...and I lived through the rain...

tree
Originally uploaded by jovi girl.

Zi mai calma azi. Am lasat Eminem, si am trecut la Shania Twain, so I've been in the "I'm a foxy lady" mood all day... :P

Cina cu Gab aseara a fost foarte productiva, m-a linistit foarte mult, si mi-am dat inca o data seama ca pot intr-adevar sa discut cu ea. It's so cool to be able to bitch about your job to your boss :P Se pare ca pana la urma voi lucra in CFD (Computational Fluid Dynamics) de la toamna, si am destule de pregatit la vara. Tre sa ma apuc sa invat Cactus ca lumea, si sa studiez ecuatiile Navier-Stokes. That should be fun.

Epopeea valizelor continua. Gab s-a oferit sa tina la ea una din valize, ceea ce m-a bucurat foarte mult, din moment ce un mamut e totdeauna mai usor de transportat decat doi mamuti. Asa ca iar am desfacut tot si am mutat dintr-una intr-alta. Gab a venit la mine cu 2 ore inainte sa plece in Argentina, ca sa imi ia mie valiza. *rolls eyes* A vazut-o pe cealalta, si a zis ca e mult prea grea si ca e posibil sa nu mi-o ia, pentru ca nu poate fi mutata din loc... asa ca l-a trimis pe Horst cu o alta valiza de a ei, macar sa am doua de greutati rezonabile. Asa ca acum iar o desfac si pe aia. Lol. Inca o data s-a mobilizat tot CCT-ul pentru mine :)) Am devenit insa un expert autorizat in bagaje... m-a sunat Venancio (un amic foarte bun din Brazilia) disperat ca tre sa se mute din camin in 4 ore, si i-am impachetat toata camera in 2 valize intr-o ora... I was like "and THAT's how you do it!" :P
O sa imi deschid o sala de fitness si ii pun sa inchida si sa deschida valize impachetate la dubla capacitate.

Paul m-a invitat sa iau maine pranzul cu el si sotia lui, Cindy, inainte de a ma duce la aeroport. E misto sa iti spuna Paul Saylor ca e "elated" ca te intorci tu in America :P

Tipa care lucra la ICC mi-a cerut pasaportul, pentru ca nu m-a crezut ca sunt din Romania, si numai studenti internationali pot sta la ICC. Lipsa de accent poate fi cateodata o pacoste. Ma amuz de fiecare data cand se crucesc astia ca nu am accent, sau ma cred vreo americanca nebuna care zice ca e din Romania ca sa para interesanta. M-a sfatuit Gab ca daca am probleme cu bagajele la aeroport, sa bag un accent si sa par stupid and poor :))

Nu stiu de ce sunt atat de sucita. Acum 2 zile eram convinsa ca detesc locul asta si ca vreau clar sa ma intorc acasa. Aseara nu ma simteam in stare de nimic. Acum sunt atat de excited de ce va fi la toamna, de ce voi lucra, si de tot... Eram pe vremuri o persoana foarte stabila, nu in sensul ca nu eram tacanita si inainte, dar in sensul ca stiam mereu o chestie, si nu-mi schimbam usor parerile. De cand am venit aici mi se schimba starile de la o zi la alta, de la o secunda la alta... Acum sunt fericita, dar sunt constienta ca nu stiu ce voi simti intr-o ora... E extrem de frustrant sa nu mai poti avea incredere in propriile sentimente.

(bai sa nu-mi furati ideea cu sala de fitness cu valize, ca daca nu imi iese cu matematica, am si eu un backup)

Ok, so... it's been a year... Nu pot sa cred. Inca ma simt complet clueless. Inca ma simt ca sunt in camera mea visand sa plec intr-o zi in America. Mi se pare ireal. Ma uit la tot ce s-a petrecut anul asta si am senzatia ca ma uit la un film... Nu pot sa cred ca a fost de fapt viata mea... Nu pot sa cred ca stau aici acum. Nu pot sa cred ca maine voi bea din nou cafea pe diverse aeroporturi, asteptand diverse avioane... ca straini grabiti si ei sa ajunga in diferite locuri in lumea asta mare, vor auzi doar propria lor respiratie, anunturile din aeroport si clincanitul de bagaje, in timp ce eu ii voi observa din umbra, potrivind ritmul de la "Keep the Faith" cu ritmul lumii din jurul meu, cu ritmul inimii mele... Nu pot sa cred ca discut despre matematica computationala si despre optimizat algoritmi. Copilul din mine nu poate sa creada cat am crescut. Nu pot sa cred unde am ajuns, atat de devreme. Stau cu mainile impreunate in fata acestui ecran luminos, intr-o seara tipica de Louisiana, ridic privirea si ma minunez cat de mare e cerul... incerc sa fac o balanta a anului care a trecut... dar nu pot decat sa ma gandesc ca s-a terminat acest semestru, ca am trecut si de runda a doua... respir adanc...

Faith, you know you're gonna live through the rain, Lord we've gotta keep the faith...

Eram in masina cu cineva acum ceva vreme, si pe drumul de pe langa lacuri, am vazut un copac crescut in mijlocul lacului. De nu stiu cand caut copacul ala sa il fotografiez, si nu il gaseam... azi am descoperit ca in spatele ICC-ului este un alt lac, si trecand de un desis de vegetatie, am putut vedea intinderea imensa a lacului, iar in mijloc, era copacul meu..... I still haven't found what I'm looking for, dar voi continua sa keep the faith, pentru ca dupa indelungi cautari, gasesti ceea ce cauti...

Ne reintalnim in curand... in viu glas, viu cuvant si vie credinta...
Astept factura la electricitate ;)