Orez

Aproape in fiecare zi imi cumpar o caserola cu orez si vin aici la masa la care stau acum, afara, ca sa pot fuma. Problema e ca orezul e atat de picant incat niciodata nu il pot manca pe tot. Si totusi in fiecare zi ma duc la tanti aia care gateste orez la Union, si cer sa-mi puna pe orez aceeasi carne de pui si acelasi sos picant care ma face sa ma insotesc cu atatea servetele. Nu stiu de ce fac asta.

Iar ploua aici. Spre deosebire de vremea cu soare, ploaia mereu imi aminteste de casa. Soarele trebuie sa aiba o anumita culoare, trebuie sa cada pe pamant intr-un anume fel, ca sa imi aduca in fata ochilor razele care se preling prin usa cu grilaj in sufragerie, sau prin perdele la mine in camera, sau printre cladirile vechi de la Romana. Ploaia cred ca e la fel peste tot, e un limbaj universal, ca matematica, sau lacrimile, sau sticla de Coca-Cola. Mereu imi aminteste de o zi prin clasa a 10-a mi se pare, cand am venit pe jos de la liceu, si ploua incet si rar... Imi amintesc fiecare pas din acea plimbare, fiecare casa darapanata, fiecare bloc impunator de sticla, fiecare trecator trist...

Imi aduc aminte cand eram eu si Alina "mai mici" si ne uitam la vreun film cu o tipa care traia singura, asa independenta, care se ducea la servici sau la scoala... si ne doream sa fim si noi asa. Ne doream pentru ca, fiind un film, stiam ca o sa se intample ceva. In film, fata care lua cina singura intr-o seara ploioasa, intr-un cheap American diner, niciodata nu se ducea singura acasa ca sa scrie in blog. In acel diner se intampla ceva. Aparea Fat-Frumos, sau o fosta mare iubire crezuta pierduta pentru totdeauna isi gasea drumul spre acelasi cheap diner... si, fiind un film, stiam ca in final o sa ramana impreuna si o sa live happily ever after. Cred ca eu si Alina nu ne-am gandit niciodata ca in filme nu arata anii sau lunile sau saptamanile cand fata totusi a luat cina singura si nu a aparut nimeni, si nu s-a intamplat nimic. Cine ar face un film despre asta? Asta e diferenta dintre film si realitate, in film stii ca se va intampla ceva, ca ziua aceea e una importanta, in realitate nu poti decat sa speri ca se va intampla ceva la un moment dat, dar niciodata nu stii cu certitudine daca speri degeaba sau nu.

Maine iar am examen.