Saturday, April 23, 2005

A thousand words

Vorbeam mai devreme de acele formatii ale "adolescentei si copilariei mele", pe care le voi iubi mereu... Sunt multe cantece care inseamna enorm pentru mine, cantece ale caror versuri le simt vii in centrul fiintei mele, cantece care sunt asociate fiecare cu o anumita parte a vietii mele, cu a anumita persoana, amintire, cu un anumit fel in care soarele cadea la mine in camera intr-o zi de vara, sau cu o anumita stare de spirit numai de mine inteleasa... de mine si de cantec... dar mereu au fost si cantece care doar imi placeau foarte mult, fara sa pot sa le integrez intelesul in viata mea, fara sa le pot asocia cu ceva caracteristic mie... Azi mi s-a intamplat a nu stiu cata oara sa ascult unul din acele cantece, si brusc sa capete inteles, sa il asociez cu ceva ce mi s-a intamplat de cand nu l-am mai ascultat... Sunt absolut convinsa ca in timp, fiecare din aceste cantece ma va lumina in vreun fel... ca in final ar exista cate un alt cantec pentru fiecare eveniment al formarii mele, pentru fiecare persoana pe care am lasat-o in sufletul meu, pentru fiecare stare de spirit care nu poate fi definita decat prin acel cantec, si care nu poate fi inteleasa decat de mine...

Nu cred ca am fost vreodata mai fericita cu o decizie pe care am luat-o, si nu cred ca vreodata m-am simtit mai libera. Pentru prima oara in ultimele 5 luni simt ca pot sa am din nou incredere in mine, si nu ma refer la self asteem sau vorbit in public, ma refer exact la incredere... Timp de 5 luni m-am razgadit aproape zilnic, pana cand o "decizie" a devenit o gluma proasta pentru mine, si nu puteam sa am incredere in ce o sa fac sau o sa gandesc a doua zi. Era ca si cum ar fi trait o alta persoana in mine, o persoana imatura, care nu stia ce vrea, care se razgandea mereu, ca un copil, o persoana pe care nu o mai luam in serios si in care nu mai aveam nici o baza... O persoana care nu semana deloc cu mine, si care imi era complet straina... In seara asta, ascultand "A Thousand Words" intr-un fel cu totul nou, am simtit din nou ca ma recunosc, ca am recapatat controlul asupra vietii mele, si ca in sfarsit am descoperit ce vreau cu adevarat. Nu stiu ce m-a facut sa imi revin, nu stiu exact cand si de unde a venit aceasta decizie, pe care in sfarsit o iau in serios.... Ba da, de fapt stiu... Da, a venit de la o revelatie pe care am avut-o acum in jur de o luna (de cand nu m-am mai razgandit nici macar o data!) Revelatia a fost ca locul asta in care sunt acum nu mi se potriveste, imi face rau, este contra fiintei mele, si... efectiv imi face rau... Si deci, nu merita sacrificiul pe care il fac ca sa fiu aici... sacrificiul meu si al altora... Poate voi incerca sa plec din nou, poate voi reusi, poate voi gasi un loc care sa nu fie atat de plin de fantome, dar sincer in clipa asta nu am idee ce voi face. Life is an open road... For now... for now I don't have a plan... am doar o schita de plan, ceea ce intr-un fel ma deruteaza, pentru ca de cand ma stiu am avut un plan foarte precis... dar pe de alta parte ma elibereaza sentimentul asta... ma elibereaza, dar nu ma aduce la disperare, cum as fi crezut, pentru ca am certitudinea ca voi nascoci un nou plan... ca voi pune totul in ordine si voi... figure things out... dar asta cand voi ajunge acasa... acasa voi gasi un nou plan, cat de curand, voi incepe sa il pun in aplicare, si voi reusi. Lestat de Lioncourt trece peste orice, supravietuieste si obtine ce vrea, iar bucatica din mine care e ca el imi ajunge pentru o viata de om...

"Time manipulates your heart, preconceptions torn apart
Begin to doubt my state of mind
But I won't go down on what I said
I won't retract convictions read
I may perplex, but I'm not blind

You could resurrect a thousand words to deceive me more and more
A thousand words will give the reasons why I don't need you anymore"

0 Comments:

Post a Comment

<< Home