Cafea

Cafeaua si tigarile... inca distractia suprema :) Va pot da insa un sfat, ca sa stiti pe viitor: cafea nu se poate face la microunde. Trust me. Aici o cafea decenta de cumparat e $4 :-O si ma cam seca la buzunar, asa ca am zis ca incep sa imi fac cafea in camin, la cuptorul cu microunde de pe hol. Dupa cateva tentative in care bobitele alea ramaneau intregi si era scarbos, am zis eu ca nu am lasat-o destul. Dupa ce a dat in foc si rauri de cafea s-au revarsat in toata bucatarioara caminului, si am curatat o ora de mi-a venit rau, am mai constatat si ca ce mai ramasese in cana era tot cu bobitele intregi... Asa ca nu incercati asta acasa....

Acum sunt fericita ca am gasit nes la walmart. Nu credeam ca o sa ma bucur vreodata ca mi-am cumparat sapun, sampon si nes. Suna foarte comunist nu?! lol... Asa cum nu credeam sa ma bucur vreodata sa ascult stiri la Europa FM, sau... ok, hai sa si recunosc, sa ma bucur ca e Pepe la Europa FM... Inainte, pe langa faptul ca nu ascultam radio, daca era vreo melodie romaneasca schimbam sau inchideam... Acum de-abia astept sa fie ori Pepe, ori stiri... Vorba mamei, daca imi zicea acum un an treaba asta ii dadeam cu usa in cap. Un prieten f f bun (sa traiesti Cip ;)) mi-a dat Europa FM online, cand i-am zis ca ascult o melodie de la ozone in continuu, ca sursa de limba romana :P Da, prieteni buni, asa am ajuns, nu e o gluma! Acum e foarte ciudat, tocmai ascult stirile la radio, e dimineata acolo la voi, e 10 si lumea de-abia se trezeste.. muzica vesela de dimineata si horoscop si stiri... la mine e 2 noaptea si tre sa incerc sa ma culc... dar parca nu imi vine... Stiu, simt aromele care sunt acasa acum, cafelele si tigarile de dimineata, agitatia pe la usa, ca sa se dea drumul la pisici si catei afara.. tata probabil ca tre sa iasa sa dea zapada ca sa poata sa scoata masina... Iar imi vine sa plang. Am mereu senzatia ca pierd... pierd momente de acasa. Intr-adevar, dupa o vreme realizezi ca viata merge mai departe acasa, chiar si fara tine. Ai mei inca isi vad de treaba lor, Alina inca se duce la facultate (teoretic :P) si totul se schimba mai mult sau mai putin, timpul trece si acolo... nu sta pe loc sa ma astepte pe mine.

Din eseul ala... "injuram, plangem si iubim in romaneste"... imi dau seama cat de comunisto-patriotic suna, dar daca veti fi vreodata izolati intr-o camera de camin pe alt continent, poate veti intelege... A fost o mare victorie sa am camera mea, si asa nu vreau sa ma plang de treaba asta... si asa nu as vrea sa sune ca si cum ar fi fost mai bine cu tacanita aia semestrul trecut, (serios ca ma spanzuram daca mai traiam asa inca un semestru) dar... stau aici singura cuc toata ziua, ma mai duc la scoala si la servici, dar mereu ma intorc in golul asta... care macar e golul meu, e locul meu, unde pot sa plang cand vreau, pot sa umblu cum vreau imbracata, sa stau cum vreau si sa fac ce vreau... dar nu e acasa... parca mai rau mi-a facut treaba cu Europa FM si cu webcamurile de acasa. De exemplu lasase mama webcamul deschis la mine in camera, si ea s-a dus nu stiu unde, si am vazut cainele cum a intrat si s-a suit la mine in pat.. m-a marcat chestia asta, nu stiu de ce... dupa aceea a plecat, si eu chiar l-am strigat sa se intoarca. Parca eram acolo si o secunda nu am inteles de ce ma ignora. Ma ignora pentru ca eu nu eram acolo. Prima oara cand i-am vazut pe ai mei am plans doua ore, nu mi-a venit sa cred. Atat de mult apropie chestia asta cu webcamurile, vad tot ce imi e atat de familiar, si tot ce e acasa, dar nu sunt de fapt acolo! Cat de ironic mi se pare cateodata. Acum parca as fi acasa, dar incuiata intr-un clopot de sticla prin care pot sa vad si sa aud tot, dar nimeni nu ma vede sau aude pe mine... decat mici biletele si poze pe care le strecor pe sub clopot si lumea stie ca sunt venite de undeva de departe..

O joy, e Nicola... de ce e chipul aluia "ravasit" saracul?... nu prea inteleg chestia asta, dar crede si nu cerceta... Am auzit ca vine Basescu la Casa Alba. Ar trebui sa trec sa il salut.

Ploua in Louisiana, si la mine in suflet...