...and I can't stop feeling...

Cafea matinala la Highland Coffees... Deasupra mea e un acoperis mic invelit in flori care miros foarte puternic, si ca un fel de drog suav, imi induc o stare de beatitudine si melancolie parfumata... mirosul florilor se intrepatrunde cu aroma briosei calde de ciocolata si a cafelei aburinde... soarele e dulce la orizont, muzica vesela suna in casti, iar eu ma gandesc ca azi voi trai ultimul ceas de duminica, ora 4pm, in Baton Rouge. Toate astea imi dau sentimentul ca plutesc, e ca si cum as fi indragostita, dar mai bine... sunt indragostita de florile de deasupra mea, de vocea din casti, de soarele chior de somn, de catelul cu mutra zbanghie care isi asteapta stapana sa iasa din cafenea, de laptop si de yahoo messenger...

Am petrecut mare parte din ziua de ieri cu V., o tipa extraordinara, pe care imi pare rau ca nu am avut sansa sa o cunosc mai bine. V. e genul rar de persoana pe care nu te poti imagina a fi vreodata suparat, nu poti imagina vreun sentiment negativ in ceea ce o priveste. De la zambet si ochi caprui pana la candoarea pe care o emana, totul despre ea e perfect, dar nu poti avea vreun fel de resentiment sau invidie. Toata lumea o iubeste, si ti se pare absolut normal sa fie asa. Dar esti putin gelos, pentru ca ai vrea parca sa poti sa o iubesti numai tu. Am fost sa cumparam haine, si apoi am vorbit ore intregi... Mi-a facut incredibil de bine apropierea feminina, acel "girl talk", care e inegalabil... "Girl talk" are un farmec atat de specific, la fel ca si mersul la cumparaturi de fleacuri cu o prietena buna... Mi s-ar parea superficial sa fac asta cu o persoana care mi-e fi indiferenta, dar cand te uiti cu orele la toate prostioarele alaturi de o prietena buna, e atat de bine.... pentru ca totusi ne plac atat de mult fleacurile... :)

V. e nascuta in India, crescuta in America, si convertita la crestinism din proprie initiativa. Discutia cu ea a fost o revelatie intr-un fel, pentru ca a fost pentru prima oara cand cineva mi-a impartasit felul in care crede si felul in care e crestin, si nu mi s-a parut deloc utopic, fanatic, pompos, fals sau down right crazy... Eu nu sunt o persoana religioasa, si nu pot spune ca dupa ce am vorbit cu ea am devenit religioasa, pentru ca pur si simplu nu merge asa, dar... am ascultat cu real interes ce a spus, am ascultat pana la capat fara sa gandesc ca spune prostii, si am inteles de ce crede, de ce e religioasa, si mi se parea ca tot ce spune are sens. Eram pe pat cand o ascultam, si vedeam in spatele ei chiuveta mica de camin, cu o oglinda atarnand de un cui indoielnic... pret de o clipa, gandurile mi-au zburat de la vocea ei, si mi-am imaginat-o trezindu-se dimineata, pregatind sa inceapa o noua zi, ca oricare dintre noi, numai ca deasupra oglinzii ei era un glob de lumina si bunatate, menit sa o protejeze de orice rau, si care toata noaptea a asteptat in liniste ca ea sa se trezeasca... Nu stiu de ce mi-am imaginat exact asta... dar asta a fost sentimentul degajat de ceea ce mi-a povestit.

Cana de cafea s-a golit, briosa a disparut si ea, dar un vant de catifea a reimprospatat dulceata florilor... cateva petale galbene si delicate mi s-au incurcat prin par, si nici nu ma gandesc sa le indepartez... vreau sa port in par mireasma acestei dimineti... ma lasa bateria la laptop... ma indrept spre valizele mele... La vita e bella.