Bridge Over Troubled Water

Bridge Over Troubled Water
Originally uploaded by jovi girl.

Am ajuns la concluzia ca nu sunt un adevarat "blogger". Recunosc asta, si sincer nu ma afecteaza foarte mult, nu aveam de gand sa imi fac o obsesie si o cariera din "bloguit"... Postez numai cand am chef si cand am ceva de spus, si in ultima vreme nu am avut prea multe de spus - nu simt niciodata nevoia sa postez ce am mancat aseara numai de dragul de a zice ceva...

Dar, un mic update se cere, sa stie lumea ca macar mai sunt in viata si ca nu "m-am dat la fund"... in ultimele doua luni, viata mea a insemnat trei lucruri: fizica cuantica, probabilitati si proiectul de la servici. Cele doua cursuri mai sus mentionate s-au dovedit a fi mai grele decat as fi crezut, si cate o nota mai mica la fiecare m-a facut sa intru in panica. Acum sunt mult mai relaxata, notele s-au balansat, si mai am finalele saptamana viitoare. (sunt geloasa pe toti romanii pe care ii cunosc pe la alte universitati americane, care au terminat deja sesiunea... la noi cu Katrina s-a decalat scoala cu o saptamana, asa ca eu intru in sesiune de-abia de luni). Proiectul la servici parea o gaura neagra din care nu aveam sa ies vreodata, dar iata ca dupa o noapte de inspiratie divina, l-am dus si pe proiect la bun sfarsit... Primul meu proiect adevarat, terminat cu o posibila publicatie, cu o posibila prezentare la o conferinta - the real deal.

I'm sorry ca nu am mai avut timp nici sa raspund la mailuri de la prieteni dragi - you know I love you, Rodi :) Eu citesc, zambesc, si pun in cutiuta in suflet... chiar daca uneori am delay in raspuns...

Azi, Christmas shopping timp de 8 ore, lol, probabil cele mai fericite 8 ore din semestrul asta. Am luat niste cadouri exceptionale pentru dragii de acasa, exact ce imi doream pentru fiecare... Am asteptat cu sufletul la gura aceasta zi, ziua de salariu, ziua de plimbat prin T.J.Maxx, J.C.Penney, Marshall's etc etc......

A fost un semestru foarte foarte greu, incarcat de evenimente, uragane, fermioni si bozoni, ecuatii si gauri negre.... am muncit mult, mai mult decat am muncit vreodata, dar acum spre final incep sa se vada rezultatele si totul a fost cu folos... nu mi-a adus decat satisfactii, si per total au fost 4 luni foarte productive. Nu am mai avut depresii - poate ar trebui sa fiu mandra de mine si sa cred ca m-am mai maturizat, desi pe de alta parte e posibil sa nu fie deloc meritul meu, ci sa fie doar vorba de o lipsa de timp pentru depresie... Nu stiu. Cred ca pur si simplu am inceput sa refuz sa ma mai gandesc. La departare, la prapastia dintre lumi, la intoarcerea in trecut, la inima lasata acasa, la conflictul intre a avea trei valize si a avea nici una, ca pe vremuri. Conflictul dintre "pe vremuri" si un prezent care nu imi apartine.

O intindere imensa de apa, agitata de vanturi puternice, vartejuri si capcane... asta e mintea mea de cand am plecat... si eu nu stiu sa inot... un an de zile m-am luptat si m-am inecat in fiecare zi, si am renascut de fiecare data, in mijlocul aceleiasi ape care m-a inecat inainte... Acum am construit un pod... un pod peste apa tulburata... si nu ma uit in jos, ca sa nu cad... sper Doamne sper sa nu mi se prabuseasca podul...

Incerc sa imi dau seama de ce incerc atat de tare sa reusesc in toate... o fac pentru mine, sau de teama de a nu dezamagi? Oare se cere de la mine mai mult decat la altii sa reusesc, doar pentru ca am plecat?... Sau poate ca o fac doar pentru a avea sufletul impacat in acele 30 de zile pe care le voi petrece acasa?... Ok, deschid tot felul de usi pe care le tin inchise demult, si nu am energia necesara...

Sunt obosita, sunt foarte obostia, si nu imi doresc decat sa se termine semestrul cu bine, si sa plec acasa...