Beautiful Day

Azi am fost la cinematograf (yay) si am vazut un film tampitel bine, "The hitchiker's guide to the galaxy". Am fost cu niste colegi de la servici, vreo 7 computer geeks get-beget. Am trait printre computer geeks timp de un an, si concluzia e ca am devenit alergica. In seara asta m-am convins inca o data, cam a mia oara, ca nu asta e genul de mediu in care sa ma simt cat de cat bine. Simt si o puternica distanta pe care si-o iau fata de mine, pentru simpul motiv ca sunt fata (si singura care lucreaza acolo). Am devenit extrem de alergica la discutiile care nu ating nici un alt subiect in afara de Linux, Star Wars si Star Trek (bleah) si care intampina orice alt subiect cu o liniste profunda.

De absolut fiecare data cand ies cu mai multi oameni, care nu imi sunt apropiati si care nu ma captiveaza, mintea mi se izoleaza total de ei, si incepe sa rataceasca in tristete si depresie... brusc ma gasesc punand sub semnul intrebarii intreaga lume si intreaga mea viata... stau in masina cu capul sprijinit de geam, evadand cu totul in muzica de la radio, orice muzica ar fi, o primesc in totalitate, ca pe o unica scapare dintr-o temnita... ganduri imi trec cu miile prin minte, evaporandu-se printre luminile orasului, care pare a fi la fel de singur ca mine. Ma intreb constant de ce nu pot fi ca ei, de ce ei sunt atat de departe de mine, si ma gandesc cat de usor ar fi totul daca as putea doar sa fiu ca ei... Ma gandesc cat de superba e inserarea, si cat de mult mi-as dori sa ma pierd intr-o imbratisare calda, eu si inserarea... Cand se termina totul si ma intorc la camin, ma simt pustie... ma simt atat de singura incat devin pustie. Mi se pare atat de improbabil sa gasesc vreodata acea imbratisare, acel sarut, intr-o lume de straini, intr-o lume in care eu sunt un strain.

Dar, spre fericirea mea, am inceput sa ascult U2, "Beautiful Day"... Cantecul asta mi se pare intruchiparea sperantei, si mereu ma umple de seninatate. "what you don't have, you don't need it now, what you don't know, you can feel it somehow" mi se par printre cele mai superbe versuri din lume... astea si "did I disappoint you, or leave a bad taste in your mouth... well it's too late, tonight, to drag the past out into the light, we're one, but we're not the same, we get to carry each other, carry each other, one... have you come here for forgiveness, have you come to raise the dead, have you come here to play Jesus to the leppers in your head... did I ask too much, more than a lot, you gave me nothing, now it's all I got... and I can't be holding on to what you've got, when all you got is hurt..." (One)