The Gab-buzz

Am luat cina cu Gab si ai ei veniti din Anglia. Priveam apropierea dintre ei, acea apropiere dintre parinti si copilul lor, si mi-era dor de ai mei. Sper sa pot sa ii aduc si eu pe ai mei aici intr-o zi.

Eu chiar o iubesc pe tipa asta, asa sefa sa tot ai... M-a impresionat ca am putut discuta cu ea absolut natural faptul ca am avut o cadere psihica si ca de doua saptamani nu am mai fost la scoala sau la servici din cauza asta. E adevarat ca am lucrat ce aveam de lucrat, si ca saptamana asta am avut si vacanta, dar oricum era clar ca nu mai functionam normal. I-am spus si ca parte din problema poate sa fi fost si ca nu mai sunt preocupata de nimic, intelectual vorbind, pentru ca toate cursurile de semestrul asta sunt de rahat, tot materie facuta in liceu la noi, si la mate si la fizica, si pentru ca treaba asta cu facutul de pagini web imi plictiseste creierul si ma tampeste pe zi ce trece. Cred ca ea a facut chestia asta in adins, sa-mi demonstreze ceva, pentru ca am plecat din grupul de Frameworks. E adevarat ca eu am plecat din alte motive, nu neaparat pentru ca nu-mi placea ce fac, dar cred ca a vrut sa-mi demonstreze ca nu as putea fi niciodata multumita facand site-uri sau ceva de genul asta. Mi s-a parut extrem de incantata cand i-am zis ca daca nu ma intorc in cercetare innebunesc. Asa ca se profileaza chestii extrem de interesante in viitorul apropiat, cu optimizari de cod pentru grupul de Relativitate Numerica. Ceva mai greu decat ce am facut pana acum, dar extrem de interesant si pasionant. Creierasul meu avea nevoie de o provocare. Chiar de-abia astept sa incep noul proiect. Mi-e dor sa ma implic in ceva care sa ma absoarba, si sa nu lase toate resursele mele prada dorului de casa.

O admir enorm de mult pe tipa asta, e atat de desteapta, dar si atat de accesibila si deschisa la minte. Si tine mult la mine, asta e clar. Inca nu mi-e clar de ce, dar... or exista motive. Mereu dupa ce petrec ceva mai mult timp cu ea sunt cuprinsa de ceea ce numesc "the Gab-buzz", adica mult chef de lucru si de viata in general. Cred ca e un model pentru mine, cred ca ma uit la ea si ma gandesc ca asa vreau sa fiu si eu "cand o sa fiu mare" (deja cat de aproape e timpul asta nu?? parca nu mai suna la fel de indepartat cum suna la 16 ani... de fapt e chiar dupa colt deja) Asa ca seara asta ma gaseste cu mult chef sa fac o groaza de chestii, the old me adica, si ma simt destul de bine... Mi-era dor de feelingul asta, dupa 2 saptamani de apatie totala. In concluzie pe ziua de azi, nu ma asteptam sa fie pe lume un loc de munca unde sa gasesti atat de multa intelegere si prietenie.