Happy endings?...

Am vazut in sfarsit "Finding Neverland"... Evident ca am plans, si mi-am adus aminte de copilarie, cand cea mai mare bucurie a mea era cand aparea o noua carte cu "Mary Poppins" sau "Peter Pan", cartile mici si lucioase de la editura Rao... Le am si acum in fata ochilor, si stiu si exact unde sunt acum la mine in camera... Sunt constienta ca "Mary Poppins" nu are nici o legatura cu "Peter Pan", dar mereu voi asocia aceste doua serii, probabil din cauza ca le-am citit cam in acelasi timp, si din cauza similaritatilor dintre copertile cartilor... Filmul a avut happy-end, si a fost, in mare, fidel realitatii. Dar nu a aratat ce s-a intamplat dupa acel happy-end, anume ca Peter a ramas toata viata cu eticheta de "baiatul care a inspirat 'Peter Pan'", eticheta pe care a ajuns sa o deteste, ca J.M.Barrie l-a dezmostenit in final, si ca Peter si-a incheiat o viata de betie si saracie prin sinucidere. Not quite a happy-ending, huh?...

Citind despre J.M.Barrie si vietile celor cinci baieti care au inspirat cartea, in frunte cu Peter, si avand in background amintirea dulce a noptilor de vara cand stateam sa citesc pe terasa, mi-a venit o pofta de citit cum nu am mai simtit vreodata. Toate preocuparile mele de baza, de care n-am mai avut nici un chef de cand am venit aici, incep sa reinvie mai puternice ca niciodata. Acum ma gandesc numai la tonele de carti pe care le-am lasat acasa, si ma lumineaza prospectul unei veri superbe... O sa am pregatirea pentru admitere, care va fi o placere, sa pun din nou mana pe un caiet de mate din ala adevarat, o sa am mers la munte cu Alina si apoi la munte la Tania, si foarte foarte multe carti de citit... zile lungi si lenese cu mintea pierduta in imaginatia altcuiva, cu pisica in brate, printre cei dragi, sau intr-o solitudine alinata de gandul ca cei dragi sunt undeva pe aproape.

Azi am primul examen final, celelalte saptamana viitoare. Joia cealalta trebuie sa ma mut din camin (no tears shed), si pana duminica o sa stau la ICC (International Cultural Center, care e exact ce scrie, cu adaugarea ca gazduiesc studenti internationali ramasi homeless) ICC-ul e singurul loc din campus care imi e cu adevarat drag. Mi-e drag de locul ala. Acolo a inceput totul, o sa imi amintesc toata viata momentul in care am coborat din masina care m-a adus de la aeroport, si am privit pentru prima oara, din fata ICC-ului, America. Tot drumul mi-a sunat in minte o bucatica dintr-un cantec U2, "outside it's America... outside it's America..." Chiar de-abia astept sa ajung acolo. Vor fi zilele finale, de reculegere, si saying goodbye.

Sunt destul de ocupata zilele astea, azi dupa examen trebuie sa fac curat in camera, sa spal pe jos... Very fun indeed... Inca imi pun intrebarea cum o sa car cele doua valize... am reusit sa le inchid pe amandoua, si m-am jurat ca o data inchise, nu le mai deschid pana acasa :)) Sunt extrem de enervata pe mine, pentru ca am facut o boacana... am fost indeajuns de naiva sa ma iau dupa o reclama din aia cu "You've won a free iPod!!!" si desi sceptica, am zis ca in caz ca e pe bune, nu mi-ar strica un iPod. Intr-un final a zis ceva de carte de credit, si am renuntat, am inchis fereastra, dar nu m-am gandit ce va urma... Mi-am dat deja adresa de email, cea de la cct, si acum primesc cel putin 10 spam-uri pe ora. Imi vine sa urlu, nu pot sa cred ca am fost asa de fraiera... si eu, eu care in viata mea nu am primit vreun spam pe nici o adresa de mail, si ma mandream asa de mult cu asta... Oricum, nu e asa mare paguba, in curand o sa revin la vechea mea adresa de email...

Inca nu m-am hotarat daca sa schimb titlul blogului, dupa ce ma intorc acasa, sau poate chiar sa ma las de el complet.