The power of good-bye

Long time, no see... A trecut ceva vreme, in care am avut nevoie sa ma departez de tot ce e pamantesc, de tot ce nu e al meu, de toti cei care ma asculta, sau care ma citesc... sa ma desprind de tot ce imi e familiar, de tot ce stiu si de tot ce sunt... cred ca acesta a fost acel lins al ranilor de care aveam nevoie... am senzatia ca perioada asta nu am fost decat un exterior... fizic am fost pe aici, m-am trezit dimineata (sau ma rog, la pranz :P), am raspuns la mailuri, am lucrat si am invatat, am interactionat cu cei din jurul meu, dar cumva am facut totul mecanic... nu am fost cu adevarat aici...

Am observat ca prietenii apeleaza la sfaturile si ajutorul meu mult mai mult decat o faceau inainte, si ca eu pot sa inteleg mult mai multe despre oameni si problemele lor, decat puteam acum un an... pana acum am reusit sa ma pun in toate situatiile dificile care mi s-au relatat, si am reusit sa imi adaptez gandirea la gandirea celuilalt, si sa ii dau un sfat redat cumva prin proprii lui ochi, adaptat firii lui.. M-am bucurat ca pot fi mai de folos decat eram pe vremuri, dar parca numai mie nu puteam sa imi dau sfaturi, si numai viata si firea mea nu puteam sa le inteleg...

Nici nu stiu pe unde am fost, sau ce mi s-a intamplat... Parca ma trezesc dintr-o lunga amnezie, pe care am reusit cumva sa o ascund de oricine in afara de mine. Parca amnezia mea imi permitea accesul la toate informatiile necesare pentru a "save face", pentru a-i recunoaste si a-i ajuta pe ceilalti, pentru a parea ca sunt tot eu. Dar desi ii stiam pe toti din jurul meu, si printre toate zambetele, stiam ca imi lipseste informatia esentiala - cine sunt eu de fapt...

Parca spiritul meu m-a parasit perioada asta, a plecat pe undeva in vacanta, sa isi reincarce bateriile. Nu a plecat in Louisiana, si nici prin Romania, a plecat undeva unde nu exista tari, si nu exista distanta... in locul care este tot un spirit, fara sa fie locuit de vreun spirit anume...

Cred ca intoarcerea spiritului s-a intamplat acum doua zile... ca de obicei, chemarea a venit dintr-un loc neasteptat, intr-un moment neasteptat. Acum doua zile am spus "nu" cuiva caruia i-as fi spus un foarte mare "da" acum un an, doi, trei... m-a socat cat de mult m-am schimbat, cat de mult am realizat ce vreau de fapt, si la cate am dat drumul... de la cate mi-am luat la revedere...

Cel mai ciudat este ca am stiut de foarte multa vreme ca se va intampla asta. Inca o data, instinctele mele au fost extraordinar de exacte. Sigur ca nu ma asteptam sa se intample asta acum... si nu ma asteptam sa spun un "nu" atat de clar, lucid, argumentat si din suflet. Nu ma asteptam sa fiu chiar atat de sigura pe mine si pe ce imi doresc. Incep sa ma gandesc foarte serios la ideea de premonitie in ceea ce ma priveste. Sunt atatea lucruri care am stiut dintotdeauna ca se vor intampla, si multe s-au si intamplat. Acum, inca o premonitie confirmata. Sincer sunt inca bulversata... ma simt cam asa cum ma simteam dupa ce am aflat ca o sa plec in America - cum poate sa fie adevarat ceva la care m-am gandit atata vreme in avans?...

"Your heart is not open, so I must go, the spell has been broken, I loved you so... Freedom comes when yo learn to let go, creation comes when you learn to say no... You were my lesson I had to learn, I was your fortress you had to burn...
Pain is the warning that something's wrong, I pray to God that it won't be long... Walk away...
There's nothing left to try, there's no place left to hide,
there's no greater power than the power of good-bye...
There's nothing left to lose, there's no more heart to bruise,
there's no greater power than the power of good-bye..."
(Madonna- The Power of Good-bye)