Obisnuita nebuneala

Ok, azi dupa-masa am luat (din nou) decizia ca eu ma intorc acasa. Eram fericita la gandul ca duminica as putea deja sa fiu in avion spre casa. Eram total decisa. Am pornit spre cct cu gandul sa le spun la toti ca eu am plecat, si ca mi-a parut bine, si la revedere. Ma gandeam ca in seara asta scriu ultimul meu post pe blogul de-abia infiintat, in care va anunt ca nu mai am de ce sa scriu, ca vin acasa si ne vedem in curand. Trebuia sa ma gandesc ca nu o sa scap asa usor, si ca nu puteam sa ma duc la cct, sa le zic ca eu plec, si ei sa zica bine, pa.

Am vorbit cu Kathy, dar din nou cel mai mult m-au impresionat Gab si Ed, directorii institutului. Dupa ce am vorbit cu Kathy am inceput sa imi dau seama ca Gab s-ar putea enerva, o data ca au dat atatia bani, si pentru ca e a doua oara cand eu le zic ca plec. Te-ai gandi ca dupa o anumita perioada le-ar ajunge. Mie una cred ca mi-ar ajunge. Gab iar nu mai stia ce sa faca sa ma convinga, si a inceput sa imi insire cate chestii am facut eu pentru cct, si ce importanta e prezenta mea acolo si etc etc. Senzatia mea ca nu am facut nimic de cand am plecat a inceput sa se mai atenueze, si am inceput sa imi dau seama ca poate am mai facut cate ceva. Cel putin cand mi-a zis ca daca ma gandesc cumva ca ii dezamagesc, sau ca cineva s-ar gandi ca uite cati bani si timp au irosit degeaba pe mine, sa fiu convinsa ca nimeni nu va gandi asta, si ca singurul lor gand ar fi de ingrijorare pentru starea mea, si pentru ce e mai bine pentru mine. Am inceput sa plang cand a zis asta, si ea m-a luat in brate. Ce mai pot sa zic?... Dupa ce am plecat l-a scos pe Ed din sedinta sa declare stare de urgenta, ca Irina are alta criza, si Ed a venit dupa mine sa imi spuna si el ca ma intelege si cat de mult vrea sa raman etc etc si asa m-a impresionat ca iar am inceput sa plang, si si el m-a luat in brate. Dar la asta ce as mai putea sa zic?... Vorba lui Kathy, ce somitate in stiinta, si director de institut de cercetare iese din sedinta sa se ingrijeasca de un biet undergrad?... Cine in Romania facea chestia asta? Atata rau cat inghitea cineva in Romania cate au inghitit astia de la mine. Kathy si-a mai pus si intrebarea pentru ce anume undergrad s-ar facea atatea eforturi. Poate are dreptate. Ma simt mai bine. Ma simt speciala in seara asta.

Imi pare extrem de rau ca innebunesc pe toata lumea, si pe ai mei saracii, si pe toti cei de acasa, dar si pe astia de la cct. Incercati sa ma intelegeti si pe mine. Macar sa innebuneasca si ei o data cu mine :P joking... anyway.
Asa ca banuiesc ca in seara asta concluzia e ca mai stau o vreme. Macar pana la sfarsitul semestrului. Dup-aia om mai vedea... Traiesc intr-o permanenta oscilatie.