa 2 zile. Oamenii sunt obisnuiti sa se mai tarasca cate o furnica, doua pe ei.

Azi eram pe afara la o tigara si am vazut o fata care se intorcea la camin cu mama ei. Avea multe valijoare de acasa, si mama ei cara doua baxuri de apa. Cu cata grija le tinea... Si mama mi-ar aduce apa...

lol

2005-02-09T01:15:00.000-08:00

Comentariu de la un prieten pe mail:
"marfa.oricum,e mai bine europa fm,decat radio
kongo.macar la europa fm ,intelegi ce
spune.si,oricum,ozone sa desfiintat,deci nu mai scoate
multe melodii."
LOL!!!
Ce dor imi e de el...

Cafea

2005-02-08T23:33:00.000-08:00

Cafeaua si tigarile... inca distractia suprema :) Va pot da insa un sfat, ca sa stiti pe viitor: cafea nu se poate face la microunde. Trust me. Aici o cafea decenta de cumparat e $4 :-O si ma cam seca la buzunar, asa ca am zis ca incep sa imi fac cafea in camin, la cuptorul cu microunde de pe hol. Dupa cateva tentative in care bobitele alea ramaneau intregi si era scarbos, am zis eu ca nu am lasat-o destul. Dupa ce a dat in foc si rauri de cafea s-au revarsat in toata bucatarioara caminului, si am curatat o ora de mi-a venit rau, am mai constatat si ca ce mai ramasese in cana era tot cu bobitele intregi... Asa ca nu incercati asta acasa....

Acum sunt fericita ca am gasit nes la walmart. Nu credeam ca o sa ma bucur vreodata ca mi-am cumparat sapun, sampon si nes. Suna foarte comunist nu?! lol... Asa cum nu credeam sa ma bucur vreodata sa ascult stiri la Europa FM, sau... ok, hai sa si recunosc, sa ma bucur ca e Pepe la Europa FM... Inainte, pe langa faptul ca nu ascultam radio, daca era vreo melodie romaneasca schimbam sau inchideam... Acum de-abia astept sa fie ori Pepe, ori stiri... Vorba mamei, daca imi zicea acum un an treaba asta ii dadeam cu usa in cap. Un prieten f f bun (sa traiesti Cip ;)) mi-a dat Europa FM online, cand i-am zis ca ascult o melodie de la ozone in continuu, ca sursa de limba romana :P Da, prieteni buni, asa am ajuns, nu e o gluma! Acum e foarte ciudat, tocmai ascult stirile la radio, e dimineata acolo la voi, e 10 si lumea de-abia se trezeste.. muzica vesela de dimineata si horoscop si stiri... la mine e 2 noaptea si tre sa incerc sa ma culc... dar parca nu imi vine... Stiu, simt aromele care sunt acasa acum, cafelele si tigarile de dimineata, agitatia pe la usa, ca sa se dea drumul la pisici si catei afara.. tata probabil ca tre sa iasa sa dea zapada ca sa poata sa scoata masina... Iar imi vine sa plang. Am mereu senzatia ca pierd... pierd momente de acasa. Intr-adevar, dupa o vreme realizezi ca viata merge mai departe acasa, chiar si fara tine. Ai mei inca isi vad de treaba lor, Alina inca se duce la facultate (teoretic :P) si totul se schimba mai mult sau mai putin, timpul trece si acolo... nu sta pe loc sa ma astepte pe mine.

Din eseul ala... "injuram, plangem si iubim in romaneste"... imi dau seama cat de comunisto-patriotic suna, dar daca veti fi vreodata izolati intr-o camera de camin pe alt continent, poate veti intelege... A fost o mare victorie sa am camera mea, si asa nu vreau sa ma plang de treaba asta... si asa nu as vrea sa sune ca si cum ar fi fost mai bine cu tacanita aia semestrul trecut, (serios ca ma spanzuram daca mai traiam asa inca un semestru) dar... stau aici singura cuc toata ziua, ma mai duc la scoala si la servici, dar mereu ma intorc in golul asta... care macar e golul meu, e locul meu, unde pot sa plang cand vreau, pot sa umblu cum vreau imbracata, sa stau cum vreau si sa fac ce vreau... dar nu e acasa... parca mai rau mi-a facut treaba cu Europa FM si cu webcamurile de acasa. De exemplu lasase mama webcamul deschis la mine in camera, si ea s-a dus nu stiu unde, si am vazut cainele cum a intrat si s-a suit la mine in pat.. m-a marcat chestia asta, nu stiu de ce... dupa aceea a plecat, si eu chiar l-am strigat sa se intoarca. Parca eram acolo si o secunda nu am inteles de ce ma ignora. Ma ignora pentru ca eu nu eram acolo. Prima oara cand i-am vazut pe ai mei am plans doua ore, nu mi-a venit sa cred. Atat de mult apropie chestia asta cu webcamurile, vad tot ce imi e atat de familiar, si tot ce e acasa, dar nu sunt de fapt acolo! Cat de ironic mi se pare cateodata. Acum parca as fi acasa, dar incuiata intr-un clopot de sticla prin care pot sa vad si sa aud tot, dar nimeni nu ma vede sau aude pe mine... decat mici biletele si poze pe care le strecor pe sub clopot si lumea stie ca sunt venite de undeva de departe..

O joy, e Nicola... de ce e chipul aluia "ravasit" saracul?... nu prea inteleg chestia asta, dar crede si nu cerceta... Am auzit ca vine Basescu la Casa Alba. Ar trebui sa trec sa il salut.

Ploua in Louisiana, si la mine in suflet...

Imi facui si eu blog

2005-02-08T22:22:00.000-08:00

Ma aliniez si eu la restul lumii si imi fac blog... Ideea mi-a venit dupa ce, intr-o noapte ploioasa de Louisiana, cand plangeam de disperare, singuratate si dor de casa, am dat peste eseul unui roman plecat in Franta, Alex Brie. Mie mi se pare incredibil, exceptional de frumos... puteti sa il cititi daca dati clic pe titlul postului asta. Bine, eu sunt si subiectiva, dar... mi l-am pus pe perete si il citesc in fiecare zi...
Eram destul de reticenta la ideea de a-mi posta gandurile pe net, dar poate in felul asta o sa tineti toti pasul cu mine, decat sa trimit mailuri sacadate din ani in Pasti la cine apuc... O sa o incerc si pe asta... De cand am plecat tin un jurnal, parca ma ajuta putin sa imi mentin sanatatea mintala, dar sincer am inceput sa ma dezobisnuiesc de scrisul de mana... din pacate m-a ajuns si pe mine boala asta... parca mai degraba imi vine sa scriu pe laptop... ca tot stau toata ziua cu el in brate...

Revin in curand.