Weird things

Tot ma chinui sa scriu ceva de cand am venit, dar timpul chiar nu mi-a permis. Au trecut doua saptamani, si parca a trecut un an, cu cate s-au intamplat. Drumul a fost extrem de obositor, dar a meritat... Mi-a trecut orice oboseala cand am intalnit fata zambitoare a lui Paul la aeroport. Primele reactii au fost legate de cer... cerul de Louisiana... in Louisiana parca toti norii din lume se imbulzesc pe un cer imens, si stau claie peste gramada sa vada ce se mai intampla. Cerul de Louisiana e coplesitor, e mare cat tot pamantul... apoi a urmat reintalnirea cu caldura de Louisiana... caldura aia umeda, in care se infiltreaza mirosul copacilor inalti si desi, caldura verde de Louisiana... aici primul gand mi-a zburat la Gabri, si la noptile cand stateam impreuna afara, infruntand caldura verde... prima saptamana am stat la Paul si Cindy, neavand curent, si circa 8 ore pe zi umblam cu Cindy sa decoram apartamentul. Nu imi puteam imagina ca cineva poate depune atata efort pentru mine. In fiecare zi taiam tot orasul in lung si-n lat, si numai Cindy stia ce am cumparat si de unde, pentru ca mintea mea se pierdea in zecile de magazine in care am fost. Paul a ajutat la caratul de mobila, in timp ce trupurile ne delirau de caldura. Simteam cum soarele arde fiecare por, cum pielea ni se topeste efectiv sub razele nemiloase, transpiratia curgea pe noi ca un dus cald, si ne lua cu ameteala, pana cand incepea sa devina placut... intr-un mod cat se poate de sado-maso...

Prima saptamana de scoala si servici a fost ok, mai ales la servici. Am intrat in sfarsit intr-un proiect asa cum visam de cand eram mica, gauri negre si matematica, descoperiri si cercetari, table pline de formule si calcule, praf de creta infiltrat si in creier... Ma bucur ca m-am intors...

Ieri mi s-au intamplat iar niste chestii ciudate.. Eram cu Paul si Cindy prin oras si ne-am oprit la cineva de la cct sa verificam ca e ok dupa uragan. Pe drumul pana acolo iar am inceput sa-mi aud propria voce care spunea in continuu "I love you", unei persoane pe care probabil nu am cunoscut-o inca. Asta m-a facut deja sa fiu destul de tacuta, si m-a pus pe ganduri. In timp ce Paul vorbea cu tipul respectiv, care locuia langa un fel de padure, am vazut la marginea padurii o fata care statea pe un scaunel si vorbea la mobil. Dupa ce m-am uitat mai bine la ea, mi-am dat seama ca eram eu. Prima reactie a fost un zambet idiot, pornit de la gandul ca "e tipic pentru mine sa stau la marginea unei paduri pe scaunel cu tigara si sa vorbesc la telefon..." Dupa aceea mi-am dat seama ca situatia nu era tocmai normala, si m-am intrebat cu cine vorbeam la telefon... paream foarte fericita si radeam foarte mult... vorbeam cu Alina oare?... vorbeam cu persoana careia ii tot spun "I love you"?.......